Geopolitica Noii Lumi: cum văd Daria Gușă și Adrian Severin incidentul dronei de la Galați, diplomația României și raportarea la războiul din Ucraina

Autor: Oana-Medeea Groza

În cadrul emisiunii „Geopolitica Noii Lumi”, difuzată la Radio Gold FM, Daria Gușă și Adrian Severin au vorbit despre incidentul dronei de la Galați, deviată de armata ucraineană, despre starea diplomației din România și greșelile țării noastre din ultimii 4 ani de conflict ruso-ucrainean.

Incidentul dronei căzute în zona Galațiului a reprezentat, pentru mulți observatori, un nou episod al războiului care se desfășoară la granițele României. Pentru Daria Gușă și Adrian Severin, însă, acest eveniment este important prin ceea ce dezvăluie despre modul în care statul român a ales să se poziționeze în cei peste patru ani de conflict dintre Rusia și Ucraina. În analiza lor, problema este reprezentată de acumularea unor decizii politice și diplomatice care au redus marja de manevră a României și au transformat-o, dintr-un posibil mediator regional, într-un actor perceput ca participant politic la conflict.

Discuția a pornit de la ideea că politica externă nu poate fi construită pe emoții, simpatii sau antipatii, ci pe evaluarea rece a intereselor și a raporturilor de putere. În opinia lui Adrian Severin, una dintre marile erori ale dezbaterii publice românești din ultimii ani a fost transformarea războiului într-o confruntare morală absolută, în care orice analiză strategică este imediat suspectată de simpatii față de una dintre părți. Din perspectiva sa, statele nu operează după criterii morale, ci după interese și capacități de putere, iar ignorarea acestui adevăr elementar poate avea consecințe grave pentru o țară aflată într-o regiune atât de sensibilă precum Europa de Est.

În acest context, incidentul de la Galați apare ca un simbol al unei politici externe pe care Adrian Severin o consideră dominată de reacții impulsive și de gesturi cu valoare mediatică, dar cu eficiență strategică redusă. El argumentează că, indiferent dacă drona a fost rusească, ucraineană, deviată accidental sau rezultatul unei erori tehnice, România ar fi trebuit să trateze situația cu calm și profesionalism. În loc să transforme episodul într-un motiv de escaladare diplomatică. Autoritățile ar fi trebuit să evalueze faptele, să folosească canalele diplomatice existente și să evite alimentarea unei stări de panică în societate. Rolul conducătorilor este să reducă tensiunile și să gestioneze crizele cu luciditate, nu să amplifice emoțiile colective. Adrian Severin a insistat asupra faptului că expulzările de diplomați, declararea unor oficiali drept „persona non grata” și închiderea unor reprezentanțe consulare au fost măsuri insuficient justificate și contrare logicii diplomației clasice. El amintește că relațiile diplomatice există tocmai pentru momentele de criză și că un stat înțelept nu își reduce canalele de comunicare exact atunci când tensiunile cresc. Diplomația nu este un instrument de recompensare a prietenilor și de pedepsire a adversarilor, ci un mecanism prin care statele încearcă să prevină conflicte și să gestioneze divergențe. Din acest motiv, reducerea contactelor cu Rusia este prezentată drept o eroare care slăbește capacitatea României de a-și apăra propriile interese.

La baza întregii argumentații stă o observație geopolitică pe care dr. Adrian Severin o repetă de mai multe ori: România și Rusia vor continua să fie vecine, indiferent de evoluțiile politice sau militare ale momentului. Acesta este un fapt geografic și istoric imposibil de schimbat. De aceea, politica externă românească ar trebui să pornească de la realitatea existenței unei mari puteri în proximitatea sa și de la necesitatea construirii unor relații gestionabile cu aceasta. El respinge scenariile care mizează pe dezmembrarea Federației Ruse și avertizează că o eventuală fragmentare a Rusiei ar genera instabilitate, conflicte regionale și riscuri de securitate mult mai mari decât cele existente în prezent.

În analiza Dariei Gușă și a lui Adrian Severin, una dintre cele mai mari greșeli identificate în „diplomația” românească din timpul războiului a fost renunțarea la posibilitatea de a păstra o anumită autonomie diplomatică. Daria Gușă susține că Bucureștiul ar fi putut manifesta solidaritate cu partenerii occidentali fără a deveni una dintre cele mai vehemente voci anti-ruse din regiune. Geopoliticiana argumentează că susținerea Ucrainei nu presupunea neapărat adoptarea unui discurs maximalist și că multe dintre declarațiile și poziționările oficiale ale României au depășit ceea ce era necesar pentru respectarea obligațiilor asumate în cadrul Uniunii Europene și NATO. În comparație cu România, cei doi analiști oferă exemple precum Ungaria, Serbia sau Bulgaria, state care au reușit să mențină relații funcționale atât cu Occidentul, cât și cu Rusia. Chiar dacă unele dintre aceste țări au participat la sancțiuni sau au oferit forme de sprijin pentru Ucraina, ele au evitat să transforme opoziția față de Moscova într-un element definitoriu al identității lor diplomatice. Această diferență de abordare este prezentată drept una dintre explicațiile pentru care respectivele state și-au păstrat mai multe opțiuni strategice pentru perioada postbelică.

O altă critică majoră privește implicarea României în susținerea logistică excesivă a Ucrainei. Profesorul Adrian Severin consideră că transformarea teritoriului românesc într-un coridor important pentru transportul de armament și resurse către Ucraina a crescut expunerea țării la riscuri fără a modifica în mod decisiv evoluția conflictului. În interpretarea sa, dacă anumite incidente militare au ajuns să afecteze teritoriul românesc, acest lucru este legat tocmai de apropierea infrastructurii de sprijin față de zona operațiunilor militare. Chiar și atunci când admite că o eventuală dronă ar fi putut ajunge accidental pe teritoriul României, el susține că asemenea riscuri sunt inevitabile atunci când o țară se implică activ în susținerea logistică a unei părți aflate în război.  Din această perspectivă derivă și una dintre cele mai importante concluzii ale prezentei dezbateri: aceea că sprijinul acordat Ucrainei a fost, pentru România, în mare măsură inutil și chiar dăunător. Argumentul nu este formulat ca o condamnare a Ucrainei, ci ca o evaluare a costurilor și beneficiilor pentru statul român. Potrivit lui Adrian Severin, România nu are capacitatea de a influența decisiv rezultatul războiului, însă suportă consecințele economice, diplomatice și de securitate ale implicării sale. În plus, el consideră că, indiferent de rezultatul final al conflictului, România va trebui să trăiască în continuare într-o regiune în care Rusia va rămâne un actor major, iar deteriorarea relațiilor cu Moscova va produce costuri pe termen lung.

Un element central al analizei a fost reprezentat și de scepticismul față de ideea că aliații occidentali vor interveni automat și necondiționat în sprijinul României în orice circumstanță. Adrian Severin argumentează că marile puteri acționează în funcție de propriile interese și că istoria demonstrează faptul că sprijinul este acordat atunci când coincide cu obiectivele strategice ale acestora. În opinia sa, statele mici fac o greșeală gravă atunci când își construiesc întreaga strategie de securitate pe presupunerea că altcineva le va rezolva problemele. Din acest motiv, el insistă asupra necesității unei politici externe prudente, adaptate capacităților reale ale României și nu bazate pe așteptări idealizate privind solidaritatea internațională. România a greșit atunci când a substituit calculul strategic cu activismul politic și atunci când a preferat gesturile simbolice în locul diplomației tradiționale. Incidentul dronei de la Galați este un simptom al unei orientări mai largi, caracterizate prin diminuarea dialogului diplomatic, implicarea excesivă în conflict și asumarea unor riscuri care depășesc beneficiile potențiale pentru statul român. Soluția pe care o propun Adrian Severin și Daria Gușă este revenirea la o politică externă bazată pe interes național, comunicare cu toate părțile și căutarea unor formule de coexistență și stabilitate regională, într-o lume în care geografia și raporturile de putere continuă să conteze mai mult decât declarațiile politice sau gesturile simbolice.

Emisiunea „Geopolitica Noii Lumi”, moderată de Daria Gușă, poate fi urmărită lunar, vinerea, pe Radio Gold FM, începând cu ora 13. Înregistrarea integrală poate fi urmărită pe pagina de Facebook a Radio Gold FM România, pe contul de YouTube Radio Gold FM Romania dar și pe platforma goldtv.ro