Roncea, SRS și Gușă despre rețeaua SOROS în RO, compusă din foști colaboratori ai SECURITĂȚII, unii pilotați de către intelligence-ul (post)sovietic

Autor: Oana-Medeea Groza

Într-o ediție specială a emisiunii „Ce-i în Gușă, și-n căpușă”, difuzată la Radio Gold FM, Cozmin Gușă a realizat un mega-interviu cu jurnaliștii Sorin Roșca Stănescu și Victor Roncea, în care au dezbătut despre procesul câștigat de către șeful ACTIVENEWS în fața lui Gabriel Liiceanu, considerat agentul de influență al Rețelei neo-kominterniste, dar și al celei sorosiste fondată în 1990 de către George Soros și Silviu Brucan, cum au fost recuperați în societatea civilă foștii colaboratori ai SECURITĂȚII (Victor Roncea, anchetă jurnalistică excepțională “rețeaua SOROS”, formată din informatorii fostei Securități! – Solid News).

Victor Roncea, șeful de la ACTIVENEWS, a fost implicat în două procese cu filosoful Gabriel Liiceanu, proprietatul Editurii HUMANITAS și cel care, alături de Andrei Pleșu și alți câțiva intelectuali, a înființat, în România, un așa-zis „Grup de Reflecție”, care, ulterior, s-a dezvoltat sub forma societății civile. Este vorba despre procese prin care s-a încercat aflarea adevărului despre tenebrele Revoluției din 1989, după care Silviu Brucan (cel care l-a condamnat la moarte pe Ceaușescu și cerea inclusiv moartea lui Iuliu Maniu și Corneliu Coposu) a înființat Grupul pentru Dialog Social. Din această grupare au făcut parte și Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu, alături de alți intelectuali români ai vremii, care au beneficiat, ulterior, ani la rând, de favorurile puterii. La numai câteva zile de la lovitura de stat din ’89, la Intercontinental, Sorin Roșca Stănescu a dat curs invitației lui Stelian Tănase, la un eveniment ce anunța înființarea Grupului pentru Dialog Social. SRS a aflat ulterior că totul era dirijat, mai mult sau mai puțin din umbră, de Ion Iliescu, iar întâlnirile GDS erau un simulacru de opoziție din rândul intelectualității românești a vremii.

Grupul pentru Dialog Social s-a întrepătruns, ulterior, cu rețeaua Soros, care a pătruns încetul cu încetul în România, prima entitate ocupându-se de influența în societate, iar cea de-a doua de finanțarea diverselor proiecte. Așa a apărut rețeaua de „intelectuali roșii” (după cum îi denumește Victor Roncea) din jurul lui Traian Băsescu, infiltrați în Sistem; Băsescu, la rândul său, a fost dovedit ca informator al Securității și chiar colaborator al Securității sovietice, prin Viktor Bout, așa că și-a recrutat drept consilieri colegi din aceeași categorie a denunțătorilor. Liiceanu era unul dintre acești intelectuali ai lui Băsescu, „un profitor al tuturor regimurilor”, după cum l-a supranumit Victor Roncea în editorialele și anchetele sale. În timpul comunismului, Gabriel Liiceanu a beneficiat de două burse în străinătate, care nu s-ar fi putut desfășura fără aprobarea Securității. Mai mult, Andrei Pleșu și fiul său plecau adesea cu mașina la Paris, de asemenea o deplasare permisă doar în anumite condiții și doar privilegiaților Sistemului. Soția lui Andrei Pleșu fusese, atunci, recrutată de Direcția de Informații Externe. Obținând acces la CNSAS, Andrei Pleșu, cel mai probabil, și-a acoperit urmele și legăturile pe care rețeaua din care făcea parte o avea în dosarele Securității.

Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu au fost plasați lângă „Magul de la Păltiniș”, Constantin Noica, în misiune, să noteze tot ce le spunea filozoful, iar notele informative să le predea Securității. Operațiunea avea un dublu scop: să-i „adoarmă” vigilența lui Noica, sub pretextul primirii acestor falși învățăcei și să se afle, astfel, tot ce spune și gândește filozoful, dar și să li se fabrice o biografie interesantă celor doi tineri intelectuali, Pleșu și Liiceanu, introduși în cercurile de români din străinătate și în mediile de presă, cu scopul ascuns de a „cosmetiza” mandatul și acțiunile lui Ceaușescu. „Jurnalul de la Păltiniș” devine, astfel, o sumă a notelor informative pe care Pleșu le-a predat Securității referitor la discuțiile purtate cu Noica.

Rețelele despre care s-a vorbit până acum aveau și un Factor Extern de influență și decizie, reprezentat de KGB, cu care a avut legături și Silviu Brucan, și membrii GDS. De fapt, e vorba de rețeaua și mai vastă a Kominternului, care s-a perpetuat până astăzi în structurile statului. De altfel, parcursul lui George Soros era convergent cu interesele Uniunii Sovietice și ale Rusiei. El a fost principalul sponsor al lui Joe Biden și Barack Obama, care au subminat, din interior, conservatorismul american; peste ani, Donald Trump a devenit principalul adversar al rețelei Soros.

Pe lângă Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu, mai apar în ancheta lui Victor Roncea (care poate fi citită în integralitate AICI) și alte nume celebre de oameni care au făcut și fac parte din rețeaua Soros și care au fost și colaboratori ai Securității. Aceasta a fost o pepinieră importantă pentru Soros, pentru că vorbim de oameni deja instruiți, cu un prim exponent sociologul Alin Teodorescu, președinte al GDS și al Fundației Soros, concomitent. E foarte interesant că, în tot acest timp, până astăzi, GDS-ul a pretins că este anti-comunist și, ulterior, anti-PSD, deși are în compoziția sa, încă de la început, pe unii dintre cei mai blamabili comuniști și colaboratori ai Securității. De altfel, Victor Roncea susține, bazându-se pe declarații ale unor foști ofițeri SRI și pe cărțile generalului (r.) Aurel Rogojan, că sociologul Alin Teodorescu, fost șef al Cancelariei premierului Adrian Năstase, ar fi fost recrutat de serviciile de spionaj ale Ungariei în anii ’80. Roncea afirmă că, în ciuda avertismentelor către SRI și Guvern, Teodorescu ar fi fost totuși promovat în executiv, ceea ce ar fi demonstrat o infiltrare maghiară la nivel înalt în politica românească. Multe dintre informațiile privind aceste rețele provin de la foști ofițeri ai Unității Speciale „Anti-KGB” UM 0110 (unitate de contraspionaj, care urmărea în special cadrele racolate de KGB, dar și de Stasi sau AVO), care au ars multiple dosare în 1989, pentru a-și proteja sursele și a se proteja de execuție, dat fiind faptul că mulți dintre cei vizați aveau să ajungă imediat la cârma țării.  Victor Roncea plasează aceste presupuse infiltrări în contextul de dinainte de 1989, afirmând că un nucleu din aparatul comunist (partid, Securitate, dar și intelectuali asociați cu GDS și Fundația Soros) ar fi avut deja trasate roluri în viitorul FSN, mișcarea care a preluat puterea după Revoluție. De altfel, încă din noiembrie 1989, s-a și găsit o listă, în casa unui om foarte influent al vremii, cu numele celor care aveau să compună atât FSN-ul, cât și viitorul Guvern Petre Roman. Potrivit acestei viziuni, România ar fi fost influențată simultan de interese sovietice și maghiare, cu unele legături menținute prin persoane care ulterior au ajuns în politică sau mass-media

De altfel, structura politică a României de astăzi și diferitele guvernări nu sunt altceva decât o perpetuare a două aripi distincte ale FSN-ului, prin PSD și PNL, dar și o perpetuare a rețelei Soros.

Faptul că Victor Roncea a câștigat procesul cu Gabriel Liiceanu, emanatul acestui sistem comunistoid și sorosist, este o victorie simbolică, cu o puternică încărcătură psihologică, spune SRS. Se dovedește că un jurnalist tânăr, care a suferit pedepsele și opresiunile noului Sistem, a reușit să documenteze temeinic și amănunțit informații secrete, grave, pe care le-a devoalat opiniei publice. Un jurnalist curajos poate învinge Sistemul! Pentru Liiceanu, aceasta este o umilință maximală, pe care o merită din plin din cauza faptelor reprobabile săvârșite și dezvăluite ulterior. Victor Roncea a fost și este un activ „vânător de sorositi”, tocmai pentru că a înțeles nocivitatea acestora în societatea românească, unde au impus guverne, președinți, șefi de servicii secrete, au influențat Biserica Ortodoxă Română, între timp și îmbogățindu-se considerabil prin tertipurile lor.

Emisiunea „Ce-i în Gușă, și-n căpușă”, moderată de Cozmin Gușă, poate fi urmărită de luni până joi, pe Radio Gold FM, începând cu ora 13. Înregistrarea integrală poate fi urmărită pe pagina de Facebook a Radio Gold FM România, dar și pe platforma goldtv.ro