„Geopolitica Noii Lumi”: Daria Gușă și Adrian Severin despre prăbușirea ordinii mondiale conduse de Occident și arhitectura Noii Ordini Mondiale

Autor: Oana-Medeea Groza

În emisiunea „Geopolitica Noii Lumi”, cu frecvență lunară, moderată de tânăra geopoliticiană Daria Gușă, absolventă a Universității St. Andrews, și analistul Adrian Severin, fost Ministru de Externe al României, s-a discutat despre greșelile Occidentului care au dus la prăbușirea ordinii mondiale conduse de Vest, dar și despre arhitectura Noii Ordini Mondiale. Care sunt organizațiile care vor înlocui ONU, NATO sau G7, si când se va întâmpla acest lucru? Câtă putere au ele astăzi?

Săptămâna trecută, a avut loc al 17-lea summit BRICS, la Rio de Janeiro, summit unde se configurează Noua Ordine Mondială. Deja putem observa că nu mai trăim în vechea ordine mondială, ci am intrat într-o perioadă de tranziție către Noua Ordine Mondială, încă în configurare. Cu acest prilej, este important de reflectat asupra structurii instituționale a lumii, realizând o paralelă între cele mai puternice organisme din urmă cu 2-3 decenii și cele care sunt în plină ascensiune astăzi. Acceptând provocarea, analistul Adrian Severin a explicat că noua ordine mondială ar trebui să fie una postmodernă, iar când vorbim de modernitate, ne gândim la statul-națiune ca structură esențială, în interiorul căreia s-a creat democrația. Așadar, ne putem aștepta ca postmodernitatea inerentă noii ordini mondiale să lase în urmă statul-națiune, treptat, și să aducă un suflu nou și o altă formă de organizare.

Revenind la întrebarea inițială, Adrian Severin a realizat un top al instituțiilor aparținătoare vechii ordini mondiale, top organizat în funcție de criteriul importanței și puterii instituțiilor. Așadar, este importantă de menționat Organizația Națiunilor Unite, precedată de Liga Națiunilor. După cel de-Al Doilea Război Mondial, Organizația Națiunilor Unite devine o structură fundamentală a ordinii bipolare existente. O altă instituție fundamentală a vechii ordini a fost Fondul Monetar Internațional, unde democrația începe să scadă ca importanță, spre deosebire de ONU, pentru că FMI rămâne în controlul SUA și, prin ea, dolarul devine una dintre armele principale care asigură stabilitatea relațiilor economico-financiare mondiale, dar și preponderența Statelor Unite în ordinea mondială. O altă organizație internațională importantă a fost ceea ce numim astăzi Organizația Mondială a Comerțului, dar care s-a numit anterior Acordul General pentru Taxe Vamale și Comerț, un alt mare succes al unei ordini coordonate de America. Această libertate a comerțului a jucat un rol pozitiv pentru foarte multă vreme în lume și a permis unor puteri, precum China sau altele, să se ridice. Inclusiv România, în timpul comunismului, a reușit să intre în această organizație și a profitat de pe urma ei. Organizațiilor politice și economice enumerate până acum li se adaugă o serie de instituții însărcinate cu securitatea, printr-un sistem ce pornea de la ideea foarte importantă că securitatea este indivizibilă – dacă un actor al lumii este în insecuritate, toți ceilalți sunt amenințați, de aceea trebuie să ne preocupăm ca să fim împreună în securitate și nu să se ajungă ca unii să fie nesiguri, iar alții să spere că ar putea fi siguri. Un prim organism din acest domeniu a fost Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (cunoscută anterior drept Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa). Mai poate fi adăugat la acest capitol și Grupul celor șapte (G7), care cuprinde cele mai industrializate state din lume. El are un caracter informal din punctul de vedere al dreptului internațional, nu este propriu-zis o instituție recunoscută în dreptul internațional, dar este o putere de facto. După încheierea Războiului Rece, organizația a devenit Grupul celor șapte +1, acest ultim membru fiind Federația Rusă. Deja se observă o atitudine nu foarte corectă față de Rusia, care nu era privită ca un egal. Tuturor acestor organizații amintite de profesorul Adrian Severin li se adaugă NATO (din care a vrut să facă parte și Rusia și, în urma controverselor din jurul subiectului aderării, a luat naștere necesitatea creării unor alternative estice), dar și Banca Mondială (prin care americanii, prin dreptul lor de veto, forțau, practic, țările în curs de dezvoltare care aveau nevoie de susținere financiară să se alinieze politicilor americane).

NATO devine, așadar, o relicvă a vechii ordini bipolare. NATO a avut o deviză interesantă la început, „Russia out, America in, Germany down”, care se explică astfel: Rusia să rămână în afara spațiului euroatlantic și ea este, deocamdată, în afara acestui spațiu; America să fie în interior și ea este în interior; și „Germany down”, pentru că această organizație s-a creat inițial împotriva Germaniei, care declanșase războaiele mondiale și care fusese învinsă – de aceea trebuia să fie la pământ din punctul de vedere al puterii militare. Odată cu dispariția vechii ordini, Germania are astăzi dorința declarată de a se reînarma și reușește să se ascundă în spatele proiectului de reînarmare al întregii Europe. Astăzi, dominația americană este pusă în discuție. Importanța Organizației Națiunilor Unite este mult redusă, spre zero. OSCE-ul greșește când îi elimină pe ruși și bieloruși din interiorul organizației, pentru că își pierde esența și scopul de a aduce la masa negocierilor state puternice aflate în opoziție și de a găsi o cale de coexistență. Organizațiile de tip financiar conduse de America sunt în declin, pentru că însăși America este în declin economic, este dezindustrializată și se bazează în special pe industria de armament. În acest moment, BRICS-ul are puțin peste jumătate din populația lumii și 40% din produsul economic global, iar țările sale componente sunt posesoarele unor resurse naturale extrem de importante. Pe acest fond, statele BRICS+ consideră că, în baza contribuției lor majore, ar trebui ca votul lor să cântărească mult mai mult în interiorul organizațiilor internaționale din care fac parte, însă se pare că vesticii nu vor accepta prea curând acest lucru. Astfel, ca răspuns împotriva sancțiunilor și cenzurii aplicate, esticii își creează propriile sisteme de economie și comerț, demarând dedolarizarea economiei mondiale. Prin amenințările la adresa statelor membre BRICS+, America se autoizolează și nu face decât să accentueze procesul dedolarizării.

Trecând la deslușirea declarațiilor din cadrul summitului BRICS+, Daria Gușă a realizat o inventariere a celor mai importante aspecte discutate în timpul evenimentului. Așadar, moderatoarea a subliniat, în primă fază, o contradicție în declarații, pentru că, pe de-o parte, liderii BRICS vor să creeze o nouă bancă a dezvoltării (New Development Bank), care să nu fie doar pentru statele BRICS, ci să se extindă la nivel multinațional și să înlocuiască, cumva, Banca Mondială; dar, în cadrul aceleiași ședințe, s-a discutat despre importanța majoră a Băncii Mondiale și despre cum aceasta trebuie să-și continue activitatea negreșit. La summitul BRICS, președintele țării gazdă, Brazilia, a declarat că această alianță emergentă este continuatorul Grupului Țărilor Nealiniate. În același timp, statele BRICS sunt împotriva globalizării vestice, ele înaintând acum un alt tip de globalizare, dar, în aceeași declarație, au lăudat și Organizația Mondială a Sănătății, cu toate deciziile luate la pandemie, și au spus că susțin demersurile acesteia, care, practic, limitează suveranitatea țărilor „atunci când va veni o nouă pandemie”. S-a vorbit și despre inovațiile din domeniul Inteligenței Artificiale, tehnologie care este asociată de public mai mult cu partea occidentală, deși chinezii sunt lideri. În rest, discursul politic a fost mult mai moderat decât anul trecut. Nu s-a discutat despre planuri anti-Occident, ci s-a discutat mai mult despre planuri împotriva taxelor vamale impuse de Trump și împotriva războiului din Iran și din Gaza. De ce vedem că, în timp ce ei creează instituții alternative, încă laudă instituțiile existente? Care este diferența între aceste planuri de globalizare? De ce sub președinția Braziliei BRICS-ul pare atât de limitat din punct de vedere politic?

Adrian Severin a răspuns acestor întrebări, explicând că, în viziunea sa, BRICS-ul nu este limitat din punct de vedere politic și nici nu a rămas în urmă sau împotmolit. Ar fi vorba, mai degrabă, de o anumită nuanțare care încearcă să exploateze fractura transatlantică, pentru că există o fractură între SUA și Europa, iar țările BRICS-ului vor să încerce să intre în această falie și să atragă de partea lor, de pildă, Uniunea Europeană. Până acum, Spania, care este membră NATO și UE, și-a exprimat interesul pentru a deveni și membru BRICS. Ar mai putea să-și exprime dorința sau intenția de a adera la BRICS+ și Ungaria, Slovacia și Turcia. Adrian Severin a punctat că se încearcă, din punctul de vedere al discursului politic, evitarea unui conflict între BRICS și lumea euroatlantică. Liderii BRICS+, inclusiv Lula da Silva și Xi Jinping, semnalizează că lumea se poate descurca și fără instituțiile coordonate de americani, însă Adrian Severin a subliniat că ideal ar fi să existe o conlucrare și actorii politici principali să meargă mai departe împreună. Aceste noi instrumente financiare, noi instituții finanțatoare care apar în zona Estului Colectiv și Sudului Colectiv, pot să coexiste cu Banca Mondială și cu Fondul Monetar Internațional în condițiile în care acestea se reformează, iar principala reformă înseamnă că SUA acceptă să nu mai fie patronul suprem al acestor instituții. Noua Ordine Mondială va fi globalistă, iar structurile care apar acum, de la BRICS la Organizația de Cooperare de la Shanghai, reflectă o concepție globalistă. BRICS-ul și esticii doresc implementarea unei globalizări suveraniste, care presupune o globalizare multipolară simetrică, adică vom avea mai mulți poli, dar nu va fi unul mai sus decât celălalt, ci ei vor fi simetrici. Ca să se păstreze echilibrul între ei, se vor concepe fel de fel de instituții, de mecanisme, actualmente în curs de proiectare. Este foarte interesant că BRICS-ul, la bază o alianță economică, a luat atitudine în chestiuni ce țin de geopolitică, condamnând războaiele din Orientul Mijlociu și solicitând încheierea păcii.

Dacă, în trecut, SUA și lumea euroatlantică erau „leagănul democrației moderne”, în timp ce celelalte țări erau marcate în principal de autoritarism, lucrurile s-au schimbat și, datorită acestui fapt, se produc și niște modificări calitative în atitudinea statelor. Din păcate, zona noastră, în care și România se află, zona euroatlantică, a părăsit practica democratică și a devenit o zonă a plutocrației sau oligarhiei, a oligarhiei în forma plutocratică. Aici nu se mai lucrează pentru popor, de către popor și prin popor, ci se conduce pentru bani, de către bani și prin bani, ceea ce schimbă complet comportamentul statelor respective, în timp ce dincolo, la autoritarism, de asemenea, s-a renunțat și în locul lui vine, dacă ar fi să folosim termenii lui Platon, aristocrația, dar aristocrația într-o formă postmodernă pe care am putea-o numi meritocrație. Din cauza aceasta, calitatea liderilor este net superioară în zona aceasta a Estului Global și Sudului Global față de calitatea mizerabilă a liderilor din zona euroatlantică.

În formatarea Noii Ordini Mondiale, așadar, este important, ca instituție, BRICS-ul, care a înlocuit total G7 ca influență. NATO este înlocuit de Organizația de Cooperare de la Shanghai. Vor mai fi importante New Development Bank, Consiliul Consultativ al Statelor din Zona Golfului, Asociația ASEAN-ului. Sunt și câteva organizații vechi ce ar putea să capete un nou suflu, exemple fiind MERCOSUR sau Pactul Andin. Așadar, pare că a apus epoca de glorie a lumii euroatlantice, iar acum a intrat în ascensiune o nouă putere asiatică. Cam în cât timp se va defini Noua Ordine Mondială? „Eu cred că undeva între 5 și 10 ani va fi imposibil să mai menținem actualele echilibre de putere. Ele se vor modifica radical într-un sens sau într-altul și, în orice caz, finalul e același: noua ordine Pentru că trecutul nu poate fi reînviat sau trecutul nu poate fi salvat. Nu are sens să luptăm pentru un trecut mai bun. Trebuie să luptăm pentru un viitor mai bun și, dacă nu o facem, viitorul ăsta se impune până la urmă, pentru că are și el legile lui și nu depinde doar de capriciile unui lider sau ale altuia”, a concluzionat Adrian Severin.

Emisiunea „Geopolitica Noii Lumi”, moderată de Daria Gușă, poate fi urmărită lunar, vinerea, pe Radio Gold FM, începând cu ora 13. Înregistrarea integrală poate fi urmărită pe pagina de Facebook a Radio Gold FM România, pe contul de YouTube GoldTV Romania dar și pe platforma goldtv.ro