Top 10 lucruri (cu adevărat) interesante pe care Donald Trump le face dar despre care nimeni în Europa nu vrea să vă vorbească

Donald Trump și administrația sa au reușit, în mai puțin de două luni, să ia decizii și să implementeze reforme care deja încep să dea roade .Într-un articol publicat de revista franceză Atlantico, sub pseudonimul Don Diego De La Vega, un universitar specializat în afaceri europene și economie analizează primele 100 de zile ale noului mandat al președintelui Donald Trump. Autorul propune o lectură diferită față de discursul dominant în presa europeană, subliniind progresele rapide realizate de administrația Trump în domenii precum imigrația, politica externă, lupta împotriva wokismului și relansarea industriei americane. Articolul oferă o perspectivă provocatoare asupra unei președinții care, în ciuda controverselor, își pune deja amprenta asupra scenei internaționale. Chiar dacă începutul a fost haotic, imperfect și uneori provocator, a permis obținerea mai multor lucruri decât ceea ce Emmanuel Macron a reușit în opt ani.

1. Imigrația – Trump a restabilit controlul la frontieră și a pus capăt haosului migratoriu tolerat de administrația Biden.
2. Ordinea instituțională – A lansat o confruntare cu birocrația și ideologia dominantă din administrație, restabilind autoritatea executivului.
3. Relansarea economică – A reînceput procesul de reindustrializare și reechilibrare economică prin decizii rapide și directive executive.
4. Deficitul și finanțele publice – A inversat cursul cheltuielilor excesive sub Biden și a relansat dezbaterea despre echilibrele bugetare.
5. DOGE (Decree of Government Efficiency) – A creat un cadru instituțional pentru reformele rapide și eficiența administrației.
6. Politica față de China – A reluat tonul dur, criticând dezechilibrele comerciale și influența excesivă a Chinei.
7. Politica externă (Groenlanda, Panama, Europa, NATO) – A reafirmat interesele strategice americane și a cerut europenilor să-și asume responsabilitatea pentru apărare.
8. Lupta împotriva wokismului – A declanșat o ofensivă împotriva ideologiilor progresiste din universități și companii.
9. Fermitatea față de regimurile autoritare – A impus o linie dură, echilibrând relațiile internaționale și reluând influența SUA.
10. Scăderea dolarului – A reușit să provoace o ajustare a cursului dolarului pentru a susține reindustrializarea și competitivitatea americană.

1. Lupta împotriva bandelor criminale

Încă de la începutul noului său mandat, Donald Trump a făcut din combaterea bandelor și cartelurilor — formate adesea din migranți recidiviști extrem de periculoși — una dintre prioritățile sale. Nu este vorba de câțiva indivizi izolați, ca în cazul deciziilor OQTF (ordin de părăsire a teritoriului) din Franța, ci de persoane susținute uneori de state ostile. Este un efort de amploare, mai ales ținând cont de numărul uriaș de persoane lăsate să intre în SUA în timpul administrației Biden, printre care numeroși membri ai bandelor venezuelene.

Această luptă dusă de președintele SUA vizează direct aceste grupări infracționale. Metoda lui Trump este foarte diferită de abordările ezitante europene. Nu e vorba de cazuri gestionate birocratic sau de tergiversări precum cele din jurul expulzărilor refuzate. În Statele Unite, lupta împotriva bandelor este dusă cu o eficiență și o rapiditate de stat suveran.

Această diferență scoate în evidență prăpastia care separă Franța (sau Europa) de strategia americană: SUA acționează decis, fără jumătăți de măsură. Asta s-a concretizat în expulzări și deportări masive ale unor persoane extrem de periculoase. Chiar dacă unii critici sunt dezamăgiți de alte aspecte ale politicii lui Trump, este suficient ca acesta să anunțe deportarea a sute de membri ai bandelor și ca un judecător democrat să încerce să-l împiedice, pentru ca el să câștige instantaneu patru puncte în sondaje. Alegătorii americani uită rapid greșelile sau declarațiile controversate, dar dacă Trump vrea să recâștige sprijinul public, știe că o poate face eficient prin această strategie de securitate.

Se menționează rar că, în timpul administrației Biden, patru milioane de persoane fără documente au intrat anual în SUA, timp de trei ani consecutivi — o cifră fără precedent, având în vedere că media sub Trump, Obama sau Bush era de aproximativ 1-1,5 milioane pe an. Nu trebuie subestimată amploarea imigrației necontrolate în Statele Unite.

2. Privatizările

Subiectul privatizărilor din SUA este aproape inexistent în presa franceză (și în general în cea europeană). Totuși, un program interesant se află în desfășurare, chiar dacă este încă în fază incipientă. Acesta vizează, printre altele, privatizarea instituțiilor Fannie Mae și Freddie Mac, ale căror activități fuseseră înghețate după criza din 2008.

Deși tema nu a evoluat mult timp, Trump pare hotărât să deblocheze oferta imobiliară americană. Este, evident, un subiect controversat. Unii investitori dubioși — precum Bill Ackman, șeful unui hedge fund — au început deja să se implice. Cu toate acestea, era nevoie de curaj pentru a iniția o astfel de reformă.

Donald Trump a dat dovadă de mai mult curaj decât alți predecesori. Și alte active de stat au fost deja privatizate. În ciuda criticilor venite din tabăra democrată, vorbim despre dosare amânate de 10, 20 sau chiar 30 de ani. De exemplu, privatizarea poștei americane, o instituție considerată de mulți ineficientă.

3. Transparența

Donald Trump, Elon Musk și Robert F. Kennedy Jr. au lansat proiecte, anchete și audituri menite să scoată la lumină o serie de dosare sensibile, în numele transparenței. Acestea acoperă domenii variate — de la pandemia de Covid, la apărare și până la capitole mai obscure ale istoriei SUA.

Un efort considerabil este făcut pentru a arăta cetățenilor ceea ce se întâmplă cu adevărat în culisele puterii. Toate numirile din guvernul lui Donald Trump par să meargă în această direcție: miniștri care pun problemele pe tapet, care organizează dezbateri publice și sesiuni transmise la televiziune. Inclusiv negocierile cu oficiali străini sunt uneori difuzate în direct.

Mesajul transmis cetățenilor este clar: „Iată ce se întâmplă, iată cum se întâmplă”. Este o încercare asumată de a scoate la lumină și dosarele vechi, inclusiv materiale anterior clasificate de CIA. Prin transparență, administrația Trump își propune să dezmembreze ceea ce se numește „deep state” (statul paralel).

În trecut, virusul statului paralel se răspândea prin tăcerea instituțională. Astăzi, asistăm la o inversare totală. Acest fenomen, deși fascinant, este complet ignorat de presa franceză și europeană, care vede în aceste personaje figuri imprevizibile. În realitate, era mai imprevizibil sistemul precedent — cel în care, sub Biden, era posibilă manipularea constantă a unor rapoarte medicale oficiale, fără transparență. În era Trump, tot mai multe lucruri ajung în spațiul public.

Iată continuarea în limba română, redactată corect și fluent, în același stil cu partea anterioară:

4 – DOGE – DEPARTAMENTUL EFICIENȚEI GUVERNAMENTALE

DOGE este adesea menționat în presa franceză, însă aproape exclusiv în mod critic. Totuși, unele aspecte pozitive sunt rareori discutate. De pildă, încredințarea unor responsabilități tinerilor profesioniști și persoanelor din sectorul tehnologic permite o viteză de execuție mult mai mare. Dacă, spre exemplu, o comisie de economiști s-ar fi reunit timp de douăsprezece luni, formată doar din absolvenți care nu s-au confruntat niciodată cu realitățile pieței muncii, rezultatul ar fi fost un raport teoretic, urmat de proceduri administrative interminabile. Practic, nu s-ar fi întâmplat nimic.

Prin intermediul DOGE, lucrurile avansează rapid și eficient. Proiectele nu sunt concepute de economiști în vârstă care propun „simplificări administrative” în 147 de puncte. Abordarea DOGE este una pragmatică, inspirată din metodele Silicon Valley, cu obiective ancorate în date concrete. Risipa este evidențiată public, iar acest lucru contribuie la obținerea sprijinului cetățenesc. Scopul nu este o analiză intelectualizată, ci acțiunea rapidă și eficientă.

Obiectivul este ca, până în iulie 2026 – când această comisie ar trebui, teoretic, să se autodizolve – proiectele sale să fi fost deja finalizate. Este foarte probabil ca generațiile viitoare să studieze acest model. De altfel, alte țări încep deja să se inspire din el. Ambițiile spațiale au fost redefinite prin DOGE, în contextul abandonului progresiv al Stației Spațiale Internaționale și al probabilei suspendări a programului lunar – un program deconectat de la realitate – în favoarea unei orientări către Marte. Numirea lui Jared Isaacman în funcția de administrator al NASA este, de asemenea, un atu. Printre alte măsuri notabile influențate de DOGE se numără responsabilizarea companiilor Boeing și Lockheed Martin, prin direcționarea resurselor către obiective clare, în locul unor proiecte inutile, precum stațiile orbitale lunare. DOGE reprezintă, în mare parte, o reușită, datorată în special implicării lui Elon Musk.

5 – ATRAGEREA INVESTIȚIILOR STRĂINE

Este un subiect controversat. Desigur, tarifele vamale pot ridica probleme. Manipularea acestora de la o zi la alta este riscantă și poate deschide cutii ale Pandorei. Personal, nu susțin protecționismul. Cu toate acestea, mulți analiști omit faptul că această presiune tarifară produce efecte benefice. Ea determină unele companii străine să investească în Statele Unite.

Când o companie străină făcea o investiție în SUA în timpul administrației Biden, presa franceză o relata timp de trei săptămâni, punând accent pe programul IRA („Inflation Reduction Act”), legea din 2022 care a mobilizat 700 de miliarde de dolari. Dar aceste investiții revin astăzi în forță, sub administrația Trump, iar presa tace.

Compania franceză CMA CGM, care obișnuia să cumpere „liniștea socială” în Franța alături de Emmanuel Macron, a anunțat o investiție de 20 de miliarde de dolari în SUA, pentru un proiect productiv real. Alte companii europene, precum Schneider Electric, își desfășoară propriile planuri de investiții peste ocean. Și companiile asiatice se mobilizează. TSMC (Taiwan Semiconductor Manufacturing Company) pregătește deschiderea celei de-a treia uzine în Arizona. În fiecare zi apar astfel de exemple – investiții de proporții colosale. SoftBank investește 100 de miliarde de dolari, iar TSMC investește 50 de miliarde de dolari în SUA. Aceste rezultate nu ar fi fost posibile fără un președinte pro-business, energic și capabil să exercite presiuni directe asupra companiilor, condiționând accesul la piața americană.

Desigur, această metodă nu este universal aplicabilă. Franța, de exemplu, nu dispune de pârghii similare. Totuși, este interesant cum presa franceză îl laudă constant pe Emmanuel Macron ca fiind un excelent „agent de vânzări” al Franței, în timp ce aceleași rezultate obținute de Trump sunt tratate cu suspiciune sau ignorate.

Președintele american reușește să atragă investiții străine masive, ceea ce, chiar dacă nu garantează o reindustrializare completă a țării, reprezintă un pilon central al promisiunilor sale. Este suficient pentru o reindustrializare autentică? Probabil că nu, pentru că avantajul comparativ al Statelor Unite se regăsește mai degrabă în domeniile imateriale decât în industrie. Dar, odată ce această promisiune a fost formulată, trebuie și pusă în practică. Iar Trump acționează. Nu organizează summituri simbolice precum Macron la Versailles pentru două-trei investiții minore. Aici vorbim despre sume uriașe, istorice.

6 – „DRILL, BABY, DRILL!” – LIBERTATEA DE FORAJ

Planul lui Donald Trump privind forajele este unul ambițios. Unii consideră că acest demers este incompatibil cu promovarea vehiculelor electrice, dar această viziune este greșită. Extinderea forajului, în special pentru gazele de șist, poate reduce prețul cărbunelui, ceea ce facilitează abandonarea acestuia – un avantaj clar în reducerea emisiilor de CO₂. Acesta este, de altfel, și argumentul lui Jean-Marc Jancovici, care susține că SUA au înregistrat cele mai mari progrese în reducerea emisiilor de CO₂ tocmai datorită trecerii de la cărbune la gaze de șist. În opinia sa, această strategie a fost cea mai eficientă modalitate de a reconcilia creșterea economică cu obiectivele climatice.

Dacă analizăm producția din Texas, în special din bazinul Permian, observăm o continuitate între administrațiile Obama, Trump și Biden. Diferența constă în abordare: dacă în trecut se proceda indirect, prin restricții administrative (precum blocarea conductei Keystone), administrația Trump a adoptat o strategie clară și asumată. Libertatea de foraj este extinsă, iar veniturile generate sunt direcționate către infrastructura energetică sau programe nucleare.

Este clar că resursele geologice nu pot fi exploatate la infinit. La un moment dat, rezervele din bazinul Permian se vor epuiza. Ce se va întâmpla atunci? Acest aspect nu a fost încă abordat de administrația Trump. Suntem într-un punct în care ar fi posibilă crearea unui fond suveran pentru a garanta viitoarea autonomie energetică a SUA, dar acest fond ar trebui alimentat, de exemplu, prin privatizări precum cele ale Fannie Mae și Freddie Mac.

Legătura dintre veniturile provenite din exploatarea resurselor geologice și ideea de a constitui un fond pentru investiții în energie nucleară încă nu a fost pe deplin făcută. Totuși, personalități precum Elon Musk pledează deja pentru o astfel de strategie.

Mulțumesc! Iată traducerea în limba română a ultimelor trei secțiuni (7–10), precum și a concluziei articolului:

7. POLITICA EXTERNĂ PRIVIND GROENLANDA, PANAMA, EUROPA ȘI PROBLEMELE DE APĂRARE

Politica externă a Statelor Unite față de Uniunea Europeană, precum și proiectele lui Donald Trump legate de Panama și Groenlanda, sunt prezentate în mod părtinitor în presă, în special în Franța. Groenlanda este descrisă ca un stat suveran, omițându-se faptul că pe teritoriul său există baze militare americane de ani de zile.

În ceea ce privește Panama, unii acționează de parcă ar fi un stat cu adevărat independent. Este suficient însă să ne uităm pe o hartă și să consultăm o carte de istorie ca să înțelegem că Panama nu a fost niciodată cu adevărat independentă față de Statele Unite. Ultima dată când Panama a încercat să își afirme cu fermitate suveranitatea a fost în 1989, iar în replică a primit vizita mai multor divizii americane de parașutiști, pentru a-i „reaminti cum stau lucrurile”. Intervenția a durat trei săptămâni și a avut loc în timpul administrației George H. W. Bush.

Cât despre ideea că Europa ar fi abandonată de NATO sau de Statele Unite, nu este ca și cum țările UE sau opinia publică nu ar fi fost avertizate. Această posibilitate a fost exprimată și semnalată în mod repetat, inclusiv de Barack Obama și de Donald Trump, de-a lungul mai multor ani. Acest discurs s-a conturat în urmă cu mai bine de un deceniu. Era clar că Uniunea Europeană va trebui să contribuie mai mult la propria apărare și că nu poți fi pe deplin suveran refuzând în același timp să finanțezi apărarea. Donald Trump, prin declarațiile și strategia sa, a decis să spună lucrurilor pe nume.

8. LUPTA ÎMPOTRIVA WOKISMULUI

Nimeni în Europa nu arată în ce măsură administrația Trump a pus accent pe lupta împotriva wokismului încă din prima zi. Această luptă ar trebui să fie una globală. Avantajul luptei împotriva wokismului, în special în universități și în administrație, este că permite stoparea multor excese și restabilirea ordinii. Subiectul nu este prezentat onest. Cetățenii din Europa nu își dau seama cât de grav degenerase situația în Statele Unite. Este o situație comparabilă cu cea legată de migrație, discutată anterior. Nimeni nu înțelege cât de insuportabil devenise fenomenul wokist. La fel ca în cazul cheltuielilor publice sub Joe Biden, când administrația credea că poate cheltui 6 trilioane de dolari fără consecințe. N-a fost posibil pe termen lung. La fel și cu wokismul.

Unul dintre atuurile lui Donald Trump este că își folosește relațiile din mediul de afaceri pentru a convinge companiile să renunțe la ideologia wokistă, în special în ceea ce privește politicile de diversitate și incluziune, care au fost abandonate de companii precum Disney, Paramount și altele, deși anterior erau profund implicate în aceste agende.

Fenomenul se desfășura într-un mod pervers, întrucât angajații ajungeau să dicteze aceste priorități în detrimentul acționarilor. Donald Trump acționează împotriva acestui fenomen. Lupta sa împotriva wokismului este foarte puțin discutată în Franța, în mod surprinzător. Este ciudat că unii observatori nu sesizează caracterul nociv al acestor politici. Nu trebuie crezut că este doar o mișcare spontană născută în Statele Unite. Donald Trump este în mod clar cel care a inițiat opoziția la adresa wokismului. Și în doar câteva săptămâni, a obținut deja rezultate importante, ceea ce este remarcabil.

9. FERMITATEA ÎN FAȚA REGIMURILOR AUTORITARE

Sub Joe Biden, tendința a fost una pronunțat anti-rusă. Deși aceasta poate fi văzută ca un aspect pozitiv, a împiedicat gestionarea altor dosare esențiale, precum Iranul, Siria sau Venezuela. Aceste state s-au bucurat de facto de o formă de impunitate. Trump este adesea criticat pentru tarifele sale comerciale, dar dacă acestea contribuie la repatrierea unor capacități industriale pe teritoriul american, în loc să redirecționeze comerțul internațional în altă parte, este vorba de fapt despre o liberalizare a comerțului. Același raționament se aplică și în cazul Iranului. Să fii mai ferm cu Teheranul nu este ceva revoltător. Cât despre Venezuela, se aplică o politică a reciprocității. Sancțiunile, în general, nu sunt eficiente – iar cazul Iranului a demonstrat-o. E ciudat că Rusia este sancționată dur, în timp ce Venezuela scapă. Strategia din timpul lui Biden, care cruța anumite regimuri, era incoerentă. În politica externă, abordarea lui Trump este apropiată de cea a lui Nixon – și este, per ansamblu, una pozitivă.

În plan intern însă, doar excesele și dificultățile sunt comentate în presă, în timp ce Donald Trump a realizat deja lucruri semnificative într-un interval foarte scurt, cel puțin din perspectiva alegătorilor săi. Democrații critică și ridiculizează măsurile sale, considerându-le abominabile.

Președintele american poate acționa rapid prin decrete executive pentru a implementa programul său electoral. Acest lucru poate părea șocant, mai ales în Europa, unde liderii, odată aleși, ajung adesea să facă contrariul a ceea ce au promis. François Mitterrand a rezistat 18 luni până a renunțat. Gerhard Schröder în Germania a cedat în 24 de ore – abia ales, a adoptat o politică de austeritate. În Europa, ni se pare ciudat ca un lider să aplice efectiv programul pentru care a fost ales.

Trump a obținut în 100 de zile mai mult decât au reușit mulți lideri occidentali în zece ani. Este o performanță reală.

10. SCĂDEREA DOLARULUI

Dolarul era supraevaluat. Scăderea dolarului, obținută de Trump, a fost o condiție esențială pentru reușita programului său economic, axat pe reechilibrare și reindustrializare. Era nevoie de o depreciere temporară pentru a impulsiona acest demers, în paralel cu un „dezarmament monetar” pornind de la dobânzi prea ridicate. Deși acțiunea sa nu a fost complet coerentă, iar procesul este încă în desfășurare, Donald Trump a reușit per ansamblu să obțină o scădere rapidă și semnificativă a dolarului. Este una dintre rarele situații în care un lider occidental reușește acest lucru într-un timp atât de scurt, pe un subiect atât de crucial cum este moneda de referință globală.

Parțial, deprecierea dolarului s-a datorat temerii investitorilor occidentali în fața războiului comercial, care și-au retras capitalul și l-au reinvestit în Asia și Europa – un efect negativ. Dar cealaltă parte, pozitivă, a fost rezultatul presiunilor asupra Fed pentru a reduce dobânzile. Fed ar fi trebuit să ia această decizie de mai multe trimestre. Acest conflict este absolut necesar. Fed devenise o instituție ruptă de realitate, lipsită de viziune pe termen lung și transparență. Era esențial să se forțeze mâna lui Jerome Powell. Trump a pierdut prima rundă pentru că a dus simultan două bătălii: una cu China și ordinea internațională, cealaltă cu Fed. A vrut prea mult deodată. Însă lupta cu Fed era crucială. Nu s-a terminat. Vor urma, probabil, o a doua și a treia rundă. A pierdut o bătălie, dar nu războiul.

Poate că există probleme de metodă sau chiar de scop – nu e sigur că reindustrializarea SUA este într-adevăr obiectivul Casei Albe. Dar e clar că situația nu este la fel de catastrofală precum o prezintă presa. Mass-media insistă doar pe partea negativă – faptul că piața obligațiunilor l-a respins pe Trump și că acesta a fost nevoit să dea înapoi. Dar ceea ce se uită adesea este tocmai aspectul pozitiv al scăderii dolarului: relaxarea monetară, exact ceea ce voia Trump să obțină.

Pentru a reindustrializa SUA sunt necesare trei sau patru măsuri esențiale, iar aceasta era una dintre ele.

CELE MAI MARI EȘECURI ALE LUI DONALD TRUMP ÎN IMPLEMENTAREA PROMISIUNILOR ELECTORALE

Donald Trump a reușit să impună schimbări de fond importante, în special pe tema imigrației, prin DOGE, și în conflictul instituțional cu Fed. Însă unele aspecte sunt complet ratate. Primul este atitudinea față de China – prea ostilă. Este o poziție puerilă și nejustificată, cu o dorință de umilire.

Trump a eșuat – cel puțin pentru moment – pe mai multe dosare internaționale precum Iranul sau Ucraina. Acestea sunt încă în suspensie. Zarurile au fost aruncate, dar nu știm încă unde vor cădea. Războiul comercial este un alt exemplu. Este clar că nu e o luptă bine dusă. Ideea că America este marea perdantă a comerțului internațional e greșită – de fapt, a fost marea câștigătoare în ultimii 20 de ani.

Mesajul este neclar. Lupta pare prost pornită, dar situația este încă deschisă negocierilor. Există o adevărată eroare de formă: la Washington, se crede că SUA sunt atât de puternice încât nu mai au nevoie de aliați. E un fel de hybris, care s-ar putea să nu fie cea mai bună abordare. Metoda a eșuat în formă și în gestionarea tarifelor. Deocamdată, totul rămâne incert. Dar jocul nu s-a încheiat. Există succese reale care au fost trecute cu vederea. Sper că Trump va merge mai departe, alegându-și luptele în loc să le ducă pe toate odată. Ar fi înțelept să înceapă cu Fed, apoi să treacă la alte probleme.

Trump trebuie să lanseze reforme care sunt în pregătire, dar care nu s-au concretizat încă, cum ar fi reforma fiscală. Ar fi util să pună capăt stimulentelor care favorizează îndatorarea în detrimentul capitalului propriu. Ar trebui să extindă creditul fiscal negativ și să ia măsuri în domeniile sănătății și educației. Un acord real cu China ar fi un alt progres. Mai este mult de făcut. Pentru moment, Trump a făcut promisiuni, dar este firesc să ne aflăm încă în acest punct după doar 100 de zile. DOGE a dat un impuls, dar această dinamică trebuie confirmată. Chiar dacă începutul a fost haotic, imperfect și uneori provocator, a permis obținerea mai mult decât ceea ce Emmanuel Macron a reușit în opt ani.

sursă: Atlantico