Ziua în care Mihai Viteazul a întemeiat Mitropolia românească în Transilvania, oferind statut oficial credinței ortodoxe a românilor din Ardeal

Acum exact 426 de ani, în ziua de 9 iulie a anului 1600, se producea unul dintre cele mai importante evenimente din istoria românilor din Transilvania. Marele voievod Mihai Viteazul, cel care a realizat prima mare Unire a provinciilor românești, emitea un hrisov domnesc prin care întemeia Mitropolia românească din Ardeal și oficializa astfel religia creștin-ortodoxă pe care o împărtășea populația băștinașă majoritară.

Evenimentul a avut loc la câteva luni după victoria de la Șelimbăr și intrarea triumfală a lui Mihai Viteazul în Alba Iulia (Bălgrad), la 1 noiembrie 1599. Ajuns stăpân al Transilvaniei, voievodul s-a confruntat cu realitatea juridică a Principatului, unde, în baza sistemului cunoscut sub numele de Unio Trium Nationum, românii erau considerați doar o populație tolerată, iar credința lor ortodoxă nu beneficia de recunoaștere oficială.

În locul unei confruntări directe cu nobilimea vremii, Mihai Viteazul a ales o strategie politică și diplomatică menită să consolideze poziția românilor prin întărirea instituției bisericești. El a înțeles că Biserica putea deveni principalul factor de organizare și păstrare a identității naționale.

În acest scop, domnitorul a ridicat la Alba Iulia o nouă catedrală mitropolitană din piatră, în apropierea cetății, după ce vechea biserică ortodoxă fusese distrusă de autoritățile locale.

Punctul culminant al acestui proces l-a constituit hrisovul din 9 iulie 1600, prin care mitropolitul Ioan de la Prislop primea jurisdicție asupra tuturor ținuturilor românești din Transilvania și din regiunile vestice. Documentul îl recunoștea drept „Arhiepiscop și Mitropolit al Bălgradului, Vadului, Silvașului, Făgărașului, Maramureșului și al episcopilor din Țara Ungurească”.

Din punct de vedere canonic, noua Mitropolie era pusă sub autoritatea Mitropoliei Țării Românești, cu sediul la Târgoviște, realizând astfel o unitate spirituală a românilor care a precedat cu mult unirea politică.

Mihai Viteazul a adoptat și măsuri sociale importante în favoarea populației românești. Preoții ortodocși au fost scoși din starea de iobăgie și scutiți de obligațiile față de nobilii maghiari, dobândind un statut apropiat de cel al clerului religiilor privilegiate. Totodată, mai multe comunități românești au primit drepturi privind folosirea pășunilor și a apelor, măsuri care au îmbunătățit condițiile de trai ale populației majoritare din Transilvania.

Aceste reforme au avut însă o existență scurtă. După asasinarea lui Mihai Viteazul pe Câmpia Turzii, în august 1601, mare parte dintre privilegiile acordate românilor au fost anulate. Noua catedrală mitropolitană ridicată la Alba Iulia a fost demolată din ordinul generalului imperial Giorgio Basta, pentru a elimina unul dintre cele mai puternice simboluri ale afirmării românilor ortodocși din Transilvania.

Deși existența sa instituțională a fost întreruptă, Mitropolia întemeiată de Mihai Viteazul a rămas un reper fundamental în istoria Bisericii Ortodoxe Române și a românilor transilvăneni. Istoricii o consideră prima încercare reușită de organizare unitară a Bisericii românești din Transilvania sub autoritatea unei ierarhii proprii și în comuniune cu Mitropolia Țării Românești, experiență care avea să inspire, peste două secole și jumătate, reorganizarea mitropolitană realizată de Sfântul Andrei Șaguna.

sursă: ziua.md