PUTIN și ROMÂNIA, în două ipostaze cu ADRIAN NĂSTASE și TRAIAN BĂSESCU

Cum s-a făcut praf axa geopolitică WASHINGTON-MOSCOVA.

Autor: Cozmin Gușă

Se discută mult zilele astea despre care-ar fi poziționarea reală a rușilor referitoare la România, aduc azi niște precizări, neglijate cumva contra evidenței, respectiv relatez două episoade revelatoare ce-l implică pe Putin în ipostaze de întâlnire/negociere cu foștii lideri Năstase și Băsescu.

Dacă nu s-a înțeles bine din analizele mele trecute, mai zic o dată că, după resetarea lumii în urma episodului 9/11/2001, și a dovezii publice de solidaritate cu SUA pe care Putin a arătat-o imediat, puterea americană (ce-l asistase pe Putin cu consultanți politici americani la alegerile rusești din 2000) a decis că cea mai corectă și eficientă formulă de mișcare geopolitică pentru România, ar fi una coordonată pe axa Washington-Moscova, lucru pe care George Bush l-a consemnat public chiar la București în vizita de la finalul lui 2002 prin celebrul îndemn de sub curcubeu ca România să fie o punte între SUA și Rusia. Afirmația lui Bush venea la pachet și cu asigurarea de integrare NATO pentru noi, deci era evident rezultatul unor negocieri secrete/discrete cu Putin. Compensația rusească pentru noi a venit imediat, prin acceptul guvernului rus de a furniza gaze ieftine pentru români și atenție, plătibile inclusiv în sistem barter! Acest aspect sunt cel mai calificat să-l explic, deoarece am coordonat politic discuțiile, până la vizita de stat la Moscova ce trebuia să parafeze înțelegerea. Și aici intervine episodul Năstase-Putin, pe care vi l-am promis.

Adrian Năstase era foarte doritor să-l întâlnească pe Putin, lucru neprevăzut în programul vizitei, dar în ciuda eforturilor mele (plecasem la Moscova cu o mică delegație cu 4 zile înainte pentru pregătiri), consilierii lui Putin mi-au zis că acesta nu dorește întâlnire cu Năstase, dar că tot ceea ce convenisem între state referitor la gaz rămânea în picioare. La întâlnirile oficiale premierul Kasianov a emis propunerea către delegația românească condusă de Năstase (ce cuprindea inclusiv varianta de plată în barter!, dar și eliminarea intermediarului ce câștiga atunci vreo 200 de milioane de dolari pe an nefăcând mai nimic), subliniind și totalul acord al lui Putin pentru asta, motiv de mare bucurie (și mirare la unii) pentru cei ce eram prezenți. Nu mai dau azi alte detalii dar, spre stupefacția tuturor Năstase refuză la masa oficială propunerea rusească, deși cu doar 15 minute înainte la întâlnirea tete-a-tete cu Kasianov (la care am participat și eu), o acceptase cu bucurie și mulțumiri! Vă închipuiți că întâlnirea n-a mai dus la nimic, sfârșindu-se brusc, oficialii ruși simțindu-se ofensați, iar cei români nemaipricepând nimic (printre ei, Mircea Geoană, Mihai Tănăsescu, Șerban Mihăilescu). Singurul care zâmbea șiret și mulțumit era doar Dan Ioan Popescu, cel despre care se consideră că l-ar fi convins pe Năstase să facă această potlogărie, legătura cu banii împărțiți de către intermediarul pomenit mai sus fiind una logică și des pomenită în presă. Desigur că nici Putin n-o fi înțeles mai nimic, dar a rămas la fel de jignit, mai ales conform standardelor diplomatice rusești (am aflat abia după vreo 6 ani de ce n-a vrut Putin să-l întâlnească pe Năstase, treaba e senzațională și n-are legătură cu România, poate că o s-o povestesc altădată …).

Al doilea episod, ce implică relaționarea Putin-Băsescu, a survenit imediat după câștigarea alegerilor de către Băse în fața lui Năstase în 2004, cu mine ca strateg al campaniei sale prezidențiale. Necunoscător încă de geopolitică, Băse al nostru se repezește și declară că prima lui vizită externă va fi la Washington, de unde nu primise încă nici o invitație. Eu îi zic să nu mai repete, că poate fi o greșeală, el nu mă crede, dar în vreo două săptămâni de la declarație este sunat de către președintele Bush, care-l felicită cordial, dar atenție, îi comunică că prima sa vizită trebuie să fie la Moscova, conform înțelegerii ruso-americane pe care v-am pomenit-o mai sus. Băsescu, cam nervos și timorat de greșeala făcută, n-are ce face și primește spășit invitația oficială de la Putin, ce-a venit în câteva zile. Însoțit de o delegație mică, din care n-a lipsit însă Elena Udrea, merge în vizită, fiind celebre imaginile în care stătea aproape de pământ în fața unui Putin, care s-a dovedit însă foarte amabil cu el. Se reiterează din nou propunerea rusească cu gazul (DIP nu mai era de față, dar era în parteneriat cu Băse), președintele României o acceptă de această dată, la finalul întrevederii Putin și Băsescu anunțând veseli o mare concordie, parafată și cu informația furnizată publicului de către limbutul Băse că și-au schimbat între ei și telefoanele mobile și vor comunica curent. Mai departe știți, Băsescu (satelizat deja de către SOROS ce-și plantase lângă el două fidele pe justiție, Monica Macovei și Renate Weber), merge în vizită în SUA, iar la o întâlnire cu românii de acolo aproape că slobozește sudălmi către ruși, zicând că Marea Neagră e lac rusesc și asimilându-l pe proaspătul său amic Putin cu un dictator. Manipulat/șantajat de către Soros și ai săi, Băsescu a făcut praf înțelegerile cu partea rusă, convenite clar pentru România între Putin și Bush, oferindu-se pe tavă taberei adverse din SUA, care l-a instalat pe Obama 3 ani mai târziu. Despre avantajele pentru România nu putem vorbi, pentru că n-au existat, Băsescu asigurându-și însă în acest fel două mandate prezidențiale, dar cu prețul de a înjura mereu Rusia, la comanda sorosistilor care l-au pilotat.

Voi mai scrie despre consecințele acestor întâmplări, dar pentru acest moment cred că v-am lămurit bine asupra istoriei recente a „seriozității românești” în a respecta înțelegerile strategice. Lucru care ne-a adus acolo unde suntem azi, adică statul eșuat din analiza lui Iohannis …