Un fost membru CNA reclamă la Parlament abuzurile din cadrul instituției ce a decis ieri închiderea GOLD FM și a Realitatea Plus!

Domnule Președinte,
al Comisiei de Cultură din Parlamentul României,
Subsemnatul, Bălașa Sorescu Nicolaie, domiciliat în Craiova, mail: cna_craiova@yahoo.com , fost membru CNA în mandatul 2018-2024, Președinte interimar al acestei instituții aproximativ 4,5 ani, începând cu 2019, cu deosebit respect, vă aduc la cunoștință următoarele:
1 În primul rând, menționez că toate faptele descrise mai jos au existat, sunt consemnate în diverse documente și ele pot fi probate cu ușurință în orice clipă, cu documentele în care sunt înregistrate, cu martori sau cu verificări ale organelor de control, abilitate în acest sens, din partea statului.
2. Pentru a ușura percepția celor descrise de subsemnatul, voi trece în revistă, încă de la început, personajele, amestec în tot ce s-a întâmplat: Monica Gubernat, Președinte al CNA în anul 2018-2019 și câteva luni în anul 2025; Bălașa Sorescu Nicolaie”, Vicepreședinte din anul 2018, până în prima parte a anului 2024, Președinte interimar, așa cum am menționat mai sus, începând din anul 2019, moment în care doamna Monica Gubernat pierde funcția de președinte, ca urmare a respingerii Raportului anual de activitate, în conformitate cu art. 182 din Legea 504/2002, cu adăugirile și modificările ulterioare; Cristina Pocora, Președinte ales în 2019, cu 10 voturi.
În aceste condiții, în care Monica Gubernat, Președintele CNA și-a pierdut funcția, a redevenit, conform aceleiași legi, 504, unul dintre cei unsprezece membri ai Consiliului, funcție onorabilă, de demnitate publică. În locul Domniei Sale, funcția de Președinte interimar a revenit vicepreședintelui, adică subsemnatului.
Una din primele obligații de serviciu pentru Președintele interimar, adică a mea, a constat în organizarea alegerii unui nou președinte al instituției CNA, din grupul de unsprezece, membri ce formează Consiliu. Din diverse motive personale nu am candidat (unul dintre acestea fiind legat de faptul că nu voi fi validat de Parlament). Cum doamna Monica Gubernat, conform Legii 504/2002, nu avea dreptul să candideze, singura care și-a depus candidatura a fost Cristina Pocora și, prin urmare, tot ea a fost votată cu 10 voturi, mai puțin votul meu. După încheierea procesului-verbal de ședință, ce a consemnat această etapă, secretariatul CNA și doamna Cristina Pocora, au depus documentele la Comisia de Cultură din Parlamentul României, așteptând validarea sa în funcția în care fusese aleasă, conform legii, de membrii CNA. Subsemnatul, Bălașa Sorescu Nicolaie, conform procedurilor existente atunci și chiar în acest moment, după înaintarea actelor pentru validarea doamnei Cristina Pocora, din poziția mea de conducător interimar, i-am delegat dreptul de semnătură, iar eu am redevenit Vicepreședinte al instituției, încercând să fac o echipă, absolut necesară în coordonarea performantă a instituției.
Acum, după momentul revenirii mele pe funcția de vicepreședinte, totul ar fi trebuit să intre în normalitate, însă, pe de o parte, doamna Monica Gubernat nu s-a împăcat sub nicio formă cu noua sa poziție la nivel de decizie în instituție. Mândria, orgoliul sau alte interese obscure, la care s-au adăugat ura, disprețul, dorința de răzbunare, au făcut-o să se îndrepte spre diverse cunoștințe din Parlamntul României. Acolo au fost premeditate și puse pe acțiune mai multe fapte. Prima faptă ținea de modificarea, prin trafic de influiență, a Legii 504, (pentru ea), pentru a putea reveni pe postul abia pierdut (funcție cu dedicație, la vedere, nu?!), a doua faptă premeditată, până la revenirea pe funcție, consta în a împiedica validarea în Paralament a doamnei Cristina Pocora, iar a treia faptă premeditată consta în a o împiedica pe doamna Cristina Pocora să-și exercite funcția de Președinte interimar prin retragerea dreptului de a semna documente, drept acordat de către subsemnatul, conform procedurii. Trebuie să menționez că în același fel procedasem și în cazul înscăunării cu acte în regulă, în așteptarea validării de către Parlament și în situația dumneaei, a doamnei Monica Gubernat.
În consecință, din acel moment, pentru mine a început adevărată hărțuire zilnică, în care mi se repeta de către doamna Monica Gubernat: „retrage-i dreptul de a semna, tu ești adevăratul conducător al instituției!” Întrucât am întârziat să-i pun în aplicare faptele ei premeditate, am fost chemat la domnul Alfred Simony, la vremea respectivă, Președintele Camerei Deputaților. Dumnealui mi-a cerut „să-mi îndrept greșeala” , greșeală ce consta în a da drept de semnătură Cristinei Pocora. Pe de o parte, hărțuit de către Monica Gubernat, pe de alta, presat de către domnul Alfred Simony, după consultări juridice și după o cedare psihică, i-am ridicat deptul de a semna doamnei Cristina Pocora, iar eu am redevenit Președinte interimar.
Între timp, aceleași cunoștințe ale doamnei Monica Gubernat, din Parlament, au modificat articolul din Legea audiovizualului, în așa fel încât ea să poată candida la funcția dorită, oricând, la infinit.
Prin urmare, toate cele premeditate de către doamna Monica Gubernat s-au împlinit! Mai mult, pentru a liniști atmosfera din CNA, i-am dat, în condițiile legii, drept de semnătură, pentru a mă putea înlocui atunci când lipseam din instituție. Faptul că „am șovăit” în a-i pune în mișcare, rapid, planurile dincolo de hărțuirea zilnică, mi-a pregătit, fie eliminarea totală, știind de faptul că făcusem, cu câțiva ani în urmă, un infarct violent și inima îmi era în piuneze, cu două stenturi deja plantate, fie o înlăturare din funcția de decizie pe care o aveam. În prima fază, profitând și de contextul căderii mele, urmare a atacului violent provocat de hernia de disc, cu o șiretenie greu de imaginat, în urma unor discuții purtate pe WhatsApp, între 27-30 octombrie 2021, m-a convins de faptul că trebuie, pentru liniștea și sănătatea mea, să demisionez. Ca nu cumva să mă răzgândesc, pe data de 01.11.2021, la orele 8 dimineața, șoferul care o deservea pe dumneaei era deja la Craiova, în fața blocului în care eu locuiam. La numai două ore și ceva mai târziu, la ieșirea din pădurea de la Scornicești, jud. Olt, spre București, am primit un prim telefon din partea Monicăi Gubernat. Discuția a fost scurtă, trebuia să mă întorc acasă. Din lipsă de cvorum: nu se strângeau minim 8 din cei 11, care să fie de acord cu demisia mea și alegerea, în grabă, pe aceeași funcție a lui Valentin Jucan, și el membru în Consiliul. Desigur, m-am întors. În jurul orei 17:09:00, în aceeași zi, am primit un alt mesaj pe WhatsApp: „lovitura noastră (noastră?!, pardon!) de palat a luat sfârșit”, mesaj închis cu un alt comentariu: „mai bine că s-a întâmplat așa, semn că trebuie să rămâi tu în continuare”
Din acel moment am devenit iarăși pentru Monica Gubernat, doar mijlocul prin care să-și împlinească dorințele obscure, aberante și meschine. Din nou, presiuni, din nou hărțuire, chiar dacă am acceptat ca ea să fie colaboratorul meu cu drepturi legale, inclusiv cu drept de semnătură, (adică putea semna documente) conform legii, la absența mea din instituție. Altă soluție nici nu aveam la îndemână. Trebuia să respect “indicatiile de partid”.
Prin urmare, am încercat orice, până la limita posibilului, încât să mențin instituția într-o stare de echilibru. Însă, cum era veșnic nemulțumită de faptul că nu și-a împlinit dorința de a reveni pe funcția de Președinte, Monica Gubernat a pus în acțiune, împreună cu,Valentin Jucan, planul 2, plan ce prevedea eliminarea mea.
Mai întâi, colaboratoarea mea, omul în care ar fi trebuit să am încredere deplină, m-a îndemnat să nu respect legea, solicitându-mi să aprob unei colege din teritoriu sporul de doctorat, fără ca aceasta să îndeplinească toate condițiile legale. O simplă greșeală ar fi fost, desigur, motiv nu doar de hărțuire și presiune în a-mi da demisia, ci și unul de șantaj, în acest sens. Nu mai vorbesc de faptul că greșeala putea să mă coste financiar suficienți bani. Ca să înțelegeți mai bine cu cine am avut de-a face, trebuie să adaug faptul că solicitarea colegei din teritoriu fusese ținută de către Monica Gubernat în biroul său mult timp, în perioada în care era legal la conducerea instituției, și nu o semnase. După acest episod, au urmat și altele asemenea. Nerespectarea legii devenise sfatul zilei, nu doar din partea sa, dar și a altora ce o sprijineau, urmare a unor promisiuni.
După mai multe momente eșuate, în una din zilele de dinaintea Crăciunului de la sfârșitul anului 2021, după ore întregi de discuții între ea și Valentin Jucan, discuții ce au avut loc în biroul ei, timp în care și-au propus și promis vrute și nevrute, a venit la mine Monica Gurbernat, în biroul improvizat la etajul 5, cel de la etajul 6 fusese inundat, și mi-a spus: „i-am ținut de urât lui Valentin Jucan, se plictisește, sărăcul!” Am tăcut. „Tu când îți depui demisia?” a reluat ea, trăgând dintr-o țigară ce a învăluit-o în fum. I-am răspuns târziu, când își aprinsese a doua țigară și s-a mutat din ușa biroului, la fereastră. „Nu, nu mai demisionez! Voi rămâne pe funcția mea până la sfârșitul mandatului, însă, așa cum am promis, voi fi alături de tine, dacă ai să revii pe funcția de președinte, cum ne-am înțeles inițial.”
Instantaneu, s-a schimbat la față, a pălit cumva bolnăvicios, apoi a ieșit abătută. Un minut mai târziu a intrat pe ușa biroului, cu un fel de disperare, Valentin Jucan: „Unde este Monica?… unde este…”. Nu am răspuns, iar el a plecat pe holul instituției cu aceeași stare. De față se aflau doi dintre angajații ce ocupau funcții importante în instituție.
Ca o paranteză, dar și ca un nou ingredient în a înțelege tot ce a urmat, trebuie să vă spun că înaintea zilelor de Crăciun, împreună cu două personaje cu funcții în instituție, am mers în Parlament și am susținut bugetul pentru anul următor, 2022. Acestui moment trebuie adăugat faptul că una din principalele activități ale instituției pe care o reprezentam, pentru anul 2022, consta în implementarea unui articol din Directiva europenă cu nr.2018/2018, în legislația românească. Activitatea presupunea modificarea Legii 504/2002, dezbaterea, promulgarea și punerea ei în aplicare, pentru mass media audio video. Pentru a se întâmpla cele enumerate, Comisia Europeană introdusese în directivă un articol în care se stipula obligația fiecărui stat membru UE, de a asigura finanțarea acestui proces. Prin urmare, la Ministerul Finanțelor, dar și în alte locuri, înainte de a susține în Parlament bugetul, am purtat discuții cu persoane avizate. Ultima discuție a avut loc în fața sălii Mihai Viteazul, spațiu potrivit desfășurării dezbaterilor pentru Bugetul de stat al țării. De față erau: un reprezentant al Comisiei de Cultură, Ministrul Culturii, domnul Alfred Simony, din partea PSD, eu și Ministrul Finanțelor. Acolo, la unison, mi s-a solicitat să nu cer suplimentarea bugetului pentru că nu sunt bani, amintindu-mi în același timp că Legea Audiovizualului nu a trecut de Parlament și, evident, nu a ajuns la promulgare. Ministrul Finanțelor mi-a simțit dezamăgirea, apoi el, ministrul, pentru a depăși momentul, mi-a promis: „după promulgarea legii, veniți la mine, văd cum fac și vă voi da banii, aveți încredere în ce vă spun!”. Am intrat în sală, am tre cut în revistă situația în care se afla instituția, am amintit și o posibilă sumă necesară pentru implementarea directivei, însă, conform înțelegerilor. Susținerea bugetului fusese, totuși, un succes. M-am bucurat atât eu, cât și persoanele ce mă însoțeau. Singurii care nu au apreciat au fost Monica Gubernat, Valentin Jucan și Cristina Pocora.
După sărbătorile de iarnă, încă de la începutul anului 2022, au începtut atacurile la persoana mea, chiar în ședințele publice. „Vă cer public demisia, domnule “…”! Striga cu un fel de disperare Valentin Jucan, incitat și susținut fățiș de către doamna Monica Gubernat. După aceleași sărbători, tot ea a început o campanie de denigrare a subsemnatului, în fața angajațior, dar mai ales în fața colegilor cu funcții de același rang. Multora, dacă nu tuturor, într-o primă etapă, le-a cerut sprijin pentru eliminarea mea din conducere.
Alfel spus, colaboratorul meu, Monica Gubernat a organizat un fel de gașcă, cu iz de cloacă puturoasă (la așa ceva se pricepe, nevoie mare!), gașcă care trebuia să acționeze, la semnul său, în două direcții:
1. Denigrarea mea, prin afirmarea unor miciuni (a minți și a nu recunoaște este una din marile sale „calități”) după cum am spus anterior, atât pe plan intern, în instituție, dar și exterior, la nivel de Guvern, Parlament și, probabil, dacă ar fi fost posibil, chiar și public, prin intermediul trusturilor de presă.
2. În sensul restrâns al grupului, la nivelul câtorva persoane pe care am să le reamintesc (Monica Gubernat, Valentin Jucan, Cristina Ghiorghiași, șef al Direcției economi ce, Secretariat general, și, probabil, Serviciul juridic etc.), sub imperiul binelui instituției, Monica Gubernat, cu sprijinul șefei de la Direcției economică, a întocmit și semnat abuziv, (abuz de funcție) fără a-mi aduce măcar la cunoștință, o „Notă de fundamentare”, document ilegal (doar ordonatorul de credite, în cazul de față Președintele interimar, adică subsemnatul, conform Legii de organizare 504/2002 și al Regulamentului intern de funcționare, poate solicita bani și tot el este cel ce dă socoteală pentru cheltuirea lor), notă prin care a solicitat, din rezerva de stat a guvernului, un milion de euro, bani în avans, pentru implementarea Directivei 2018/2018.
Pentru mai multă claritate, reamintesc faptul că la momentul solicitării banilor de către gașca restrânsă, Legea 504/2002, cu modificările și adăugirile de rigoare, nu trecuse de Parlament, prin urmare nu fusese nici promulgată. În consețință, banii au fost solicitați abuziv, din interese aflate dincolo de legalitate, interese obscure.
După aceste demersuri este de reținut faptul că:
a) „Nota de fundamentare” fusese semnată, probabil, fie de către Monica Gubernat, prin abuz în serviciu, (eu eram în istituție), fie prin a-mi falsifica semnătura, fie prin folosirea ștampilei electronice, ștampilă pe care au furat-o din biroul meu. Amănunte și dovezi directe sau indirecte voi aduce la cunoștința oricui, în instanță.
b) Același document a fost dus la Guvernul țării de către Valentin Jucan, fără a avea o împuternicire în acest sens, din partea mea sau a consiliului. Același personaj, la guvern, m-a denigrat, a falsificat tendențios realitatea din instituție și, probabil, printr-o formă de influență sau presiune, a obținut finanțarea.
c) Despre existența milionului de euro, necesar pentru achiziționarea, chipurile, a două software, primul, un program de transcript (din limba română vorbită, în limba română scrisă), al doilea, pentru a mări protecția bazei de date pentru întreaga instituție, am aflat telefonic, mai întâi de la Cristina Ghiorghiași – șef al Direcției economice, apoi, la 3-4 minute mai târziu, tot telefonic, de la Ministrul Finanțelor, care mi-a reproșat, pe bună dreptate, lipsa de cuvânt și de onoare, în respectarea înțelegerilor pentru care am „bătut palma” la Parlament, în momentul dezbaterii bugetului.
d) Cum, la Guvern, documentele erau deja întocmite, atât Monica Gubernat cât și Cristina Ghiorghiași, de la economic, cu o insistență și o grabă pe care nu o înțeleg nici astăzi, mi-au cerut să merg la Guvern să semnez și să iau (imperativ) acei bani.
e) La sediul Guvernului a venit, la solicitarea mea, cu ștampila instituției, doamna Mihalache, secretara ce avea ca obligație de serviciu, printre altele, și păstrarea acestor instrumente. Acolo, am semnat documentele, apoi, câteva zile mai târziu, banii au intrat în cont.
f) Faptul că banii au ajuns în instituție, a fost anunțat, în una din ședințele publice, nu de către mine, cum ar fi fost normal, ci de către Valentin Jucan și. Cristina Ghiorghiași, șef al serviciului economic, desigur, cu bună știință, nu m-a informat.
Ca să scurtăm, pentru că finalitatea a fost aceeași, am să vă spun cum câteva săptămâni mai târziu, după intrarea acelui milion de euro în contul instituției, Monica Gubernat, când încă nu redevenise președinte cu puteri depline, (conducătorul legal era tot subsemnatul), fără niciun argument legal, fără nici măcar un proiect și o minimă prezentare tehnică, fără măcar o minimă asumare, în scris, din partea direcțiilor operative de control, monitorizare, și a Biroului Licențe Autorizări,, prin abuz total în funcție, înaintea începerii unei ședințe publice, mi-a solicitat, conform celor puse la cale, de către grupul restrâns, să declanșăm procedura de achiziționare a unor calculatoare, a unor laptop-uri, în valoare de aproximativ 300 000 euro („dacă tot avem acei bani, că alfel, dacă nu îi vom cheltui, o să te ia de urechi Primul Ministru”). Desigur, prima chestiune pe care am pus-o sub semnul întrebării, public, în cadrul ședinței, a fost legalitatea achiziției, în condițiile descrise anterior, și fără o licitație publică, după cum sugerase Valentin Jucan. În sala de ședințe, la solicitarea celor doi, Monica Gubernat și Valentin Jucan), a venit Cristina Ghiorghiași de la economic, personaj care avea „obligația” față de cei doi amintiți anterior, să mă convingă de faptul că totul este cum nu se poate mai legal, dacă vom împărți suma de 300 000 de euro, în mai multe părți. „Vom cumpăra același produs, aceleași calculatoare folosind, pentru evitarea legislației, coduri diferite.” Din punctul meu de vedere, tot ce afirmase ea reprezenta hoție cu premeditare! Dacă ceva mi-a atras în mod deosebit atenția, în timpul „dezbaterilor”, pe lângă tonul alarmant și dictatorial al lui Valentin Jucan, în discuția cu reprezen antul juridicului, prezent în sala de ședințe, a fost intrarea în joc a unui alt coleg, om cu pretenții intelectuale, fost președite al instituției, în mandatele anteriore. El, Răsvan Popescu, ca și Monica Gubernat, în acel context, premeditat, fără pic de reținere, m-a îndemnat public la nerespectarea legii, chestiune din punctul meu de vedere, penală. „Poți achiziționa fără probleme, noi te susținem, supunem la vot, ai votul nostru și nu ai de ce te teme…” – a spus domnul Răsvan Popescu, fost președinte. Mi-au trebuit doar câteva secunde de reflecție ca să îmi amintesc faptul că singurul ordonator de credite al instituției, este conducătorul acesteia. Prin urmare, cei 11, în care mă includ, puteau fi informați asupra felului în care sunt cheltuiți banii publici, fără ca ei să poată aproba un asemenea demers. Din acel moment, am fost în permanență cu ochii în patru, pe oricare document pe care trebuia să-l semnez. Apoi am solicitat proiect, procedură elaborată și semnată pentru toată investiția ce putea însemna cheltuirea unui milion de euro: calculatoare, desigur, după Monica Gubernat, Valentin Jucan și Cristina Ghiorghiași – economic, calculatoare virtuale, ca funcționare, calculatoare la kg sau doar pe hârtie. Aceste viitoare „obiecte de inventar”, după afirmațiile Cristinei Ghiorghiași, trebuiau achitate și depozitate într-o oarecare magazie până la achiziționarea software-lor ce ar fi trebuit să valoreze restul de bani, 600-700 mii euro. Aceste software, după spusele Monicăi Gubernat, trebuiau cumpărate fără licitație și obligatoriu de la (firmă…), loc prestabilit, chiar dacă, cel puțin primul dintre ele, software-rul cu transcriptul, se afla montat până și pe telefoanele mai simple existente pe piață, în țară!
După cum o să vedeți, grupul, în forma sa restrânsă (Monica Gubernat, Valentin Jucan și Cristina Ghiorghiași), presupun, ca multe alte grupări cu tendințe manifeste în afara legii, a lucrat în continuare. În una din zilele respective, chiar dacă nu avea niciun document legal întocmit, Cristina Ghiorghiași, șef la direcția economică, a venit să-mi spună: „eu sunt în stare să modific nota de fundamentare a banilor obținuți din fondul de rezervă al Guvernului, (inconștiență cu peste de măsură!), dacă tu te duci la Ministrul Finanțelor, la Cîciu, să-l convingi….Că te cunoști cu el și te apreciază”.
În acel moment, mi-am dat seama, dar m-am și convins că „nota de fundamentare” făcută de către ei în grabă, pe genunchi, mânați de cine știe ce interese obscure, nu era legală. Personal nu am văzut-o niciodată și nu am văzut nici alte documente întocmite cu scopul luării din fondul de rezervă al guvernului! Evident, am refuzat oricare solicitare ilegală.
Cum din cei un milion de euro nu s-a cheltuit nici măcar un cent, suma, la sfârșitul lui 2022, s-a reîntors, integral, la fondul de rezervă al Guvernului. Prin urmare, cu toată tactica grupului organizat, la nivel restrâns, nu i-a ieșit nici „tunul financiar” pregândit, premeditat, nici împingerea mea spre tribunal și, eventual, spre o anume pușcărie, prin întocmirea premeditată a vreunui dosar penal.
Ori, tocmai din acest motiv, otrăvită până în gât, Doamna Monica Gubernat, în paralel cu planul principal, plan ce includea aruncarea mea pe drumurile tribunalelor, a întețit iarăși drumurile spre Parlament, spre Alfred Simony, Președintele Camerei Deputaților, (prieten de familie, după spusele dumneaei). Acolo, spre uimirea mea, prin te miri ce căi obscure, cu alții asemenea ei, a întocmit următoarea adresă:
„Parlamentul…… Camera Deputaților, Cabinet Secretar General, București, Nr.729BP Domnului Nicolae Bălașa,Vicepreședinte al Consiliului Național al Audiovizualului
Stimate Domnule Vicepreședinte, în ședința comună a Birourilor permanente ale Camerei Deputaților și Senatului din 26.10.2022, a fost discutată situația existentă în prezent în Consiliul Național al Audiovizualului. Întrucât CNA a trimis către Parlamentul României o propunere pentru funcția de președinte al Consiliului în urmă cu mai bine de un an și jumătate, Birourile permanente reunite au considerat necesar să solicite Consiliului Național al Audiovizualului să transmită o nouă scrisoare cu privire la persoana propusă pentru această funcție. Cu deosebită considerație, Secretar General,….”
În primul rând, precizez faptul că această adresă, venită de la Parlament, are la intrarea în CNA următorul număr de înregistrare: 10853/28.10.2022. În al doilea rând, este de remarcat faptul că acest înscris așa cum este gândit, redactat, semnat și trimis către CNA, este demn de un gâgă analfabet, jeg cu pretenții de demnite publică și de o de o țață de pe marginea șanțului, școlită la ecologia de partid, trei lulele și un praz verde….Și ea tot un fel de demnitate publică!!! Pentru justificare și claritate în legătură cu această adresă facem următoarele observații:
A). Conștient de ilegalitatea adresei menționată anterior, dar și în conformitate cu procedurile de rezolvare a mapelor de corespondență cu Parlamentul țării, dar și cu oricare dintre instituțiile statului, înainte de a răspunde la cele solicitate, am redirecționat adresa respectivă către Serviciul juridic din cadrul Consiliului Național al Audiovizualului și am cerut un punct de vedere legal și argumentat, în baza legislației în vigoare. Trebuie reținut faptul că prin abuz în serviciu, Monica Gubernat, chiar în biroul meu în prezența mea și a domnului Dumitru, Șef serviciu juridic, a blocat răspunsul de la serviciul juridic la această adresă, iar el, răspunsul, nu a ajuns niciodată la mine, la vreunul din cei 11 membri ai Consiliului și, desigur, nici la Parlamentul țării. Domnului Dumitru i-a cerut textual, în fața mea „nu te grăbi cu niciun răspuns”
B). Solicitarea din adresa transcrisă mai sus, adresă pe care o atașăm acestui material în fotocopie, nu este doar ambiguă, (termenul: „persoană propusă” este de pus sub semnul întrebării, Care pesoană? Când propusă? Etc.) din punctul de vedere al formulării, dar și ilegală. Vicepreședintele instituției CNA, chiar și în calitate de conducător al acesteia, nu avea nici calitatea și nici puterea de a anula, în primul rând, propunerea Consiliului pentru validarea sau invalidarea Cristinei Pocora, propunere deja existentă în Parlament, indiferent de timpul care s-ar fi scurs de la data trimiterii documentelor și până la întocmirea prezentei adrese. Documentele deja intrate în Parlament sunt documente care trebuie soluționate acolo (în Parlament).
C). Prin urmare, trimiterea unei noi propuneri nu putea fi făcută fără să fi fost anulată propunerea anterior trimisă (anulată, repet, prin invalidare, de către Parlament).
D). În ultimă instanță, alegerea unui nou președinte se face în conformitate cu Legea 504/2002, cu completările și modificările acesteia, de către membrii Consiliului și nu de conducătorul instituției, indiferent de persoana aflată în funcție, la momentul respectiv.
E). Încălcarea acestor proceduri ar fi însemnat, în mod cert, abuz în serviciu, altfel spus, încălcarea Codului Penal și suportarea de către subsemnatul, a tuturor consecințelor rezultate din încălcarea legii. De altfel, Cristina Pocora m-a avertizat și amenințat în acest sens. „Nu îți dai seama că te vom lua toți la întrebări dacă ai să faci așa ceva?” Adică dacă o voi numi pe Moica Gubernat în funcția de Președinte CNA.
Excelență, din cauza presiunii și hărțuirii permanente, la data de 21.11.2022, am făcut un nou preinfarct. Monica Gubernat, istituțional, mi-a întors spatele. Probabil și-a imaginat că atitudinea sa mă împinge spre pierzare, că am să mor pe drumuri sau pe patul spitalului. Ajuns la timp la Spitalul Floreasca, medicii mi-au mai plantat încă un stent la inimă, în regim de urgență.
Mizeria ordinară din jurul meu mă îngenunchease. Dincolo de suferința fizică a trebuit să suport nesimțirea și ticăloșia Monicăi Gubernat care, în acele condiții l-a trimis la mine pe Răsvan Popescu, care mi-a cerut din nou, premeditat și conștient de ilegalitate, la mine în biroul de la etajul șase, să-mi „asum situația, să o numesc, ilegal, ca președinte, pe ea și să răspund, pozitiv, solicitării (repet, ilegale) Parlamentului, spre binele instituției”. În afara sa a fost trimisă la mine o altă persoană, atunci Secretar de Stat din cadrul Ministerului Muncii. Nu îi dau deocamdată numele.
Tot ce pot spune despre acești indivizi este legat de lipsa totală de caracter ce i-a ticăloșit cu peste de măsură.
După acest ultim refuz, patru din cei 11 membri ai CNA: Monica Gubernat, Valentin Jucan, Răsvan Popescu și Ramona Sorescu au boicotat activitatea Consiliului. Absența lor premeditată a făcut imposibilă realizarea cvorumului necesar desfășurării legale a ședințelor și a activității, în general, a Consiliului. Câteva săptămâni la rând nu s-au putut ține ședințele de lucru, pentru că în ziua în care era programată ședința, cei enumerați anterior solicitau zile din concediul de odihnă. Dacă nu aprobam solicitările lor, mă dădeau, cu siguranță, în judecată, pentru încălcarea drepturilor și libertăților personale. În această situație, după câteva discuții cu oamenii apropiați mie, din instituție și din afara ei, dar și după unele consultări juridice cu profesioniști, după ce am avut și un acord din zona politică, am decis să demisionez.
Meditând profund asupra celor întâmplate, mi-am dat seama că pentru astfel de specimene, legea nu există. În aceste condiții, încălcarea ei, a legii, pentru Monica Gubernat și pentru cei asemenea ei, devine motiv de mândrie, iar fapta este considerată virtute.
După un lung joc murdar, șpecific politicianismului de dugheană, Cristina Pocora, fost parlamentar, și-a retras documentele depuse la Comisia de Cultură a Parlamentului. În instituție, în acest context, s-au însăilat deja niște alegeri, (înțelegerile celor 10 funcționau!) a avut loc, pe fugă, și revalidarea Monicăi Gubernat pe funcția de președinte, încât gașca lărgită, adică consiliul, s-a putut pune pe roate cât ai clipi… Iar de aici, „productivitate”, nu glumă: amenzi peste amenzi. Multe dintre ele, mai degrabă, semnale propagandistice prin invocarea subtilă a unuia sau altuia dintre interese: pro-pandemic, pro-ucrainian, pro-european pro american, pro-LGBTQ, pro „X”, pro „Y”, pro și iar pro etc., propagandă incompatibilă cu ideea de comunicare socială reglementată. Una e să bați câmpii ghidat de diverse grupuri, ghidat de interese pesonale și sarcini de la stăpâni, de la partid și altceva e să veghezi asupra comunicării sociale, evident, și ea cu un scop, însă unul pliat pe contextul de comunicare, și, mai ales pe legislația în vigoare, din domeniul audiovizual. Drept exemplu edificator, aș lua fie și numai felul în care s-a procedat pentru amendarea unui anume post de televiziune, afirmându-se, tendențios, faptul că o simplă enumerare a ramurilor economiei poporului român, după Al Doilea Război Mondial și până în 1989, reprezintă apologie a comunismului, sub pretextul că acele ramuri nu ar fi fost sustenabile. La fel s-a întâmplat în cadrul alegerilor, în special cele pentru alegerea președintelui României, din anul 2024. Să convoci o ședință de consiliu, hodoronc-tronc, pentru o singură emisiune, a unui singur post, sa-l mai și sanctionezi invocând disoluția autoritatii statului, este, cred eu, un abuz evident pentru orcine, câtă vreme alte posturi aflate în situatii asemanatoare, sunt evitate sau sunt analizate în conformitate cu prevederile din regulamentul de funcționare cna.
“Stimati colegi, voi pleca la noapte spre Bucureşti. Nu putem asista pasiv la ce se întampla în aceste ore. Avem o misiune în segmentul nostru, misiune pe care trebuie sa ne-o îndeplinim. Consider ca:
-toti membrii CNA trebuie convocati la sediul institutiei și să intram într-un mod de functionare de urgentă.
– tot aparatul tehnic trebuie chemat la muncă, indiferent de zi sau oră.
– inspectorii din teritoriu trebuie mobilizati pentru a sprijini monitorizarea.
– pe masura ce rapoartele de monitorizare se finalizează, trebuie analizate în sedinta publica.
– trebuie să comuniăm public, clar și transparent, în legatura cu modul de urgentă în care operam pana duminica seara.
– nu avem cum sa mai invocam proceduri, ore de lucru și alte astfel de teme drept scuze. Pur si simplu autoritatea noastra nu are cum sa stea in aceste zile și ore sa astepte ziua de duminica pentru o sedintă în care am analiza tardiv un dezastru.”
Interesant! Instituție, pe persoană fizică! Las însă pe oricine sa analizeze și să tragă concluziile!
Pe mine, acest tip de atitudine, ce sună ca un ordin ilegal (mă rog, dat cu ce drept?), m-a făcut să-mi spun: “ceea ce se întamplă este dincolo de normalitate!…Apoi, „este sub demnitatea mea să mă supun ca vita în jug! Nu, nu voi participa la așa ceva nici mâine, nici poimâine, nu voi parti cipa nicicând!”..
Din aceste motive și cele expuse mai sus, am considerat că în acele zile, ca de altfel și în ultimii doi ani, colegii mei au transformat CNA-ul, dintr-o in stituție apolitică, sub control parlamentar, într-o grupare/într-un pseudo ong-eu propagandistic, ce funcționează sub sloganul „cine nu e cu noi e împotriva noastră”! Din punctul meu de vedere, funcționând în acest fel, instituția și-a pierdut menirea, iar reorganizarea ei, a instituției, pe alte criterii, se impune de îndată, înainte de a provoca adevărate convulsii sociale.
Revenind, nu am idee dacă s-a resolicitat milionul de euro, dar, dacă da, ce s-a făcut cu el? Transparență, nici vorbă, totul, tăcere de mormânt… Un oarecare software, neperformant, aproape inutil, cică s-ar fi achiziționat, dar nu ar fi funcționat. Nu am idee cât s-a plătit sau încă se plătește pentru el, poate fac lumină instituțiile statului. Poate! S-a rebrenduit însă instituția! De fațadă! Cu ce bani? Din câte îmi aduc aminte, în bugetul anului respectiv, nu exista un astfel de capitol. Refuz să cred că cineva ar fi putut aproba aceeași sumă, un milion de euro, din rezerva guvernului, pentru mofturi de genul „să ne facem că facem, că doar pentru noi facem! Totul e să cheltuim banii!” Dar mai știi?! Totuși, rebreduirea o fi fost ultima necesitate a sa, a instituției, pentru funcționarea în condiții de normalitate, conform legilor scrise și bunului simț?
S-a realizat și întâlnirea CNA-urilor din Europa, la București. Alți bani, altă distracție! Întâlnire de tip megalomanic, faraonic, la Palatul Parlamentului. Nu am participat, dar nici nu cred că am pierdut ceva. În aceeași măsură, nu am sesizat că țara ar fi câștigat ceva pentru banii publici cheltuiți. Prin urmare, bani aruncați de-aiurea pe geam! De altfel, nu imaginea și performanța instituției sau a țării a fost interesul, ci altul. O ieși el, interesul, la vedere cumva, dacă istituțiile statului își vor face treaba.
Excelență, nu mi-am imaginat că voi întâlni vreodată, de-a lungul vieții, astfel de oameni, oameni fără urmă de omenie! Îngâmfați ordinari, plesniți de megalomanie etc. ce nu s-ar da la o parte de la nimic, când e vorba de parvenire lor socială. “Noi suntem demnitari, îți dai seama, demnitari.?!…” – mi-a zis Monica Gubernat în primele zile de mandat, în urmă cu mulți ani. Trist! Fooarte trist! Oameni de nimic! Nimic și atât, însă parte din caracatița vremurilor. Mâhnit, am lăsat totul de o parte. Cloaca, cocina, infecțiile sociale de tipul celor descrise anterior etc., nu sunt pentru mine. Se grohăie apăsat și mult, într-un continuu ce disperă, iar duhoarea e de nesupor tat. Prin urmare, m-am retras. În fine, ca peste tot și aici, în această instituție, cu excepțiile de rigoare (printre ei sunt și oameni!), cam ăștia sunt, la vârf, „deontologii” care apără interesul public! Pentru mine, cam asta a fost situația din întregul mandat, un mandat mult râfnit de alții: hărțuire și iar hărțuire, tentative peste tentative… Dincolo de hărțuire, toți menționați mai sus, ca la ședințele de partid de pe vremea îm pușcatului, s-a pregătit înscăunarea personajului Valentin Jucan. Unul propune, altul bălmăjește ceva, ceilalți aplaudă. Mă rog, aici, în această instituție, dar și în altele, în care legea ar trebui să fie formă de viață, sub pretextul „asumării”, anarhie și anarhici! Alături lor, aceleași persoane: dorel, gâgă-jeg ordinar-omul de nimic, parte din caracatița politico-securistă.
Cu toate acestea, a fost și fie ce o fi! Nu are importanță! „De-o fi una, de-o fi alta (…) Ce e scris și pentru noi/Bucuroși le-om duce toate, de e pace de-i război”. Doar o singură chestiune aș mai menționa: m-am născut în acestă țară, în care, după al Doilea Război Mondial, după naționalizare, în plină colectivizare, durerea poporului român 212 curgea șuvoaie. La tot pasul, atunci, tot felul de hoți, de idioți, de ticăloși, de nemernici! Astăzi, după aproape 70 de ani, la general vorbind, durere și mai mare, iar hahalere, mincinoși, idioți, hoți, nemernici, bestii ordinare, gâgă-jeg ordinar, toți, dar absolut toți, oameni de nimic, câtă frunză, câtă iarbă! Și atunci și astăzi, unii și aceiași, după același tipar! Ticăloși peste ticăloși!… Odată cu cele spuse vreau să închei, dar nu înainte de a mă întreba și a vă întreba:
a) Pot fi ei, oamenii de nimic, ticăloșii oricărui prezent, numiți și renumiți, la fiecare mandat, în funcții publice? După cum se vede, la noi se poate. Moralitatea, în cui, după ușă! Asta e, însă fără moralitate, popoarele lumii, în istorie, fie au dispărut, fie au fost înghițite de altele, într-o perpetuă sclavie.
b) Cât de ticălos (ticălos devii când ți-ai pierdut și sufletul), de bestie, de idiot și nemernic trebuie să fii, încât să lovești în cel deja căzut la pământ? Cât? Doamne, câtă beznă e în ăștia și cât întuneric în preajma lor lor?!. Justiția și instituțiile abilitate, ale statului, trebuie să facă lumină! Dăcă nu ajungeam la timp și dacă medicii de la Spitalul Floreasca nu interveneau promt, puteam muri! Ticăloșii nu sunt interesați de așa ceva. Cu toate acestea, las la o parte, abuzul în exercitarea funcției, las la o parte și abuzul de putere, trec și peste suferința fizică urzită, cu premeditare, și doar sugerez suferința sufletească prin care am trecut. Din păcate, vremurile au pus la aceeași masă, nimicul, impostura la propriu (știință de carte, nu, școală, cât să chiorăști un șoarece și prostii pe cei din jur, bun-simț, nu, morală, nu etc.) și omul de bună credință. Incompatibilitatea lor a fost și este evidentă. Doar orbeții nu pot vedea așa ceva. O reintra re/revenire în matcă, este absolut necesară. Oricât te-ai stărui, în nefiresc nu poți fi! Contextual, bajbâi cu o fi, cu o păți, cum se întâmplă acum cu ei, însă până la urmă fie reintri în normalitate, revii la scopul pentru care ai fost conceput, fie dispari. Din aceste perspective îmi permit a spune că, dacă ceva e cu lipsă la vârful instituției CNA, dincolo de dorința de a parveni oricum, oricât, în cel mai scut timp, este lipsa de omenie, lipsa de echilibru, lisa de înțelepciune, lipsa a tot ce poate defini ființa umană. Aceste carențe, absolut, vizibile din oricare unghi, au contribuit, alături altor institutii, la transformarea presei libere într-o presă angajată, într-un fel de luptă de tip bolșevic, luptă specifică anilor 50, 60, din secolul trecut. “Cine nu e cu noi e împotriva noastră!” Nu de puține ori mi-a fost dat să aud: “sancționăm ca presa, oamenii vizați din interiorul ei să învețe ceva”. “Educația media” a fost și este, din câte îmi dau seama, în viziunea acestor șterpeziți (cu mici excepții), un angajament în luptă politică, o altă formă de manipulare, având în vedere că lupta clasei muncitoare a fost pusă în cui, cu muncitori cu tot. Din acest motiv, mă tot întreb dacă, după toate cele întâmplate, a verificat vreo instituție abilitată în acest sens, cum a fost pus la cale furtul unui million de euro, din CNA, furt descris, cu lux de amănunte, mai sus? Dar cât a costat rebrenduirea instituției CNA și pentru ce? Pentru ce au fost aprobați banii și cum au fost cheltuiți? Nu funcționa instituția fără niște noi carți de vizită sau fără un nou antet cu aceleși date. A verificat Curtea de Conturi sau alte in stituții ale statului, sumele enorme cheltuite în anul 2025, pentru înlocuirea instalației electrice, din clădirea în care are sediul și instituția CNA, la etajele 5 și 6? Au verificat chetuielile cu reparațiile și reigenizarea tuturor spațiilor, în condițiile în care, o igenizare totală avusese loc în urmă cu doar câțiva ani? Având în vedere contextual financiar al țării, erau, oare, oportune aceste lucrări. Dar dacă tot s-a făcut, au verificat instituțiile statului, (Curtea de Conturi, DIICOT etc), dacă a existat un proiect elaborat în acest sens. Sau totul s-a făcut la mica înțelegere, după ureche, lăutărește? Apoi, s-a verificat dacă, pentru lucrările de înlocuire a instalației electrice există și avizul Inspectoratului General în Construcții? (CNA nu este singura instituție din clădire). A verificat cineva dacă, pentru efectuarea lucrărilor, s-au făcut, la timp, licitațiile de rigoare, așa cum pevede legea, sau iar au găsit modalități de ocolire a ei, a legii, cum de altfel se face mai tot timpul? Dacă tot ce s-a întrepins a mers ca pe roate, din toate punctele de vedere, unde sunt materialele recuperate (cabluri, prize, tablouri electrice etc)
PS
Adresa
„Parlamentul…… Camera Deputaților Cabinet Secretar General București,
Nr.729BP
Domnului Bălașa Sorescu Nicolaie
Vicepreședinte al Consiliului Național al Audiovizualului,
Stimate Domnule Vicepreședinte, în ședința comună a Birourilor permanente ale Camerei Deputaților și Senatului din 26.10.2022, a fost discutată situația existentă în rezent în Consiliul Național al Audiovizualului. Întrucât CNA a trimis către Parlamentul… o propunere pentru funcția de președinte al Consiliului în urmă cu mai bine de un an și jumătate, Birourile permanente reunite au considerat necesar să solicite Consiliului Național al Audiovizualului să transmită o nouă scrisoare cu privire la persoana propusă pentru această funcție.
Cu deosebită considerație, Secretar General,….” ,

despre care am vorbit și în prima parte, din ultimele cercetări, am aflat săptămâma trecută (09-15.03.2026) că este un fals. Conținutul acestei adrese nu a fost rezultatul unor discuții din cadrul ședinței comune a Birourilor permanente ale Camerei Deputaților și Senatului din 26.10.2022. Prin urmare, sunt un fals, obținut prin trafic de influiență și, în același timp, mijloc, prin care, doamna Monica Gubernat cât și ceilalți, a atentat la integritatea mea fizică și pșihică. Urmare a denigrării și hărțuirii permanente am ajuns la Spitalul Floreasca, în condiții de urgență, spital în care, pentru a mă salva, medicii mi-au mai plantat un stent la inimă.
De asemenea, folosirea acestui fals a putut duce în eroare Parlamentul României, membrii CNA, cât și pe subsemnatul, totul doar pentru pentru ași duce la capăt planurile diabolice, doamna Monica Gubernat și apropiații săi.
În al treilea rând, după cum ați văzut, acest „document” are număr de înregistrare la CNA, și număr de înregistrare de la Parlament. Prin urmare a ajuns în instituție și a fost redirecționt de mine, către Serviciul Juridic, pentru ca acesta să-și spună un punct de vedere în legătură cu legalitatea conținutului. Precizez că un posibil răspuns din partea Serviciului Juridic, nu a ajuns niciodată la mine, prin urmare, la niciun Membru CNA, și nici la Parlament. În subsidiar, cred că s-a dorit ca acest document să nu fie înregistrat de către Monica Gubernat, în documentele de evidență CNA.
Presiunea psihică și hărțuirea, din ce în ce mai accentuată, venită din partea doamnei Monica Gubernat, dar și din partea celor menționați pe tot parcursul acestui demers (Valentin Jucan, Cristina Ghiorghiași, Răsvan Popescu, m-a făcut să îmi depun demisia, înainte de a-mi cumpăra singur un coșciug, pentru a mă întoarce acasă.
Prin urmare, prin trafic de influiență (obținerea adesei de mai sus de la Parlament), prin fals, uz de fals, abuz în funcție, abuz de putere și nesimțire cât cuprinde, în această țară, în loc să răspunzi în fața justiției, pentru faptele nelegale făcute , ajungi să conduci instituții ale statului.
Din motivele descries mai sus, am rugămintea să verificați și în funcție de rezultatele obținute să procedați în consecință. Vă aduc la cunoștință că Valentin Jucan așteptă validarea de Parlamentul României ca Președinte CNA iar Monica Gubernat, funcția de vicepreședinte – o rotire a cadrelor, asemănătoare regimului de dinainte de 89, rotire, din punct de vedere legal și moral ilegală.
Am rugămintea să-mi trimiteti răspuns la solicitarea de mai sus, fie la adresa de mail cna_craiova@yahoo.com, fie la adresa de domiciliu, meționată la îneputul demersului. De asemenea vă rog să-mi comunicați numărul de înregistrare a acestei petiții.
Mai precizez faptul că, având în vedere gravitatea fatelor, îmi rezerv dreptul de a da în judecată pesoanele încriminate și de a anunța intituțiile statului Guvernul României, Instituția Președintelui, DNA, DIICOT, Curtea de Conturi etc. despre toate cele petrecute și descries maisus.

21.03.2026 Cu aleasă prețuire și considerație,
Bălașa Sorescu Nicolaie