De ce sunt republicanii împotriva Ucrainei?

Autor: Marius Ghilezan

De ce sunt republicanii împotriva Ucrainei? Prin anii 1990, când factorii de decizie din SUA susțineau extinderea NATO, mulți au crezut că America va rămâne singura superputere din lume. Și își va putea impune voința și leadership-ul pe tot globul. „Un secol american”, „națiune – buricul pământului”, „putere unipolară”, „hegemonie benignă” – acestea au devenit noile cuvinte la modă ale clasei politice de la Washington, după disoluția URSS.

Însă retorica a devenit agresivă după 9/11 (căderea turnurilor gemene), când indignarea populației față de actele teroriste a fost maximă. Liderii SUA aveau sentimentul că domină lumea, plăcându-le să audă despre “excepționalismul american”. Li s-a creat un sentiment de supremație a misiunii și scopului lor în lume.

A reordona prioritățile SUA departe de Europa, spre Asia, nu este deloc „izolaționism”

Totuși, lecția Irakului și Afganistanului – ca să nu mai vorbim de Libia, Siria și acum Ucraina – explică în mod clar că, oricât de puternice sunt SUA, politica internațională impune limite reale puterii și influenței, iar aspirațiile ar trebui să se potrivească cu resursele. Puțină lume știe că SUA cheltuiesc doar aproximativ 3 % din PIB pentru apărare – au cheltuit 6 % în anii Reagan – iar plata dobânzilor la datoria publică va depăși în curând cheltuielile pentru apărare.

citește și: PNȚCD va candida la alegeri în alianță cu Partidul România Puternică

Regula distinsului intelectual din secolul al XX-lea, Walter Lippmann, spune că scopurile și mijloacele trebuie să fie în echilibru. O pildă adesea uitată de birocrații și thinktank-erii de la Washington. Ignorând în mod intenționat acest principiu, politica externă americană a produs un decalaj uriaș între pretențiile globale de supremație ale Americii și capacitatea ei de a le finanța.

Probabil că regula Lippmann nu a inspirat mantra lui Donald Trump „America First.” Fostul președinte, susținut de mulți republicani din Congres, recunoaște instinctiv limitele puterii. Mai ales că SUA nu mai dețin puterea și prestigiul de neegalat care au creat Pax Americana între anii 1990 și 2000.

De ce sunt republicanii împotriva Ucrainei? Ei vorbesc tot mai mult despre rolul neglijabil al Americii în Europa

Pentru Trump și așa-zișii izolaționiști GOP (Great Old Party), America ar trebui să joace un rol neglijabil în Europa, unde niciun pretendent de putere nu amenință să domine regiunea. Regimul lui Vladimir Putin – departe de a avea puterea economică și militară de a cuceri Ucraina, cu atât mai puțin țările din fostul Pact de la Varșovia – s-a blocat în Donbas. Având în vedere acest lucru, dar și incapacitatea dovedită a Europei de a face față crizei ucrainene, republicanii pun la îndoială risipa de miliarde de dolari într-o luptă care ar putea duce la un al treilea război mondial.
La începutul anilor 1990, mulți europeni au anticipat o Europă Unită post-Maastricht, care va înlocui SUA – ca forță economică și politică dominantă – în lume. La cu izbucnirea războiului civil din Iugoslavia, președintele Comisiei Europene, Jacques Delors, declara: „Nu ne amestecăm în afacerile americane. Sperăm că vor avea suficient respect pentru a nu se amesteca într-ale noastre.”

Și totuși, trei decenii mai târziu, aliații NATO încă mai tânjesc după protecția SUA. Dar de ce ar trebui să continue contribuabili americani să-i salveze pe europeni, dacă rezultatul războiului împinge Moscova în brațele Beijingului? – se întreabă editorialistul publicației The Spectator, Tom Switzer, directorul unui institut de studii liberale din Sydney.

Comandă cartea: Marius Ghilezan – Manual de campanie electorală cu elemente de New Media

Ochii republicanilor sunt mai ațintiți spre Asia decât spre Ucraina

Republicanii de azi par a nu semăna cu neoconservatorii partidului condus altădată de George W. Bush. Acum, pun mare accent pe Asia, unde China – un concurent egal – amenință status quo-ul regional. Disperată să-și păstreze cuceririle, Rusia este încolțită și rănită. Nu mai are mari aspirații de putere. În schimb, China este hotărâtă să provoace și – în cele din urmă – să înlocuiască dominația militară a SUA în Asia Pacific.

A reordona prioritățile SUA – departe de Europa, spre Asia – nu este deloc „izolaționism.” Este o prudentă recunoaștere a limitelor puterii într-o lume multipolară, care nu mai acceptă dominația SUA pe glob, așa cum era în timpul unipolarității.
Criticii susțin că, dacă SUA nu reușesc să-i ajute pe ucraineni împotriva Rusiei, atunci, implicit, vor încuraja regimul Xi Jinping.  De ce sunt republicanii împotriva ajutorului dat Ucrainei? O mare parte din establishmentul american are convingerea că statul chinez este o amenințare mult mai serioasă decât Rusia, motiv pentru care SUA continuă să apere Taiwanul. Joe Biden a declarat răspicat acest lucru de vreo patru ori. Cu siguranță, Beijing-ul nu are nicio îndoială că SUA va proteja Taiwanul, deoarece este de o importanță strategică pentru America pe care Ucraina nu o are.

Puterea de bandă (vorbind ca-n radiofrecvență) a SUA este limitată între politica internă și cea externă.
Administrația Biden a fost atât de concentrată asupra Ucrainei în ultimii doi ani, încât a neglijat interesele sale de securitate din Asia.
A fi prea concentrat pe Ucraina nu ajută SUA să descurajeze China. După cum recunoaște Trump, este timpul ca americanii să aducă angajamentele și puterea în echilibru și să facă din Asia – mai degrabă decât din Europa – preocuparea sa strategică principală.

sursă: newstand.ro