Adevărata miză din spatele amânărilor CCR: nu pensiile magistraților, ci frica PSD de propria decizie politică

Amânările repetate ale Curtea Constituțională a României în dosarul reformei pensiilor magistraților nu mai pot fi explicate prin argumente tehnice, procedurale sau juridice. Invocarea cvorumului, a „nevoii de aprofundare” sau a unor pretinse conflicte constituționale este, în acest moment, doar o perdea de fum. Adevărata miză este politică. Brutal de politică.

Comportamentul judecătorilor CCR numiți de Partidul Social Democrat indică limpede un lucru: nu există indecizie juridică, ci suspendare deliberată a deciziei până la clarificarea poziției PSD față de guvernare. Cu alte cuvinte, Curtea nu analizează constituționalitatea legii, ci calculează oportunitatea politică.

Acești judecători nu sunt în impas intelectual. Sunt în așteptare. Așteaptă directiva partidului care i-a numit. Pentru că verdictul CCR, în acest caz, nu este doar o decizie juridică – este o armă politică de calibru mare.

Reforma promovată de guvernul Ilie Bolojan este, pentru PSD, un teren minat. Dacă legea trece, PSD plătește costul electoral al unei reforme nepopulare în rândul unor corpuri influente. Dacă legea cade la CCR, PSD se spală pe mâini și poate poza în partidul „responsabil”, forțat să se retragă dintr-o guvernare „care nu mai respectă Constituția”.

Iar aici apare adevărata miză: dacă PSD decide să iasă de la guvernare, nu există un pretext mai convenabil decât o decizie CCR de neconstituționalitate. Nu scandal, nu moțiune, nu criză deschisă – ci o ieșire „instituțională”, „elegantă”, cu batista constituțională la gură.

Prin aceste amânări, CCR se transformă din gardian al Constituției în instrument de temporizare al unui partid aflat în criză strategică. Se câștigă timp. Se fac calcule. Se negociază intern. Se testează reacții. Iar între timp, statul rămâne blocat, iar o reformă cerută explicit în planurile de angajamente europene este ținută la sertar.

Aceasta nu este prudență. Este capturare politică a instituției.

Nu pensiile magistraților sunt miza reală. Nu Constituția este în pericol. Pericolul real este indecizia PSD: rămâne sau pleacă de la guvernare? Iar până când partidul va lua această decizie, judecătorii CCR numiți de PSD vor continua să tragă de timp, mascând jocul politic sub toga constituțională.

Dacă verdictul va fi, în final, unul de neconstituționalitate, să nu ne amăgim: nu va fi o victorie a dreptului, ci un act politic mascat. Iar dacă va fi constituționalitate, va fi pentru că PSD a decis că, deocamdată, mai are de câștigat din rămânerea la guvernare.

În ambele cazuri, CCR nu mai este arbitru. Este ceasul care bate doar atunci când partidul apasă butonul.

P.S. Când o Curte Constituțională amână nu pentru a cântări legea, ci pentru a aștepta semnalul unui partid, problema nu mai este reforma pensiilor, ci suveranitatea statului de drept. Iar în ziua în care deciziile fundamentale ale României se iau la sediu de partid și se anunță sub formă de „cvorum”, democrația devine doar decor.