Generalul Ciucă – „noul lider al dreptei românești”

Autor: Andrei Gușă

Congresul extraordinar al Partidului Naţional Liberal s-a întrunit duminică, la Palatul Parlamentului, pentru alegerea noului preşedinte, după ce Florin Cîțu și-a dat demisia de la conducerea partidului. Premierul Nicolae Ciucă, singurul candidat pentru această funcţie, este noul președinte al partidului. Din 1.120 de voturi exprimate, 1.060 au fost pentru alegerea lui Niclae Ciucă și 60 au fost anulate, potrivit rezultatelor anunțate după numărarea voturilor. Liderul PNL Giurgiu, Dan Motreanu – „nu sunt vremuri obişnuite şi se pare că războiul şi crizele aferente lui se vor întinde pe o perioadă mai lungă. În aceste condiţii, mi se pare normală o singură candidatură”. Prim-vicepreședintele PNL, Lucian Bode – „Avem doi ani în care să coagulăm dreapta, să aducem lângă noi toate forţele politice care cred în valorile dreptei şi să ne pregătim pentru lupta electorală.”. Nicolae Ciucă şi-a depus candidatura la şefia PNL miercuri, în ultima zi în care era posibil acest lucru. Statutul PNL prevede că orice membru al partidului poate candida la funcţia de preşedinte dacă are o vechime de cel puţin 5 ani. Nicolae Ciucă s-a înscris în partid în octombrie 2020. Nicolae Ciucă – „Am decis să îmi asum această responsabilitate după o discuţie pe care am avut-o cu colegii şi în urma analizei pe care am făcut-o asupra întregii situaţii politice. (…) PNL este cel mai mare partid de dreapta, are cei buni primari din ţară şi poate ajunge primul partid din România”; „Democraţia internă şi deschiderea trebuie să fie caracteristicile organizaţiilor de partid, precum şi respectarea regulilor şi a actelor statutare, care înseamnă respect pentru fiecare liberal.”

Doar Ciucă are voie să încalce regulile

Așadar, generalul Ciucă își „asumă această responsabilitate după o discuție avută cu colegii.” Întrucât acesta și-a depus candidatura în ultima zi posibilă, sunt două posibilități. Sau, domnul general Ciucă, alături de colegi, au băut un whisky și au fumat un trabuc (că așa obișnuiesc PNL-iștii) în noaptea dinaintea depunerii candidaturii, moment în care au avut o revelație, sau, pur și simplu, a vrut să fie sigur de faptul că nu va avea niciun contracandidat în cursa pentru președinția partidului, motiv pentru care a ezitat cu depunerea candidaturii până în ultimul moment. Mai este și o a treia variantă. Întrucât candidatura sa a fost nelegală conform regulilor interne ale partidului, acesta a așteptat până în ultimul moment, pentru a evita terfelirea partidului și implicit a sa, de către presă, pentru nerespectarea propriilor legi. Noi ne mai mirăm de faptul că nu respectă Constituția, niște oameni care nu își respectă propriile legi? Tragicomic. Trebuie să admitem, totuși, faptul că cea de-a treia variantă este cea mai improbabilă. La câți bani a luat presa main-stream de la PNL, și aici mă refer la subvenție, nicidecum la mită (sic!), nici nu țin minte să fi auzit vreodată ceva rău despre Nicolae Ciucă. Este așa, un fel de Zelenski al nostru domnul Ciucă. Și aici nu vreau să insinuez faptul că ambii servesc interese străine țării lor. Nu vreau să insinuez nici măcar faptul că și Ciucă, și Zelenski, au pregătiri cât se poate de inadecvate pentru funcțiile pe care le ocupă. Mă refer doar la faptul că ambii sunt intangibili, nimeni nu își permite să vorbească rău despre ei. Din respect, bineînțeles! (sic!) De remarcat însă faptul că, deși în moțiunea lui Nicolae Ciucă scrie cu subiect și predicat faptul că „respectarea regulilor și a actelor statutare trebuie să fie caracteristici ale partidului, asta înseamnă respect pentru fiecare liberal”, însuși candidatura lui Nicolae Ciucă încalcă regulile partidului. Este, fie un tragic început cu stângul, fie un semnal dat de Ciucă – doar eu, generalul, am voie să încalc regulile!

Partidul Național Liberal nu mai este nici Național, nici Liberal

PNL-ul își asumă, cel puțin declarativ, o doctrină Național-Liberală. Oare mai este respectată, astăzi, această doctrină? Haideți să vedem. Cum se înțelege încă din nume, curentul liberal promovează libertatea și egalitatea în drepturi. Așadar, liberalii susțin constituționalismul, drepturile omului, respectiv alegeri libere și corecte. Mai departe, o democrație liberală presupune în primul rând libertatea cuvântului și implicit a presei, egalitate în fața regulilor și economie de piață. Încă de la alegerea lui Ciucă, PNL-ul a dovedit faptul că nu mai respectă cel puțin 3 din fundamentele liberalismului, expuse mai sus. Cum să fie vorba de alegeri libere și corecte, când Ciucă a fost candidatul unic? Cum să discutăm de egalitate în fața regulilor, când Ciucă candidează ilegal la funcția de președinte PNL? Cum să vorbim de libertatea cuvântului, când CNA pune pumnul în gura presei, tocmai în timp ce Nicolae Ciucă este premierul în funcție? Deci, este un adevărat sacrilegiu pentru liberalism ca acest partid să se mai numească așa.

Să fim corecți însă, există și un principiu al liberalismului pe care PNL (încă) îl mai respectă. Stau bine la economia de piață. La liberalizarea piețelor, mai precis. Și aici mă refer în special la piața energetică. Au liberalizat-o, dar nu în favoarea noastră, a românilor. Pentru că această liberalizare a sărăcit masiv populația României. Și a adus companiile autohtone în pragul falimentului. Așadar, întrăm în contradicție cu cealaltă doctrină a partidului – cea națională. Adică patriotismul. „Prin noi înșine”, cum este motto-ul PNL-iștilor. Dar cum să fie patriot un partid care sărăcește populația națiunii? Probabil, singura dovadă de patriotism de fațadă a PNL-ului este „învestirea” în funcția de președinte a premierului Ciucă, general de armată cu 4 stele. Dar, cu toate că este general, este Ciucă și patriot? Păi, cum să fie patriot un premier care a alocat doar 5.5% din PIB sănătății, când media europeană este de 8%? Cum să fie patriot un premier care a alocat doar 3.7% din PIB învățământului, când media europeană este de 5%? Cum să fie patriot un premier care nu a luat nicio măsură de ajutorare a fraților noștri români din Ucraina? Ciucă nu este nici patriot, nici liberal. Așa cum nu mai este nici PNL-ul. „Avem doi ani în care să coagulăm dreapta, să aducem lângă noi toate forţele politice care cred în valorile dreptei şi să ne pregătim pentru lupta electorală”, zicea un prim-vicepreședinte PNL. Dreapta reală, creștină, patriotă și conservatoare, nu se va coagula niciodată în jurul unui PNL fără nicio doctrină, aflat în la cheremul factorului extern.

Ce ar face un partid cu adevărat Național-Liberal?

Ce ar face un partid cu adevărat Național-Liberal? Lucrurile sunt foarte complicate pentru România, în situația actuală. Există însă unele măsuri simple, care trebuie luate cât se poate de urgent. Și asta plecând de la următoarea premisă – în contrapartida liberalizării piețelor, guvernul trebuie să vină cu măsuri de patriotism economic pe măsură, care să protejeze interesul național:

1. Reglarea pieței energetice
2. România este statul european cu cele mai mari rezerve de gaze. Nu aveam nevoie de nicio liberalizare. Cu toate acestea, dacă liberalizarea a fost săvârșită, guvernul trebuia să se asigure înainte de faptul că vom exporta atât de mult gaz pe piețele externe, și, în consecință, atât de mulți bani vor întra în bugetul de stat, încât nivelul de trai al românilor va fi crescut, în termeni absoluți. Adică veniturile să crească mai mult decât facturile la energie. Ce a făcut în contrapartidă guvernul PNL? Guvernul Orban a decis, pentru prima dată în istoria recentă, că Executivul României nu mai are obligația de a face primăvara și vara rezerve, când gazul importat este mai ieftin, pentru a le utiliza iarna, când este mai scump. Producția a scăzut comparativ cu anul precedent, pe fond de creștere a consumului. Și asta în condiții de liberalizare, când trebuia să ne propunem export masiv. Moarte curată.
4. Reglementarea pieței de retail
5. Potențialul agricol al României este arhicunoscut. Cu toate acestea, România nu este încurajată să producă produse finite, ci, în contrapartidă, exportă materia primă pe care o produce. Asta pentru a importa, ulterior, produsele finite din alte țări. Țări care firește, încasează un adaos comercial considerabil prin vânzarea acestor produse. Mai mult decât atât, aceste țări angajează forță de muncă pentru producție. Statul încasează impozit pe salarul angajaților care produc bunul respectiv, încasează impozit pe bunurile/serviciile consumate de aceeași angajați cat si impozit pe salariile angajaților care produc respectivele bunuri si servicii. Toți acești bani ar putea fi vărsați în bugetul României. De ce se întâmplă acest fenomen? În primul rând, pentru că piața de retail (supermarketurile) este aproape monopolizată de străini. Iar statul român nu le impune acestora, o dată și pentru totdeauna, să aibă o cotă de, să zicem cel puțin 50% produse românești pe rafturi, dacă nu mai mult de atât. În situația de față, firește că românii nu au curaj să fabrice produse finite, sub brand propriu. Nu ar avea unde să le vândă. Statul român trebuie să le impună retailerilor această cotă. Și același stat român trebuie să subvenționeze construcția de centre regionale de colectare a legumelor și a fructelor, sau chiar să și-o asume. De ce? În cadrul acestor centre, legumele și fructele vor putea fi certificate cu standardele de siguranță necesare, spre vânzarea în supermarketuri. Ca să nu mai zic de simplificarea masivă a transportului spre aceleași supermarketuri. Prin această măsură, bieții piețari nu vor mai fi obligați să stea la tarabe, în timp ce majoritatea populației cumpără fructe și legume din țări străine, direct de la supermarket. În ultimul rând, dar foarte important, guvernul trebuie să se asigure că aceste lanțuri de supermarket plătesc dările la stat în România. Nici măcar nu trebuie să te numești guvern patriot ca să adopți această măsură. Trebuie doar să nu fii trădător de țară.
7. Turismul
8. Românii pleacă în vacanțe în străinătate, dar străinii nu prea vin la noi. Aceasta este realitatea. Cererea, în consecință, scăzută pentru turismul românesc, se translatează într-un profit mai scăzut pentru HoReCa, ceea ce îngreunează dezvoltarea sectorului turistic. Este un lanț vicios. Asta, în condițiile în care avem o țară superbă, care merită vizitată. Nu doar că avem toate formele de relief, dar avem și un avantaj competitiv – printre puținele care ne-au rămas. Procentul mare de populație rurală ne permite să avem așa numitul agroturism – turism bio cum este numit în Vest – foarte dezvoltat, în mod natural. Iar turismul bio este un trend foarte puternic în țările dezvoltate, deși acestea nu prea mai dețin agroturism autohton, tocmai din cauza faptului că sunt „prea” dezvoltate. Fiecare vrea ce nu are. Deci, prin agroturism am putea atrage străinii în România, pentru a-i determina să consume aici, respectiv să ne învețe cultura și să înceapă să o respecte. Problema este că, în momentul de față, proprietarii din domeniul agroturismului nu sunt ajutați. Românii nu pun preț pe acest tip de turism, dorind să viziteze lumea civilizată. Iar statul nu îi ajută să se dezvolte. Cum ar putea să-i ajute? Foarte simplu, prin certificarea lor oficială, prin dezvoltarea infrastructurii aeroport-zone agroturistice, respectiv printr-o campanie de marketing la nivel european. Nu este complicat.

Dacă lăsăm piața să se regleze de la sine, asta înseamnă că noi vom muri de foame. Asta pentru ca nu suntem competitivi în mai niciun domeniu. Liberalismul clasic este o utopie în România, și e lesne de înțeles de ce. Mai avem însă resurse, care încă ne pot salva ca națiune. Avem resurse naturale, pe care, dacă le gestionăm cu inteligență și patriotism, putem determina „resursele umane” plecate din țară să se întoarcă acasă. Și ei vor asta, dar au nevoie de argumente. Guvernul trebuie să le aducă aceste argumente. Să le demonstreze că este înzestrat, național și predictibil. Este poate ultima noastră șansă de a ne reveni ca națiune.

P.S Cum mai poate să fie dreapta dreaptă în țările din Europa centrală și de est? Dacă liberalizează piețe, atunci „mor” privații autohtoni, dacă sunt protecționiști, atunci li se lipește eticheta de „fasciști”.

P.S. 2 România are, de departe, cel mai mare cost fiscal/angajat din UE. Acest fapt pune o povară imensă pe mediul privat. Care a fost adus in pragul falimentului de guvernările succesive PNL. Iar dreapta este – sau ar trebui să fie -, prin excelență, cea care protejează mediul privat. PNL ar trebui, urgent, să propună scăderea costului fiscal/angajat, pentru ca mediul privat să ia o gură de aer. Altfel, ar trebui să își schimbe oficial numele, pentru că nu mai este nici Național, nici Liberal. Propun de pildă, PTN – Partidul Trădător Neliberal.