Germania, pe tobogan spre dictatură: Interviu cu un ziarist condamnat

David Bendels, editor și redactor-șef, din 2017, al revistei online alternative și patriotice Deutschland-Kurier, a fost condamnat recent pentru că a luat peste picior niște oficiali ai guvernului german.

El a acordat un interviu platformei The European Conservative, pe care îl reproducem mai jos:

Spuneți-mi câteva cuvinte despre Deutschland-Kurier.

Deutschland-Kurier, fondată în 2017, este cea mai citită revistă alternativă și patriotică online din Germania, cu peste 15 milioane săptămânal, germani dar și alți europeni.

Care este acum situația presei conservatoare în Germania?

Practic, în Germania nu mai există presă conservatoare! Ceea ce numiți „media conservatoare” a devenit media alternativă. De ce? Cât privește situația de la noi, este un adevăr evident că termenul „conservator” a devenit un fel de etichetă universală fără sens, întrucât descrie cam tot ce nu este de extremă stânga. E un paspartu pentru orice nu este explicit socialist. Asta în condițiile în care CDU, Partidul Uniunii Creștine, se pretinde în continuare „conservator”, ceea ce este chiar o glumă.

Cum poate fi numit „conservator” un partid care-și trădează principiile pe altarul stângii verzi și woke? Pe altarul demenței climatice? Un partid care susține distrugerea naturii și a peisajelor culturale, a unor păduri cu copaci seculari, păduri de basm, ca-n poveștile Fraților Grimm sau Hesse? Un partid care omoară milioane de păsări ca să instaleze în masă eoliene care nu niciun efect – absolut niciun efect – în ce privește securitatea noastră energetică! Cum poate fi „conservator” un partid pe cale să accepte creșterea fără de sfârșit a gradului de îndatorare și a taxelor doar ca să „se împrietenească la loc” cu un guvern de stânga?

Cuvântul „conservator” a devenit lipsit de conținut în Germania. De-asta prefer să vorbesc despre media alternativă. Dar, ca să vă răspund la întrebare: în Germania, aceste media sunt supuse unor presiuni extraordinare din partea cartelului vechilor partide. Abuzând de drepturile fundamentale la liberă expresie și la libertatea presei, brațul lor lung pătrunde adânc în sânul aparatului judiciar.

Sistemului de-aici îi este frică de posibilitatea ca oamenii să înțeleagă adevărul, să realizeze ce fraudă politică se desfășoară. Ca să-l citez pe Abraham Lincoln: „Poți să păcălești niște oameni, uneori. Dar nu poți să păcălești toți oamenii, de fiecare dată”.

Exact de asta se teme establishment-ul de la Berlin, ca un diavol care se ferește de apa sfințită. Iar cuvintele lui Abraham Lincoln sunt misiunea noastră!

Vi s-a dat o amendă grasă pentru că ați luat-o peste picior pe ministra afacerilor interne din Germania, Nancy Faeser, în niște meme satirice pe care le-ați postat pe contul dvs. X. Pe ce temei v-a aplicat sistemul judiciar această sancțiune? A devenit satira o crimă de ură?

Nu există niciun dubiu că a fost satiră. Elon Musk s-a arătat foarte îngrijorat și a luat act de această campanie de calomnie pusă în scenă de Faeser și a scris pe X: „This is crazy!” (Asta e nebunie!) Procurorii și judecătorii au comis un act de pervertire a justiției.

Prof. Rupert Scholz , fostul ministru al apărării, care este un avocat de drept constituțional foarte apreciat, a criticat dur acuzațiile penale aduse de Faeser, spunând „Acțiunea lui Faeser împotriva D-lui Bendels pare arbitrară!” și, mai departe, „În opinia mea, acuzațiile penale care s-au adus nu au nicio bază. Nu văd nicio răspundere penală în baza Art. 188 din Codul penal german (StGB).” Acest articol, căruia i se mai spune și „paragraful lèse majesté” pedepsește insultele, defăimarea și calomnia la adresa figurilor politice.

Profesorul Rupert Scholz a mai spus și că „Postarea în care scria «Urăsc libertatea de exprimare», în particular, care este evident satirică, este protejată de libertatea presei și libertatea de expresie”. El nu vede o problemă că Deutschland-Kurier a publicat un tweet al politicianului AfD Maximilian Krah despre atacul cu cuțit comis de un sirian la Annecy, în Franța, în iunie 2023, și că am cerut, neutru, o opinie deschisă despre declarația lui Krah: „Imigrația de masă este o crimă”. Și nici nu a văzut vreo incitare a oamenilor în sensul Art. 130 din Codul penal (care privește ura și incitarea la ură).

Așa că mă văd obligat să întreb și eu: este o crimă să le ceri oamenilor o opinie despre opinia altor oameni? Așa ceva este absolut ridicol! Atât de departe s-a ajuns în Germania!

Riscați, în plus, și închisoarea, pentru acele meme?

Da, acesta este adevăratul pericol care mă amenință. Și ăsta pare a fi și scopul: să pedepsească un om ca să le închidă gura unor sute de oameni! În Germania, se consideră că ai cazier judiciar dacă ai primit o sentință de 90 de zile sau mai mult. În cazul meu, sentința ar ajunge la 480 de zile. Ceea ce, practic, înseamnă un căluș în gură. Singurul motiv pentru care nu am ajuns direct la închisoare este că nu am deocamdată cazier. Dar mesajul transmis de sistem prin aceste condamnări absurd de severe este limpede: Să nu mai îndrăznești să ne calci vreodată pe bombeu!

În mema de care vorbea Prof. Scholz, Nancy Faeser apare cu mesajul: „Urăsc libertatea de exprimare”. Or, persecuțiile la care sunteți supus vin să confirme exact acel mesaj.

Exact! Ia închipuiți-vă că am fi zis: „Iubesc libertatea de exprimare”. Ar fi fost poanta secolului! Reputatul avocat media Joachim Steinhöfel de la Hamburg a spus, cu privire la această memă: „Sentința de condamnare emisă de un tribunal penal de la Bamberg pentru exprimarea unei opinii absolut permisibile transformă un drept fundamental într-o infracțiune. Incompetența profesională de care e nevoie ca să faci așa ceva este atât de greu de imaginat că nu mai putem exclude posibilitatea unei aplicări intenționat greșite a legii”.

Nefiind jurist, eu nu pot decât să interpretez ce spune avocatul Steinhöfel, și anume că pare că avem de-a face cu o acțiune de obstrucționare gravă a actului de justiție, care poate atrage sancțiuni. Iar Madam Faeser, care este și ea jurist calificat, știe cât se poate de bine ce face cu această campanie împotriva libertății de exprimare și a libertății presei.

Ați primit sprijin de la asociațiile de jurnaliști sau de la colegii din afara zonei alternative?

Nu, din păcate. Dar nu pot să spun că acest lucru m-a surprins. Cei mai mulți redactori din media mainstreamde la noi au convingeri ecologiste. Și multe publicații depind financiar fie de guvern, fie de mafia ONG-urilor lui Soros. Revista Spiegel, de exemplu, a primit mai demult o sponsorizare de 5 milioane de euro de la Fundația Bill Gates. E mai mult decât trist să vezi cum această „pușcă de asalt a democrației”, cum îi spunea odată fondatorul ei, Rudolf Augstein, a degenerat într-un cățeluș pufos în poala sistemului verde-woke.

Guvernul Scholz se dezintegrează și sondajele arată un declin al SPD în alegerile viitoare. Credeți că acest atac împotriva libertății de expresie se datorează disperării lor în pragul acestei prăbușiri?

Nu. După părerea mea, nu are nimic de-a face cu alegerile. Represiunea este permanent inerentă în sistem. Cum spuneam: pedepsește pe unul ca să închizi gura la o sută. Să vă dau un exemplu, ca să înțelegeți care este pericolul la adresa întregii democrații germane. D-na Faeser și șeful serviciilor de informații interne, Dl Haldenwang, care este subordonatul ei, au inventat un concept care se cheamă „delegitimarea statului” cu care să-i poată ataca penal pe criticii lor. Termenul ăsta nici măcar nu există în legea penală din Germania. Dar sistemul îl folosește perfect conștient numai că să pună oamenii la colț ca naziști si să le închidă gura. Este cu adevărat înfiorător. Tot mai mulți oameni de la noi sunt extrem de îngrijorați: Quo vadis, Germania? Dacă nu ne oprim din aceste evoluții dezastruoase, drumul ăsta ne va duce într-o zi la o dictatură de stânga, verde și woke. În loc de steaguri cu svastică, pe toate clădirile și în toate piețele publice din Germania o să fluture steagul curcubeu.

Angela Merkel tocmai a publicat o carte intitulată „Libertate”, în care își apără mandatul. Ce părere avei despre moștenirea lăsată de Merkel și despre titlul cărții ei?

Cartea ar fi trebuit să se cheme „Obrăznicie”, nu „Libertate”. Așa-zisa autobiografie a lui Merkel își bate joc de cititori: 42 de euro pentru 700 de pagini de auto-felicitări și laudă de sine. Bani aruncați pe fereastră.

Ne aducem aminte: în timpul mandatului de cancelar al lui Merkel s-au închis locurile de joacă, s-a interzis să stai pe bancă în parc și s-a blocat accesul pe alei. Ea este responsabilă de declinul economic al Germaniei pentru că ea a impus idioțenia cu închiderea uzinelor energetice nucleare. Ea are sânge pe mâini pentru că este responsabilă de imigrația de masă și de nesfârșitele suferințe cauzate familiilor atâtor victime ale atacurilor cu cuțitul sau violurilor, pentru că nu a închis granițele Germaniei în 2015. Te întrebi când se va înrola la ecologiști. Dar nici nu mai e nevoie, având în vedere că ea a deformat CDU.

În realitate, în ultimii ani, Merkel a simpatizat cu partidul interdicției absolute – cu verzii. Foarte recent, Merkel chiar și-a exprimat regretul că nu s-a realizat coaliția negru-verde în 2013. Iar acum, din spatele cortinei, își împinge iar partidul pe acest drum.

Când mă gândesc la ecologiști, îmi aduc aminte cuvintele lui Franz Josef Strauß, multă vreme prim-ministru conservator al Bavariei și lider al Uniunii Social-Creștine (CSU), partidul-soră al CDU. El a murit în 1988, dar, dacă ar fi cunoscut-o pe Merkel, ar fi zis: „De fapt, este un pepene perfect: politica ei este verde pe-afară și roșie pe dinăuntru”. Așa că titlul ei, „Libertate”, nu se potrivește deloc. Ca orice cetățean normal, nu pot decât să mă simt luat peste picior.

sursă: activenews.ro