Jocurile periculoase ale ipocriziei

Autor: Monica Tatoiu

Lumea  se scaldă într-o mare de ipocrizie. Toți urlă din toți bojocii că luptă pentru ceva valori ce țin de drepturile omului la fericire. Care fericire are definiții politic diferite,  funcție de fracțiunile care se luptă să o definească în dicționarele moderne.

În România discuția ipocrită  este despre „creșterea” și rezolvarea „inechităților” din sistemul pensiilor de stat. Care nu este creștere decât pe ici pe colo. Și descreștere pe dincolo. Care nu-i descreștere că nu-i lasă Constituția. Așa că unele vor fi înghețate ca să rezolve canicula. Cam 1,5 milioane de persoane. Zarvă la greu din septembrie încolo. Așa că pentru răcorit răsculații s-a inventat mica recalculare. Bazată pe alergăturile pentru adeverințe pe mulți bani pentru niște fracțiuni de puncte cu valoare de 81 lei. Ipocriții vând iluzii . Pentru următoarele 6 luni care să acopere huiduielile electorale și iarna vrajbei postelectorale până se publică  bilanțurile globale care vor demara marea criză economica mondială.

Altă ipocrizie se referă la creșterea taxelor. Exclus să crească, zice domnul Goe. Sigur vor crește, spun finanțatorii deficitului care crește ca Făt Frumos. Corul ipocriților se laudă că va crește colectarea la ANAF pentru că ne „digitalizăm”, ipocrit evident. Cu taxa pe lux care mai răcorește vulnerabilii care trebuie să voteze cu majoritatea. Am simțit-o pe propria piele bătând Bucureștiul cu mapa de dosare cu copii necesare în relația cu autoritățile. Ipocriții sunt pentru digitalizare dar să nu se schimbe nimic. Pe pereții ANAF-ului încă tronează pagini tipărite lipite cu scotch ca-n anii de tristă amintire și săgeți care te trimit vectorial în labirintul în care riști să faci un AVC  de la prea multă informatizare. Noroc ca avem alegeri parlamentare și prezidențiale. Ghinion că nu știm încă cine candidează cu șanse. Aventurieri ipocriți pe post de iepuri câtă frunză, câtă iarbă. Cin’ să fie cin’ să fie culegătorul de 6 milioane de voturi în decembrie?

Noroc că la vârful UE este stabilitate în destabilizarea economică a Europei. Ursula merge mai departe pentru decarbonizare forțată, între pupături și aplauze ale Parlamentului European. Cu ajutorul evident al unor ipocriți made in Romania.

Se pare că epidemia de ipocrizie bântuie lumea mai abitir decât Covidelul. După criza IT care a paralizat bănci, companii aeriene, corporații  vine și vestea retragerii din cursa prezidențială a președintelui SUA. Era evident pentru oricine că actualul președinte al SUA nu are toate resursele fizice necesare pentru a conduce America și lumea. Încăpățânarea ipocriților din aripa democrată de-al lansa într-o nouă cursă, acum abandonată după ce donatorii au pompat sume colosale în campanie, promite să tulbure și mai mult bursele lumii și să accentueze criza economică prefigurată pentru 2025.

Am suspiciuni rezonabile că vulnerabilitățile democrației au fost terenul fertil pentru înmulțirea ipocriților peste limita admisă de echilibrul social economic. Punctul critic 2025 se apropie și nu există încă un vaccin contra ipocriziei. S-o legitimăm pe Ursula să se ocupe de problemă?