Laura Stoica, focul muzicii românești: „Eu pe scenă ard, asta este viața mea!”

Autor: Adrian Lambru

10 octombrie 1967. Se naște Adriana-Laurenția Stoica, cunoscută mai târziu ca Laura Stoica, una dintre cele mai iubite artiste ale scenei autohtone. Anul acesta, cântăreața ar fi împlinit 54 de ani.

Deși termenul de „artist” este în prezent atribuit foarte ușor, în realitate adevăratul sens al acestui cuvânt îl înțelegem doar după ce trece bariera timpului. Iată ce declara Octavian Ursulescu, jurnalist și prezentator TV, despre Laura Stoica într-un interviu din 2018:

„La multe din concursurile de muzică ușoară pe care le prezint în ultimii ani, mulți tineri cântăreți își aleg piese lansate de Laura Stoica. Asta m-a uimit. Semn că ea, după atâta timp, rămâne o interpretă modernă. Tinerii îi caută piesele, le ascultă. E o dovadă că Laura Stoica e perenă și rămâne în circuitul muzicii cu piesele ei”.

Începutul

Născută la Alba Iulia în 1967, Laura a urmat câțiva ani mai târziu Școala Populară de Artă la Târgoviște, orașul natal al părinților. În paralel, ia și lecții de canto clasic, urmând să participe la toate concursurile de talente destinate tineretului dintre 1987 și 1991. Laura Stoica câștigă, în anul 1990, prestigiosul Festival de la Mamaia cu piesa ”Dă, Doamne, câtec”.

Un an mai târziu, a fost declarată cea mai bună solistă pop-rock, iar melodia „Un actor grăbit” a fost aleasă piesa anului. Cântăreața a intrat rapid în preferințele publicului prin vocea sa puternică și prin piesele sale cu un mesaj impunător. Dar acesta a fost doar începutul.

Prin talentul său remarcabil, prin personalitatea puternică şi prin frumuseţea ei, Laura Stoica deja îşi crease o imagine şi un stil original, fiind considerată prima rockeriţă modernă a României.

Anii de glorie: „Menirea mi-am găsit-o pe scenă”

Laura Stoica Band, o trupă de muzică rock, ia naștere în anul 1993. Laura a fost acompaniată în această trupă de instrumentiști cu renume, precum chitaristul Eugen Mihăescu de la Krypton, basistul Iulian Vrabete de la Holograf, Florin Ionescu, toboșarul de la Direcția 5 și alții, acesta din urmă fiind cel care a devenit soțul Laurei în octombrie 1992.

În anul 1994 are loc lansarea primului său album, „Focul”, un album cu mare succes la public. Majoritatea pieselor de pe album, precum „Doar tu”, „Am nevoie de iubire”, „Când ești singur”, „Ea nu știe ce vrea”, au devenit hit-uri.

Laura Stoica, alături de trupa sa, şi-a impus propriul stil pe scena din România, nu doar graţie vocii sale, ci şi pentru abilitatea de a umple scena, de a face show, prin mişcări, mimică şi ţinută. Reuşea să atragă atenţia şi să se facă ascultată. Premii, ropote de aplauze, biss-uri. Asta se întâmpla la fiecare concert. „Cântecele ei săreau din schema ştiută. Era un fel de Gianna Nannini a României” – susține Vlady Cnejevici, un membru al trupei inițiale, pentru jurnalul.ro.

„Am risipit energie, am consumat sentimente și m-am jucat cu viața mea. Nu găsesc niciun alt motiv mai bun de a trăi. Menirea mi-am găsit-o pe scenă”.

Pentru Laura Stoica Band urmează o perioadă de concerte, cântând alături de mari artiști ai vremii precum Samantha Fox (la Sala Palatului din București) și cu Ricchi e Poveri (la Constanța și Galați).

„Muzica mă face să trăiesc clipele la maxim”

În 1997 scoate pe piață al doilea album, intitulat „…Nici o stea”. Balada rock „Uită”, extrasă de pe acest nou material discografic, atrage atenția reprezentanților mass-media: „Laura era modernă, deosebită, avea forță” – își amintește Nana Cnejevici, o prietenă apropiată a artistei. „Putea să facă față oriunde, în orice context, internațional. Cânta românește, dar suna internațional”.

Anul 1997 aduce a doua participare a solistei la Cerbul de Aur de la Brașov. Cu acest prilej, pentru Laura a fost aranjată o scenografie specială. Este montată o rampă, iar artista intră în scenă împreună cu un grup de 18 motocicliști, ea fiind pe șaua uneia dintre motociclete, într-o vestimentație de rockeriță special creată pentru ea.

„De mica mi-au placut motocicletele. Am avut parte, chiar pe scena Cerbului.. de 18 motoare. Imi plac atat de mult si fac uneori revista presei de specialitate. Am fost si voi ramane o mare admiratoare a acestor vehicule impresionante, atat prin formele, cat si prin capacitatile lor” – declara Laua pentru revista Eva.

Declinul: „Eu nu mai ştiu ce mai vrea publicul românesc“

Anul 1998 reprezintă perioada în care popularitatea și succesul solistei încep să scadă. Concertele, turneele și aparițiile televizate încep să fie din ce în ce mai rare, iar membri ai trupei sale încep pe rând să părăsească proiectul.

În anul 2000, Laura Stoica și trupa sa realizează albumul „Vino”, însă casele de producție și presa nu se găsec interesate. Albumul a rămas, astfel, nelansat (acesta urmând să fie scos pe piață în 2009, postmortem).

„Simt că nu mă mai vrea nimeni. Gloria mea a apus. Și știi, fără falsă modestie, pe scenă sunt imbatabilă. Nu e nimeni ca mine. Eu pe scenă ard, asta este viața mea” – declara atunci Laura. În ochii producătorilor români, aceasta începea să fie depășită de vreme. Însă, nesubestimându-i talentul, i s-a propus să schimbe stilul muzical, ceva mai nou, mai comercial pentru noua eră. „Nu pot, pentru că eu simt rock. Îmi pare rău, nu vreau să cânt altceva”.

Începând cu anul 2001, artista a ținut câteva concerte și turnee în străinătate, în Bulgaria, în Turcia, în Malta și în Statele Unite.

După revenirea din străinătate, artista declara în cadrul unui interviu: ”Am călătorit mult în ultimii ani. Am intrat în contact cu oameni care se ocupau de muzică și de teatru. Am cules de la fiecare câte o idee, care puse cap la cap au clădit hotărârea de a mă întoarce. După ce am locuit o lună în același loc, am început să văd și detalii care nu-mi conveneau. Mă săturasem ca la magazin să spun ‘bread’ în loc de ‘pâine’. M-am întâlnit pe stradă cu Paul McCartney, mergând la braț cu soția lui. Traversau la colțul străzii, ca și mine. Îmi venea să mă duc să-l salut, dar mi-am dat seama că nu e Nicu Alifantis, că nu mi-e prieten. Mi-am dat seama că tot o străină sunt pentru ei, că sunt departe de prietenii mei. Așa că nu am regretat nicio clipă că m-am întors”.

Viața personală. A uita suferința fiind pe scenă

„Am avut mereu dorinta de a ma realiza pe toate planurile: profesional, sentimental, material… La capitolul dragoste ramaneam mereu restanta, desi atunci cand sunt linistita sufleteste, pot sa-mi traiesc viata profesionala mai calm si cu o logica anume” – mărturisea Laura pentru Formula AS.

În viața de zi cu zi, Laura Stoica era o fire energică, însă, câteodată, acest entuziasm poate ascunde răni și lacrimi. În jurnalul persoanl, aceasta scria: „Avidă sunt să retrăiesc o ultimă iubire a vieţii mele, aş vrea să mor îndrăgostită, să mor în momentele cele mai fericite, să-mi înghit şi ultima lacrimă de amărăciune, să râd iar şi să-mi zburde inima când privesc cerul, frunzele… aş vrea să mor fericită. Uneori fericirea te îmbată atât de tare, că primind-o uiţi să supra vieţuieşti, pluteşti şi cânţi. La ce bună e împlinirea?”

Actrița Laura Stoica

Între anii 1996 și 2000, Laura este studentă la actorie în cadrul Universității Ecologice București, urmând să debuteze ca actriță în anul 1999 pe scena teatrului Nottara. A interpretat diverse roluri pe scenă, atât în capitală, cât și în provincie. În 2003 Laura Stoica dublează vocea personajului Melpomeme din producția Disnei Hercule.

Schimbarea. Revenirea

În anul 2005, ziarul Adevărul scria: „Laura Stoica a revenit în peisajul muzical românesc, după o absență îndelungată (timp în care nu a stat degeaba), cu un nou album ‘S-a schimbat’. Lansarea materialului discografic a avut loc la Music Club, joi seară, într-o atmosferă caldă și prietenoasă. Laura Stoica chiar s-a schimbat: un nou stil muzical și un alt look, care de altfel o prinde bine”.

Într-un interviu pentru Formula AS de după lansare, Laura Stoica susținea: „Niciodată nu m-am gândit să dispar definitiv din muzică. De fapt, nici n-am dispărut, ci am avut perioade cu activitate mai puțin susținută. Uneori, ai nevoie și de astfel de momente. Am avut senzația, la un moment dat, că ceva se schimbă în interiorul meu și că din punct de vedere profesional, am ajuns la un nivel de repetitivitate”.

Albumul nu se dovedește a fi un succes din punct de vedere comercial.

Moartea. Când focul se stinge

La începutul anului 2006, Laura a anunțat publicului că era însărcinată, după mult timp în care a crezut că nu poate face copii. „Copilul se va naște în septembrie, iar până la venirea lui pe lume sunt hotărâtă să-mi respect toate angajamentele privind concertele. Este felul în care vreau să-i urez bun venit primului meu copil” – declara Laura Stoica, dupa ce a aflat ca este însărcinată. Cântăreața intenționa să lanseze, în același an, un nou album.

Din nefericire, nu a mai apucat. În seara zilei de 9 martie, Laura și logodnicul ei Cristian Mărgescu și-au pierdut viața într-un accident rutier în timp ce se întorceau de la un concert. O mașină ce venea din sens opus a intrat pe contrasens, izbindu-se de mașina celor doi. „Epavele nu pot povesti cele întâmplate. Oamenii stăteau strânși în zona accidentului, cumplit înmărmuriți la aflarea veștii: LAURA STOICA A MURIT!” – scria presa vremii în acea seară.

Un sfârșit tragic, chiar în momentul când începea din nou să fiefericită, să creadă în viață și în iubire. Nimanui nu-i vena atunci a crede că Laura nu va mai urca pe scenă, că nu va mai cânta piesa „Un actor grabit”.

De ce oare unii părăim această lume când suntem fericiți, când, în sfârțit, ni se împlinesc visurile?

Întotdeauna Laura Stoica

Anul acesta, la 15 ani de la moartea sa, s-a lansat albumul „Întotdeauna Laura Stoica”. Acesta conține atât remake-uri, cât și piese care au fost puțin mediatizate anterior: „Călători în pustiu” și „Numai pentru tine viață!”

„Ea trăiește în continuare prin fiecare melodie. A deschis lumi ce vor rămâne în eternitate în sufletele tuturor celor ce au cunoscut-o, cât și în ale acelora care o ascultă! Și mă bucur nespus că, printr-un efort comun al Fundației Laura Stoica și a casei de discuri Roton acest album a putut fi lansat” – declara Alexandru Stoica, fratele artisei.