Gușă: Factorul extern la alegerile din 2024 în România. Cineva juca cu rușii și cine va fi partida chineză?

(transcriere a editorialului vorbit din emisiunea Ce-i în Gușă, și-n căpușă cu Cozmin Gușă)

Factorul extern la alegerile din 2024 în România. Cineva juca cu rușii și cine va fi partida chineză?

Alegerile din 2024 în România, dar nu numai, în toate statele unde se vor ține, vor fi dominate de instituirea noii ordini mondiale, care este una de tip multipolar care este aproape instalată, dar la momentul anului viitor va fi și de jure după părerea mea, având astfel parte de primele alegeri într-un noul context internațional .

Grosso modo, multipolarizarea lumii se va face între Statele Unite, Rusia, China cu regiunile de tip satelit rezultate în urma acestei împărțeli sau cu diverse organizații de tip BRICS nou apărute. Din punct de vedere al influenței euroatlantice e clar că asta înseamnă, în alegeri, să avem partide pro-americane, mai pro-americane decât până acum, pentru că până acum a fi euroatlantic putea să însemne să fii pro-Germania sau pro-Franța acum practic aceasta se va reduce, orientarea euroatlantică, la a fi pro-american în cea mai mare măsură.

Rusia se poate întâlni la partidele care semnalizează anti-american, sau la partidele care caută bani și resurse sau care caută să se alinieze în funcție de frăția ortodoxă. În regiunea noastră avem exemple de vecini care s-au orientat sau se orientează așa, de tip Ungaria, Serbia, Bulgaria, și chiar Moldova. Despre China, a treia posibilitate, în vecini avem evidențe ale influenței, de tip guvernamental deja, în Serbia, în Ungaria, chiar în Ucraina, de tip colaborare foarte strânsă în Moldova și pe cale să se construiască și în Bulgaria.

Și pentru că astăzi vreau să mă refer mai mult la China, o să spun că din punct de vedere al alegerilor românești și al opțiunilor care se iau de obicei la alegeri, China are de promovat câteva lucruri, dar nu prea multe conform codului nostru tradițional. Democrație nu poate promova, pentru că nu are, și nu știe, pe de altă parte, nici nu prea mai e cazul de multă democrație în spațiul euroatlantic. Valorile culturale de tip chinez de asemenea nu sunt extrem de prizabile, există alte tradiții la noi, inclusiv cele de tip religios, există o incompatibilitate funciară în România cu doctrina de tip confucianist, noi o înțelegem mai degrabă ceva ce se promovează în acord cu teoria lui Schwab, nu veți avea nimic și veți fi fericiți, ceea ce, sigur, nici asta nu este prizabil în România. Investiții și prosperitate din partea chinezească, da, ăstea pot să fie interesante pentru partidele românești și pentru electorat, ca și o posibilă lipsă de obligații de cheltuieli militare așa cum avem astăzi pentru pentru a plăti către americani, care lipsă de obligații poate să vină la schimb cu o garanție de protecție militară din partea Chinei.

Acum, pe scurt, care orientarea declarată a partidelor din România. E limpede că și la nivelul anului 2024, PSD, AUR, PNL, USR cu PMP, sunt pro americane, nu are să iasă din această mască, deci spectrul parlamentar în cvasitotalitatea lui, așa cum arată astăzi, este pro-SUA . UDMR-ul, cu care să mai căptușește câte un partid la guvernare, ar avea orientare pe axa Moscova-Beijing, dar via Budapesta, adică UDMR-ul are orientare politică așa cum i se dictează deocamdată de la Budapesta, ceea ce este un lucru grav care încă nu s-a rezolvat.

Legat de partidele mici, partidul SOS al lui Diana Șoșoacă, spun că e al ei pentru că nu știu alți lideri din acel partid, e limpede că este un partid prorus, s-ar putea să fie un aranjament al servicilor secrete tocmai pentru ca să ocupe locul acesta al prorusismului, pentru că în acest fel opțiunea devine incompatibilă pentru alții, chiar rușii strâmbă din nas din câte știu la faptul că doar SOS-ul lui Diana Șoșoacă semnalizează cu ei, ne considerând-o ca fiind un politician de anvergură, cum a fost familia Le Pen în Franța pe care i-au și finanțat. Un alt partid în jur de 3-4 la sută este Pro România, care este previzibil se orienteze dacă merge singur în alegeri pe axa Turcia-China, cam acolo îi văd, încă nu s-a definit, și un altul care nu are scor dar apare în sondaje este PUSL-ul lui Dan Voiculescu, mă rog, despre ăștia putem spune că se vor orienta cum bate vântul.

Cine e partida chineză în România? Partida chineză este reprezentată de partidul NOI, condus de Viorica Dăncilă. Analiza mai multora, printre care ExpertForum sau G4 media arată cum în ultimul an Viorica Dăncilă și-a orientat poziționările publice într-un demers pro-chinez, mai mult, a făcut și o vizită extrem de ceremonioasă, interesantă, în China unde a fost bine primită și în general absolut orice strategie de investiții sau de tip geoeconomic o subordonează unei legături strategice cu China. Un altul care este menționat, împreună cu Viorica Dăncilă, este un alt fost prim-ministru, Adrian Năstase, care a fost coleg de vizită în China cu Viorica Dăncilă și care acționează, mă rog, cred că oportunist din punctul meu de vedere, cumva tradițional, ținând seama de legăturile socrului său decedat Angelo Miculescu pe linia Beijingului. În niciun caz nu contează scandalul vechi în baza căruia făcut și pușcărie apropo de achizițiile din China sau așa-zisul miliard de euro ascuns în mările Chinei despre care vorbea Traian Băsescu în 2004.

Personajul de bază, însă, în această partidă chineză se numește Florea Voinea, misteriosul Ică Voinea, de la Florică, el a fost consilierul lui Dăncilă ca prim-ministru și, repet, el este piesa tare în această combinație. Are relații vechi de decenii cu liderii Chinei, printre care și un fost prim-ministru foarte influent, are la dispoziție rețeaua vechilor UTC-iști, cărora le-a fost șef, el a fost adjunctul lui Nicu Ceaușescu, vechi UTC-iști care sunt oameni potenți financiar în jur de 60-70 de ani, cu poziții, cu rețele, cu firme importante, Voinea la rândul său fiind un bun organizator de rețele, deci rețineți această partidă pro-chineză.

Concluzia: pe hârtie avem astăzi peste 80 la sută opțiune politică pro-americană, restul s-ar împărți între China și Rusia. Însă, prieteni, alegerile europarlamentare sunt peste 10 luni, ceea ce e mult, curentul anti-UE, anti-NATO poate deveni chiar majoritar în România dacă luați în considerare și următoarele scumpiri, reduceri de personal, concedieri. Acest curent se poate transforma într-unul de tip RoExit, dacă mai insistă ăștia mult cu LGBT-ismul sau cu cheltuielile cu înzestrarea cu armament, e clar că RoExit-ul va însemna ceva aproape de majoritar la nivelul anului viitor, și în condiții de sărăcie națională care se poate instala până atunci. AUR-ul poate pierde teren, din prudență ați văzut că George Simion a evitat să condamne la congresul lor inclusiv sorosismul, nu mai vorbesc despre LGBT-ism deci se va face loc mult pentru alte curente. Ce e astăzi, nu e mâine. Vor fi surprize mari.