„Geopolitica Noii Lumi”: Daria Gușă și Adrian Severin, despre funeraliile lui Ali Khamenei și semnalul unei noi ordini în lumea islamică

În emisiunea „Geopolitica Noii Lumi”, difuzată la Radio Gold FM, geopoliticiana Daria Gușă și analistul Adrian Severin au discutat despre funeraliile Ayatollahului Ali Khamenei și despre semnificațiile geopolitice ale acestui moment, analizând modul în care moartea liderului suprem iranian a generat o amplă mobilizare în lumea islamică și orientală. Cei doi au vorbit despre dimensiunea simbolică a ceremoniilor, despre participarea numeroasă la funeralii, despre ascensiunea demografică a populației musulmane și provocările pe care aceasta le poate aduce Europei și României, dar și despre competiția dintre Iran, Arabia Saudită, Turcia, Qatar și Emiratele Arabe Unite pentru influență în interiorul civilizației islamice. În același timp, Daria Gușă și Adrian Severin au analizat efectele acestui eveniment asupra Statelor Unite, sugerând că funeraliile lui Khamenei au devenit nu doar un moment de doliu, ci și un semnal al schimbării raporturilor de putere într-o ordine internațională tot mai multipolară.

Moartea Ayatollahului Ali Khamenei, liderul suprem al Iranului timp de aproape patru decenii, a deschis una dintre cele mai tensionate și simbolice etape recente din politica Orientului Mijlociu. Potrivit presei internaționale, Khamenei a fost ucis la 28 februarie 2026, în urma unui atac americano-israelian, iar funeraliile sale au fost organizate abia la începutul lunii iulie, într-un context marcat de războiul dintre Iran, Statele Unite și Israel, de fragilitatea armistițiului regional și de o puternică mobilizare anti-americană în spațiul iranian și musulman. Reuters a relatat că trupul fostului lider suprem a fost depus inițial la Teheran, apoi purtat într-un amplu circuit funerar, care a culminat cu înhumarea la sanctuarul Imam Reza din Mashhad, unul dintre cele mai importante locuri sfinte ale șiismului.

Ceremoniile au început pe 4 iulie și s-au desfășurat timp de aproape o săptămână, până la 9 iulie, autoritățile iraniene transformând funeraliile într-un moment de mobilizare națională și de reafirmare politică. Daria Gușă și Adrian Severin au subliniat dimensiunea simbolică a momentului: alegerea datei de 4 iulie, ziua națională a Statelor Unite, a fost interpretată ca un mesaj politic direct, iar procesiunile au fost descrise ca depășind cadrul unei simple ceremonii religioase, prin amploarea lor și prin participarea unor reprezentanți din state musulmane și neislamice. În același sens, presa internațională a consemnat prezența unor mulțimi foarte mari la Teheran și în alte orașe, unele relatări vorbind despre milioane de participanți, în timp ce estimările oficiale definitive privind numărul total al celor care au asistat la ceremonii au rămas dificil de verificat. Dacă, totuși, s-a depășit numărul de 20 de milioane de participanți, funeraliile lui Ali Khamenei ar putea fi cea mai mare înmormântare din istorie, a subliniat geopoliticiana Daria Gușă.

Funeraliile au avut și o dimensiune diplomatică majoră. Potrivit Euronews, Iranul a așteptat delegații din aproximativ 30 de state, printre participanți fiind menționați reprezentanți ai Rusiei, Pakistanului și ai administrației talibane din Afganistan, iar în cadrul emisiunii „Geopolitica Noii Lumi” s-a amintit și de prezența unor actori precum Arabia Saudită, Turcia, Armenia, Georgia, China și Rusia. Această participare a fost interpretată nu doar ca un omagiu adus fostului lider iranian, ci și ca un semnal al repoziționării regionale a Iranului, într-un moment în care relația dintre lumea islamică, Statele Unite și Israel se află într-un punct de tensiune ridicată. Funeraliile lui Ali Khamenei nu au reprezentat doar încheierea simbolică a unei epoci politice iraniene, ci și o demonstrație de forță, solidaritate și continuitate a regimului de la Teheran, într-un context internațional în care succesiunea puterii, rolul Iranului în regiune și raporturile cu Occidentul rămân profund incerte.

Ascensiunea lumii musulmane și provocările demografice, identitare și geopolitice pentru Europa și România

Daria Gușă a atras atenția asupra faptului că importanța lumii musulmane nu mai poate fi analizată doar prin prisma conflictelor din Orientul Mijlociu, ci trebuie înțeleasă și prin dimensiunea sa demografică, aflată într-o creștere constantă. Aceasta arată că, potrivit estimărilor invocate în cadrul emisiunii, în anul 2020 existau aproximativ două miliarde de musulmani la nivel global, iar până în 2060 numărul acestora ar putea să îl depășească pe cel al creștinilor, ceea ce ar transforma islamismul în cea mai răspândită religie a lumii. Explicația ține de faptul că populația musulmană are una dintre cele mai tinere vârste mediane dintre marile grupuri religioase și, totodată, una dintre cele mai ridicate rate ale fertilității, ceea ce indică o evoluție demografică rapidă și cu efecte geopolitice importante. În acest context, Daria Gușă subliniază că există aproximativ 60 de state în care musulmanii reprezintă peste 20% din populație și aproximativ 30 de state în care populația musulmană depășește 90%, ceea ce arată că vorbim nu doar despre o comunitate religioasă numeroasă, ci despre un actor civilizațional cu o influență tot mai mare în politica internațională. În același timp, discuția pornește și de la ideea că lumea islamică nu trebuie redusă la imaginea agresivă sau conflictuală proiectată adesea în spațiul occidental, deoarece, potrivit interpretării prezentate în emisiune, tradiția islamică a permis istoric conviețuirea cu alte religii, iar musulmanii nu ar fi, în mod fundamental, împotriva creștinilor, evreilor sau a altor comunități religioase. Din această perspectivă, Daria Gușă avertizează că Europa și Occidentul par insuficient pregătite pentru schimbarea demografică ce se conturează, mai ales în condițiile în care societățile occidentale îmbătrânesc, își pierd treptat coeziunea religioasă, iar statele cu populații musulmane devin tot mai mari, mai tinere, mai dinamice și mai relevante în raporturile globale de putere.

Această schimbare demografică va afecta Europa, implicit și România, în primul rând prin modificarea raporturilor de influență dintre marile spații religioase și civilizaționale. Daria Gușă pornește de la ideea că lumea musulmană este în creștere numerică, are o populație mai tânără și o fertilitate mai ridicată, în timp ce Europa se confruntă cu îmbătrânirea populației, scăderea natalității și diminuarea atașamentului față de propria identitate religioasă. Adrian Severin completează această perspectivă și afirmă că problema nu este doar una demografică, ci și una de identitate: Europa nu mai poate defini raportarea la lumea islamică doar prin opoziție, prin ideea că „noi nu suntem musulmani”, ci trebuie să își clarifice propriile valori, propria identitate culturală și propria capacitate de conviețuire cu alte civilizații. Din acest punct de vedere, schimbarea demografică ar putea obliga Europa să își regândească politicile externe, discursul față de lumea musulmană, dar și modul în care gestionează comunitățile musulmane deja prezente pe teritoriul său. În lipsa unei asemenea adaptări, cei doi sugerează că Europa riscă să rămână blocată într-o percepție deformată asupra islamului, să trateze greșit o lume aflată în ascensiune și să piardă influență într-o ordine internațională în care dinamismul demografic, coeziunea religioasă și solidaritatea civilizațională vor conta tot mai mult.

Lupta pentru conducerea și dominarea civilizației islamice

Daria Gușă introduce în discuție ideea unei competiții tot mai vizibile în interiorul lumii islamice, nu doar pentru putere politică, ci mai ales pentru influență civilizațională, religioasă și simbolică. În analiza sa, lumea musulmană nu mai poate fi privită ca un bloc omogen, ci ca un spațiu al pluralismului, în care mai multe state încearcă să își asume rolul de centru de gravitație. Această competiție nu se poartă exclusiv prin mijloace militare sau diplomatice, ci și prin religie, investiții, cultură, memorie istorică și capacitatea de a coagula solidarități dincolo de granițe. De aceea, întrebarea centrală nu mai este doar cine are cea mai mare putere militară sau economică, ci cine va reuși să conducă informal lumea islamică, să îi ofere o direcție și să devină reperul său politic și spiritual.

În această competiție, Arabia Saudită pornește de la avantajul simbolic al celor două locuri sfinte ale islamului, Mecca și Medina, prin care încearcă să atragă de partea sa întreaga comunitate musulmană. Prin statutul său religios, prin tradiția sunnită și prin poziția sa economică, Arabia Saudită rămâne unul dintre principalii pretendenți la rolul de lider al lumii islamice. În paralel, state mai mici, dar extrem de bogate, precum Qatarul și Emiratele Arabe Unite, încearcă să câștige influență prin investiții, beneficii economice, proiecte de infrastructură, diplomație activă și prezență în zone strategice. Aceste state nu mizează neapărat pe autoritatea religioasă directă, ci pe capacitatea de a construi rețele de dependență economică și politică, de a finanța proiecte globale și de a-și crea o imagine de actori indispensabili în politica internațională.

Iranul, în schimb, se impune printr-un alt tip de legitimitate. Daria Gușă și Adrian Severin sugerează că influența iraniană nu se bazează doar pe identitatea șiită, ci și pe moștenirea civilizației persane, pe rolul istoric al Iranului în Asia Centrală, Asia de Sud și Orientul Mijlociu, precum și pe imaginea de stat care rezistă presiunii americane și israeliene. În acest sens, funeraliile lui Ali Khamenei sunt interpretate ca un moment de reafirmare a Iranului în fața lumii islamice, deoarece au permis Teheranului să apară nu ca un stat izolat, ci ca un centru de solidaritate politică și religioasă. Iranul încearcă astfel să transforme conflictul său cu Statele Unite și Israelul într-o sursă de legitimitate regională, prezentându-se ca apărător al demnității lumii musulmane și al independenței acesteia față de dominația occidentală.

Adrian Severin completează această perspectivă printr-o explicație istorică, arătând că rivalitățile din interiorul lumii islamice nu sunt noi. El amintește vechea competiție dintre Imperiul Otoman și Imperiul Persan, două structuri imperiale islamice care au avut interese diferite și sfere de influență distincte. În același timp, el susține că fragmentarea lumii arabo-musulmane a fost întreținută și de intervențiile marilor puteri occidentale, în special prin folosirea naționalismului, prin împărțirea spațiului arab în state mai mici și prin stimularea rivalităților dintre comunități, triburi și direcții religioase. Din această perspectivă, competiția actuală pentru influență în lumea islamică nu este doar rezultatul ambițiilor regionale ale Iranului, Arabiei Saudite, Qatarului sau Turciei, ci și efectul unei istorii mai lungi de fragmentare, intervenție externă și luptă pentru controlul Orientului Mijlociu.

Un element important al acestei competiții este și rolul Turciei. În analiza celor doi, Turcia apare ca un actor aparte, deoarece aparține lumii musulmane, dar este și membră NATO, are o moștenire imperială otomană și își revendică o poziție de influență între Europa, Orientul Mijlociu și Asia. Tocmai din acest motiv, prezența Turciei la funeraliile lui Khamenei este interpretată ca un semnal relevant: deși Ankara poate fi un rival natural al Teheranului, prin interesele sale regionale și prin moștenirea sa istorică, participarea la acest moment simbolic arată că există și posibilitatea unei solidarități mai largi în interiorul lumii musulmane. Analistul Adrian Severin vorbește chiar despre ideea unei posibile triade persano-turco-arabe, în care Iranul, Turcia și lumea arabă, reprezentată în special de Arabia Saudită, ar putea contribui la stabilizarea regiunii, dacă ar renunța la competiția distructivă pentru supremație și ar accepta o formulă de echilibru.

Astfel, competiția pentru dominarea lumii islamice nu trebuie înțeleasă doar ca o luptă între state rivale, ci ca o confruntare între modele diferite de influență. Arabia Saudită mizează pe autoritatea locurilor sfinte și pe tradiția sunnită, Qatarul și Emiratele Arabe Unite pe puterea economică și diplomatică, Iranul pe moștenirea persană, pe rezistența geopolitică și pe simbolismul antioccidental, iar Turcia pe memoria otomană și pe poziția sa de punte între mai multe lumi. În fundalul acestei competiții se află însă o miză mai mare: cine va reuși să ofere lumii islamice o direcție într-o ordine internațională aflată în schimbare. Din această perspectivă, funeraliile lui Ali Khamenei sunt prezentate de cei doi analiști nu doar ca un eveniment funerar, ci ca un moment în care această competiție internă a devenit vizibilă, iar lumea islamică a transmis că își caută o nouă formă de unitate și reprezentare globală.

În interpretarea celor doi analiști, funeraliile lui Ali Khamenei produc consecințe importante asupra Statelor Unite, deoarece arată o diminuare a capacității Americii de a influența decisiv Orientul Mijlociu. Adrian Severin susține că participarea masivă la ceremonii și prezența unor delegații din state apropiate sau partenere ale Washingtonului reprezintă o înfrângere moral-politică și strategică pentru SUA. În opinia sa, evenimentul demonstrează, pe de o parte, că Iranul nu este izolat, iar pe de altă parte, că o parte semnificativă a lumii orientale și arabo-musulmane nu mai acceptă dominația americană sau nu mai are încredere în capacitatea Statelor Unite de a garanta securitatea și stabilitatea regiunii. Această idee este accentuată prin faptul că la funeralii au participat nu doar adversari ai Americii, ci și actori care au relații complexe cu Washingtonul, precum Arabia Saudită sau Turcia. În această logică, efectul asupra Americii nu este doar unul de imagine, ci și unul de legitimitate geopolitică: după un asemenea moment, susține Adrian Severin, Statele Unite vor avea dificultăți mai mari în a-și justifica rolul de arbitru al Orientului Mijlociu și în a mobiliza sprijin pentru noi acțiuni militare sau politice în regiune. Mai mult, el interpretează funeraliile ca pe un semnal al unei ordini internaționale în schimbare, în care America nu mai poate acționa ca unică superputere, ci este obligată fie să accepte o lume multicivilizațională și multipolară, fie să riște izolarea în fața unei „majorități globale” tot mai coagulate împotriva dominației occidentale.

Emisiunea „Geopolitica Noii Lumi”, moderată de Daria Gușă, poate fi urmărită lunar, vinerea, pe Radio Gold FM, începând cu ora 13. Înregistrarea integrală poate fi urmărită pe pagina de Facebook a Radio Gold FM România, pe contul de YouTube Radio Gold FM Romania dar și pe platforma goldtv.ro