Din ciclul ”Cap avem, minte ce ne mai trebuie”. Azi, despre salariile managerilor din companiile de stat
Postat de Gold FM Radio pe 16 iulie 2025
Problema veniturilor managerilor din companiile de stat a reapărut ”pe tapet”, în special în contextul în care au început să fie taxați pensionari, elevi, studenți, persoane cu dizabilități etc. Din punctul nostru de vedere, o astfel de abordare trădează un anumit mod de gândire, căpătat după 50 de ani de comunism! Indiferent cine este acționarul unei companii, de la ”Papa de la Roma”, la statul român, german, francez, veniturile unui manager n-au nicio legătură cu pensiile sau ajutoarele sociale. Sau au legătură, dar doar prin prisma faptului că, un management sănătos poate aduce profit mai mare pentru acționari, iar, în cazul în care statul este acționar, acest profit poate să alimenteze bugetul și, de aici, să conducă la creșterea pensiilor, ajutoarelor sociale etc. În rest, orice comparație între cele două (veniturile managerilor și pensiile oamenilor) nu înseamnă decât ”populism” și ”comunism”! Sau, așa cum zicea Caragiale, ”cap avem, minte ce ne mai trebuie”!
În ultima vreme, foarte multe voci s-au ridicat împotriva managerilor companiilor în care statul este acționar unic sau majoritar, pe motiv că au venituri mult prea mari în comparație cu alți oameni care primesc bani de la stat (precum pensionarii, elevii și studenții cu burse, persoane cu handicap etc.). Chiar s-a venit cu exemple de genul: pensia medie în România este de aproximativ 2.900 lei/lună, iar unii manageri la companiile cu acționar statul român au venituri și de peste 20.000 euro/lună!
Ceea ce, din punctul nostru de vedere, este o abordare cel puțin ciudată! Conducerea unei companii are obligația de a lucra în folosul companiei, nu al comunității! Și, cu cât muncește mai bine, cu atât aduce profit mai mare companiei și, în consecință, cu atât ar trebui să fie mai bine plătit!
Altminteri, în companiile statului, vor rămâne fie toți incapabilii (care nu reușesc să-și găsescă de lucru în privat, tocmai pentru că sunt incapabili), fie toți ”hoții” (pe care nu-i interesează salariul de la companie, pentru că o ”va căpușa” în interesul propriu și, astfel, ”își va completa” veniturile). Fie din incompetență, fie din hoție, compania va avea de suferit din cauza conducerii ei! Iar, în final, va avea de suferit și societatea, în ansamblul ei, pentru că o astfel de companie, condusă de incapabili sau hoți, nu va avea profit (sau va fi mult mai mic față de decât ar putea să fie), nu vor fi sume importante care să meargă la bugetul de stat și, în final, statul nu va avea bani să crească pensii, burse, ajutoare sociale etc.
S-a vorbit chiar că un conducător al unei companii de stat n-ar trebui să aibă un venit mai mare decât al Președintelui țării. Ceea ce este o mare bazaconie! Europa are nenumărate companii în care statele sunt acționari majoritari. Am ales două exemple, publice, pentru că aceste companii sunt implicate și în România. Astfel, la OMV (care deține pachetul majoritar la Petrom și în care statul austriac este acționar), directorul general, Alfred Stern, are un venit anual de aproape 4 milioane de euro. Președintele Austriei, Alexander Van der Bellen, are un salariu de aproape 400.000 euro/an. În Franța, directorul general al Engie (companie prezentă și în România), Catherine MacGregor, are un venit anual de circa 2 milioane de euro, în timp ce președintele Franței, Emmanuel Macron, are un salariu net de circa 175.000 euro anual. În ambele exemple, directorii generali câștigă de circa 10 ori mai mult decât președinții. În România, salariul președintelui este, potrivit legii, de 12 ori mai mare ca salariul minim brut pe economie. Adică este de aproximativ 5.000 euro/lunar. Ceea ce ar însemna ca, într-o companie mare, un venit lunar de 50.000 euro al directorului general nu ar trebui să mire pe nimeni!
Problema României: ”sinecurile”, dar și OUG 109/2011
În România, problema este că, acolo unde este statul implicat și veniturile sunt mari, apar tot felul de ”sinecuriști”, de ”lipitori de afișe”, de neveste, nepoate, amante etc., etc., etc. De remarcat, de obicei, în managementul companiilor sunt aduși oameni capabili, profesioniști. În schimb, în consiliile de administrație sau de supraveghere ale companiilor de stat apar tot soiul de persoane care n-au nicio legătură nu numai cu domeniul de activitate al companiei, dar n-au legătură cu mai nimic! Cu studii făcute la fel de fel de ”universității – fantomă” sau specializați în tot soiul de ciudățenii, precum ”buddhism, psihologie modernă și stare de bine”. Nu-i glumă! Așa scrie în CV-ul unui fost administrator de la Romsilva!
Trebuie să recunoaștem că și în alte țări în care statul deține acțiuni la companii, managementul se schimbă după cum se schimbă partidele la guvernare. De exemplu, când Giorgia Meloni a preluat conducerea Italiei, a schimbat conducerilor companiilor de stat, de la Enel și Eni, până la Poșta Italiană! La fel, Kyriakos Mitsotakis, premeirul Greciei, l-a adus la conducerea Grupului PPC pe Georgios Stassis, Emmanuel Macron – pe Catherine MacGregor (la Engie) etc.
De remarcat, chiar dacă noii numiți în funcții sunt apropiați de noii lideri politici, nu sunt cu nimic mai prejos față de predecesori. În unele cazuri, chiar dimpotrivă!
Nu credem că partidele politice din România nu au oameni de specialitate în rândul lor! Din păcate, pare că specialiștii ”nu au loc” în conducerile companiilor sau instituțiilor statului din cauza ”sinecuriștilor”!
Pe de altă parte, în România, conducerile companiilor ar trebui desemnate pe baza OUG 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice. Ceea ce, din punctul nostru de vedere, este o mare pierdere de bani și timp! Lăsând la o parte că, ”întâmplător”, pe liste apar doar persoanele ”care trebuie”, acest act normativ este suficient de perimat și destul de ”ciudat”.
Potrivit Constituției, Parlamentul aprobă ”programul şi lista Guvernului”. Astfel, Programul de Guvernare devine un soi de lege, care trebuie aplicată! Dacă Programul de Guvernare nu este aplicat, Parlamentul poate, fără probleme, să demită Guvernul, pentru că nu aplică legea!
Actualul Program de Guvernare prevede, printre altele, construcția Unităților 3 și 4 de la Cernavodă. Dacă, aplicând OUG 109/2011, se alege o nouă conducere la Nuclearelectrica și aceasta consideră că investiția este prea scumpă și decide să nu o mai facă, înseamnă că nu mai implementează Programul de Guvernare! Iar Parlamentul ar trebui să demită Executivul, pentru că nu aplică Programul pe baza căruia a fost învestit Guvernul!
De aceea considerăm că guvernanții ar trebui să fie mult mai diligenți, mai aplicați, mai dedicați, să renunțe la ”sinecuriști” și să numească în conducerile companiilor de stat oameni foarte bine pregătiți, profesioniști, specialiști, cu contracte de management în care indicatorii de performanță să fie extrem de bine aleși, oameni care să fie foarte bine plătiți atunci când își ating și depășesc ”jaloanele”, astfel încât companiile să aibă profituri cât mai mari, de care să beneficieze și bugetul statului și, în consecință, toți românii!
sursă: focus-energetic.ro
