Președinția, Diplomația și Guvernul, dominate de anti-americani care îi desconsideră pe Trump, Vance și Musk. Ateul Radu Burnete, umbra lui Nicușor Dan și partenerul Elenei Calistru, abonată USAID: ”America nu e administrația Trump, refuz să cred asta!”

„Doi cimpanzei, doi golani s-au pus cu parul  pe un om în nevoie ca să-l tâlhărească și umilească. Asta a ajuns conducerea Americii. Dezgustător!”, emitea pe 28 februarie 2025 despre președintele și vicepreședintele SUA, Donald Trump și J.D. Vance, ziarista Ioana Ene Dogioiu, actuala „față” a Guvernului și „interfață” a serviciilor, dacă e să dăm crezare criticilor ei. FOTO-CAPTURĂ:

După cum s-a scris – degeaba – la nominalizarea ei, și Oana Țoiu, USR-ista de la WEF și Aspen, actuala „șefă a diplomației române” are aceleași opinii despre președintele și vicepreședintele Americii. Țoiu a  publicat în urmă cu câteva luni pe rețeaua X un mesaj dilimandros similar la adresa conducătorilor SUA, Donald Trump și JD Vance:

„Ca est-european, pot spune cu siguranță că Zelenski nu va ceda în fața tacticilor grosolane și lipsite de respect ale lui Trump și Vance. Să nu uităm că OMUL (cu majuscule – n.n.) nu a cedat nici măcar atunci când Putin i-a otrăvit soția”, a scris Oana Țoiu, referindu-se cu un mare fake-news la președintele ucrainean Volodimir Zelenski. FOTO-CAPTURĂ:

Ei bine, jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob a descoperit că aceleași vederi anti-americane le are încă un personaj de la „vârful” regimului Dan-Bolojan, recte cel pe care Ion Cristoiu îl consideră „președintele din umbră” al României, ateul Radu Burnete, fostul subaltern al turnătorului Securității Dan Șucu, la Concordia, și, după modelul lui Nicușor Dan, doar partener al Elenei Calistru de la Fucky Citizens, o organizație sinecuristă a societății în civil care a supt 100.000 de dolari de la USAID-ul soroșist înainte de a-i tăia Elon Musk macaroana.

Pe 4 februarie el lua în derâdere retorica anti-Rețeaua Soros a lui Donald Trump și actele de curățenie ale lui Elon Musk, cu trimitere și la România: „O să observați că populiștii chiar și după ce ajung la putere vor continua să vadă dușmani și conspirații peste tot. Cu Trump la butoane, la putere în țări europene, cu scoruri mari în parlamente și suficient de vechi ca să facă deja parte din ”establishment” se vor prezenta mereu sub asalt, în luptă cu balauri. Soros, elitele de la Davos, statul paralel, multinaționalele, birocrația care opune rezistență, dușmani tot mai ascunși și mai insidioși care nu permit agendei populiste să fie dusă până la capăt. Este doar un aparent paradox. Populismul nu se poate defini pe sine decât anti-elite, anti-sistem, anti-establishment chiar și când ajunge să fie la butoane.” Etc…

În 21 februarie 2025, același Burete afirma despre aceiași Donald Trump și Elon Musk:

„E vreo speranță ca Trump și Musk să fie potoliți din acest narcisism distructiv în care au aruncat o republică a cărei istorie este profund legată de libertate și de cum ținem în frâu instinctele tiranice din societățile noastre? Am avut ocazia să locuiesc o vreme în America și chiar dacă au trecut mai mult de 15 ani de atunci nu cred că ceea ce am văzut acolo a dispărut în neant chiar dacă americanii s-au schimbat.

Cred că mulți dintre ei sunt ”dazed and confused” de acest ”flood de zone”, de viteza și magnitudinea cu care doi plutocrați vor să refacă America și lumea în imaginea lor. Sper însă că mulți americani își vor reveni și anticorpii acelei republici vor începe să funcționeze pentru a frâna cele mai nocive impulsuri ale lui Trump.

Că ai ajuns președinte datorită unor nemulțumiri legate de imigrație sau de anumite politici duse dincolo de rezonabil este una. Să crezi că asta îți dă dreptul să distrugi, pentru a nu pune nimic mai bun în loc, o întreagă arhitectură națională, continentală și globală asta cred că este o interpretare grosolană a mandatului popular într-o republică constituțională și speranța mea este că după ce trece năuceala americanii vor spune stop.

Cu Trump vom trăi următorii patru ani, dar sper că nu cu unul care o va ține mereu în acest ritm. În tot acest timp și în România și în Europa trebuie să ne facem temele interne mai bine, nu mai putem aștepta ca cineva de peste ocean să ne întindă mereu colacul de salvare.”

Cu o zi înainte, cu privire la prestația lui Zelenski în Biroul Oval în fața lui Trump și J.D.Vance, Burete afirma că „Zelenski a îndrăznit să-i spună adevărul lui Trump și asta în văzul planetei: că trăiește într-o bulă a dezinformării.” și, după ce mai susținea că mai e cineva în România în aceeași „bulă”, un candidat prezidențial, încheia cu o aserțiune care ar indica faptul că Trump este manipulat de Putin: „Întrebarea este cum reușim să-i întoarcem pe cei care sunt convinși să pună ștampila pe partida care face jocul Moscovei? Ce garduri dăm jos? Cum putem să-i facem să înțeleagă și să înțeleagă înainte de a fi prea târziu? Pentru că de înțeles vor înțelege cu toții la un moment dat. Oricât de mare și de puternică este bula de dezinformare când lovește realitatea, o dezumflă repede.”

Despre J.D. Vance mai afirma cu relativă îngrijorare într-o postare mai veche: „Trebuie să-l citim pe Vance chiar dacă ne scoate din sărite. Este unul dintre cei care îl sprijină pe Trump și nu vrea ca America să mai cheltuie resurse în Ucraina sau cu securitatea Europei.”

În luna aprilie, acesta are o serie întreagă de postări anti-Trump în care declara negru pe alb: ”America nu e administrația Trump, refuz să cred asta.”.

Într-o postare din 3 aprilie 2025 el susține că „trumpismul” este un „cult” care tre buie să facă implozie:

„Ca orice cult, trumpismul nu poate fi vindicat decât de propriul succes sau înfrânt de propria-i implozie.
O tempora, o mores.”

Alta, din 4 aprilie, se încheie cu „Trump riscă să arunce lumea într-o „race to the bottom”. Răspunsul temperat al Europei și faptul că nu am ales să escaladăm imediat este binevenit. Doamna von der Leyen a făcut bine. Din acest cerc vicios putem scăpa doar în urma unor decizii și discuții politice UE-SUA-China. Nu știu dacă e posibil. Trump pare dispus să spargă toate porțelanurile și nu știu dacă UE și China între ele pot găsi repede o soluție.

Ce facem în România? In primul și în primul rând ținem de Europa și cu Europa. Nu există altă barcă. Vom evalua în zilele următoare și ce măsuri pot fi luate la nivel național, dar arsenalul este foarte, foarte limitat. Să ne păstrăm calmul. Să sprijinim Uniunea în cel mai înțelept răspuns posibil și să sperăm că există voci în SUA care pot întoarce administrația Trump din acest drum autodistructiv până nu este prea târziu.”

În alta, Burete consideră: „Cum era de așteptat China a răspuns repede și proporțional și asta va face Europei viața foarte grea. Nevoia politică de a face ceva crește deși răspunsul înțelept acum este să nu te arunci cu capul înainte. Cea mai deșteaptă cale de urmat ar fi ca Europa să propună Americii o reducere a tuturor tarifelor dintre cele două piețe, lăsând orice ego la o parte. Această înțelegere ar putea fi apoi replicată repede la nivelul OCDE. Cu ocazia asta vom afla foarte repede dacă Trump chiar este preocupat de un comerț fără fricțiuni și tarife sau ne duce cu vorba și obiectivele sunt cu totul altele. Relația trans-atlantică este mult prea importantă pentru a fi distrusă acum într-un colosal Skanderbeg economic. America nu e administrația Trump, refuz să cred asta. Ar fi excepțional dacă Europa găsește o cale de a potoli acest imens pietroi care a luat-o la vale.” FOTO-CAPTURĂ:

Pe 10 aprilie acestea revenea cu noi considerații savante care se încheiau apoteotic: 

„Financial Times a titrat foarte bine. Trump nu a obținut nimic, a clipit în fața unui posibil efect catastrofal. Uniunea Europeană a fost un actor foarte responsabil, a răspuns temperat și avem mare noroc că facem parte din ea. Sper ca America, o țară la care admir atât de multe, să găsească o cale de a controla impulsurile autodistructive ale acestei și oricărei administrații viitoare.”

Cu o zi înainte acesta aprecia cu privire la politicile președintelui SUA privind piața de obligațiuni că „Trump a făcut deja mult rău sădind această lipsă completă de comportament rațional și predictibil.”,  încheind postarea cu nota „Este medicamentul lui Trump potrivit? Mă îndoiesc. Un caz clar de iatrogenie.” (Stare psihică produsă sau agravată pe cale psihogenă de către medic, ca urmare a unei manevre defectuoase sau a unui tratament medical greșit. – n.n.)

Dar poate cel mai interesant este un discurs aiuritor în care Radu Burete îl compară pe Donald Trump cu un ceas stricat cu care nu ai ce să faci decât, eventual, să-l arunci:

„Zilele trecute cineva observa o oarecare ambivalență în discuțiile privind taxarea multinaționalelor, sau teoria conform căreia este posibil ca noul coronavirus să fii scăpat din laboratorul din Wuhan, în funcție de cine ridică problema.

Observația era că dacă Trump sau Dragnea ridicau teme similare nu acceptam un dialog, pe când dacă ele sunt puse de Biden devin legitime. Observația este corectă și ambivalența justificată.

Explicația este simplă și are două direcții. Prima este că, așa cum observa străbunică-mea și un ceas stricat arată ora corect de două ori pe zi.

Refuzul de a intra într-un dialog cu Trump ținea de aceleași motive pentru care nu utilizăm ceasuri stricate. Nu ajută la nimic.

A doua direcție ține de scopul și modul în care politicienii se folosesc de aceste teme.

Multe lucruri sunt adevărate, dar dacă le îmbraci într-un discurs vitriolic  al cărui obiectiv este radicalizarea unei părți a publicului strict din calcule electorale sau ca să-ți ofere acoperire pentru alte fărădelegi atunci nu mulțumesc, nu prea am chef să vorbim serios.

Avem politicieni și partide care se hrănesc din ură, antagonisme și iluzia unui război perpetuu și folosesc în egală măsură adevărul și minciuna pentru a-și radicaliza și fideliza simpatizanții.

Nu văd ce discuție serioasă se poate purta cu astfel de persoane care nu sunt interesate onest să diagnosticheze și să rezolve o anumită problemă, ci să o instrumenteze în scopuri de ei știute. 

Aceste personaje vor ridica uneori probleme legitime (care oricum erau deja în spațiul public), dar este o mare iluzie să crezi că pot dialoga. Este o capcană. Nu ții ora cu ceasuri stricate.”, încheia filosoful din el.

Într-o altă postare mai veche el se auto-declara ateu pro-avort, ceea ce este de folos, ca să știm și noi cine conduce România, o țară, că vor sau nu ateii, eminamente ortodoxă:

„Mi-ar fi foarte greu să diger o decizie a Curții Supreme care interzice avortul. Nu vreau să intru în argumente pro și contra, mai ales că în tema asta sunt genul pe care mai nimeni nu-l place. Sunt un ateu care înțelege importanța creștinismului în cultura occidentală. Nu pot să înghit marxismul și mă sperie unde se poate ajunge cu corectitudinea politică și cancel culture. În egală măsură n-am simpatie pentru conservatorismul religios cu girofar care vrea să interzică avortul și să-mi bage Biblia pe gât.”… 

Troika e Quatro

La această veritabilă Troikă de nume și personaje ciudate – Dogioiu-Țoiu-Burnete – se adaugă azi și un al doilea consilier-„minune” al lui Nicușor Dan, transferat ca vicepremier în coasta lui Ilie Bolojan: Dragoș Anastasiu.

Unul dintre cei cinci vicepremieri ai României, Anastasiu, la o întrebare a lui Ionuț Cristache despre poziția sa la Palatul Victoria și Cotroceni, a declarat că nu-l deranjează comparația sa cu Elon Musk (?!) dar că „nu vrea să vadă în România ce s-a întâmplat în America”. „S-a depășit plapuma”, spune atotștiutorul care a susținut ascunderea declarațiilor de avere ale demnitarilor de ochii plevei.

„La ce am văzut că s-a întâmplat în America, nu-mi doresc să văd în România. E vorba de un heirupism exagerat, de tăieri fără analiză. S-a mers pe repede înainte, în prima zi am văzut 100 de decrete. Eu nu mi-aș dori să facem la fel. Poate ei erau pregătiți. Eu nu cred că suntem la fel de pregătiți. Îmi doresc să ne luăm puțin timp și să facem reformă așezată, pe eficientizare. Și eficientizarea nu este de-a valma. Ca medic, nu poți trata un spital întreg cu un singur medicament”, a declarat atoatecunoscătorul ca un adevărat adept al dictonului neaoș „nihil sine sie”.

sursă: activenews.ro