Europenii răspund taxelor lui Trump. Spania nu mai cumpără F-35. Elveția ar putea decide la fel

Spania suspendă achiziția de avioane de luptă F-35 din SUA și se reorientează către industria europeană, o schimbare strategică neașteptată. O decizie similată ar putea fi luată și de Elveția.

Săptămâna aceasta, Spania a anunțat oficial suspendarea definitivă a achiziționării de avioane de luptă F-35 Lightning II din SUA, chiar dacă în bugetul pentru 2023 au fost incluse 6,25 miliarde de euro pentru înlocuirea avioanelor AV-8B Harrier ale Marinei (Armada Española) și a ultimelor F-18 ale Forțelor Aeriene (Ejército del Aire y del Espacio).

Madrid a alocat 6,25 miliarde de euro în bugetul pentru 2023 pentru a achiziționa până la 50 de avioabe F-35 de la producătorul american Lockheed Martin, potrivit informațiilor dezvăluite de Reuters. Însă planul de apărare pentru 2025 prevede investiții de zece miliarde și jumătate de euro, adică 2% din PIB, fără a ajunge vreodată la 5%. Guvernul a decis să consacre 85% din fonduri programelor europene, ceea ce face incompatibilă achiziționareade  F-35 – un avion considerat „100% american”, explică OPEXNews.

Impact asupra forțelor navale și aeriene

Suspendarea achiziționării F-35 înseamnă că Marina militară spaniolă își pierde succesorul pentru aparatele AV-8B Harrier. Portavionul Juan Carlos I va trebui să se limiteze la elicoptere până când va fi construită o nouă navă potrivită pentru avioane cu reacție precum Rafale (produse de Franța).

Forțele aeriane au avut în vedere avioanele F-35A ca soluție de tranziție până la finalizarea programului SCAF (Future Air Combat System) european, așteptat în jurul anilor 2040-2045. Generalul Francisco Braco, șeful Statului Major al Forțelor Aeriene, a exclus o flotă unică de tip Eurofighter, preferând diversificarea riscurilor, dar a recunoscut că, fără avioane de luptă stealth, Spania va trebui „să se mulțumească cu avioane de generația a patra” pentru mulți ani de acum înainte. Pentru a compensa, Madridul a demarat deja programele Halcón I (20 de avioane Eurofighter pentru 2 miliarde de euro) și Halcón II (25 de avioane pentru 4,6 miliarde de euro), care vor aduce flota la 115 de aparate până în 2035.

Din punct de vedere politic, alegerea a fost făcută la summitul NATO de la Haga, unde premierul Pedro Sánchez a refuzat să crească cheltuielile la 5% din PIB, provocând furia lui Donald Trump și amenințările sale cu suprataxarea. Madridul repplică prin faptul că industria europeană nu este pregătită să absoarbă o astfel de creștere fără a-și sacrifica autonomia strategică. Paradoxal, o duzină de țări UE au comandat deja avioane F-35, care riscă să devină standardul Alianței Nord Atlantice.

Madridul analizează acum opțiunea avioanelor Rafale F5 (produse de Dassault) , adaptate portavionului Juan Carlos I, compatibil cu NATO și care garantează o mai mică dependență de tehnologia americană. SCAF va beneficia de investiții spaniole de 2,5 miliarde de euro până în 2029, sub conducerea grupului Indra Sistemas.

„Fără a trage concluzii generale, decizia de a nu mai cumpăra F-35 reflectă o alegere strategică clară: de a acorda prioritate dezvoltării și unui buget echilibrat bazat pe o industrie europeană suverană, evitând în același timp dependența excesivă de Statele Unite. Pentru marina spaniolă, pierderea temporară a capacității aviatice la bord rămâne o adevărată provocare operațională. Spania investește acum în platforme europene dovedite sau în cele aflate în curs de dezvoltare, respectându-și în același timp angajamentele față de NATO de 2% din PIB, observă Armees.

Urmează Elveția?

La 1 august, de Ziua Națională a Elveției, Berna a aflat că Washingtonul impune o taxă vamală de 39% asupra exporturilor sale, de la ceasuri de lux la capsule de cafea Nespresso. Anunțul a venit ca un fulger politic și a dat peste cap un contract deja costisitor: achiziționarea a 36 de avioane de luptă-bombardament F-35A de la Lockheed Martin, care ar putea costa până la 7,8 miliarde de euro.

Proiectul de reînnoire a componentei aeriene a Elveției, lansat în 2020 cu un buget inițial de aproximativ 5,3 miliarde de euro, și-a văzut costurile crescând în urma unei „neînțelegeri” recunoscute de Departamentul federal al apărării (DDPS) cu privire la prețul aeronavelor. Conform estimărilor, costul suplimentar se situează acum între 557 de milioane de euro și 1,1 miliarde de euro, ceea ce ridică factura la aproape 7,8 miliarde de euro (7,3 miliarde de franci elvețieni).

Susținut până acum de stânga și de așa-numitele partide pacifiste, protestul împotriva F-35 s-a extins acum în rândurile partidelor de centru-dreapta. Consilierul național Balthasar Glättli (Verzii) sintetizează sentimentul general: „O țară care ne lovește cu tarife nu merită generozitatea noastră”. Hans-Peter Portmann (PLR), un apropiat al președintelui Confederației, Karin Keller-Sutter, pledează pentru „înghețarea parțială sau totală a contractului și înghițirea pierderilor”, înainte de a explora parteneriatele europene pentru a acoperi eventualele lacune în materie de apărare. Cédric Wermuth (SP) merge chiar mai departe, solicitând „un nou plebiscit, astfel încât populația să poată opri achiziția”, ilustrând puterea crescândă a inițiativei „Stop F-35”, care reunește socialiști, verzi și Grupul pentru o Elveție fără armată.

În fața acestor cereri de suspendare, Uniunea Democrată de Centru apără menținerea contractului cu SUA. Werner Salzmann, șeful politicii de securitate, consideră că o retragere „nu l-ar impresiona pe Trump” și ar putea chiar crește deficitul comercial cu Statele Unite. În opinia sa, nici un avion european (!) nu rivalizează în prezent cu F-35 de a cincea generație, iar abandonarea acestui model ar pune în pericol superioritatea tehnologică a Elveției.

Berna se află acum la o răscruce strategică și politică: menținerea calendarului inițial în ciuda unui cost suplimentar de aproape 2,5 miliarde de euro, înghețarea comenzii și asumarea penalităților sau redistribuirea unei părți din tranșe către programele europene (Rafale, Eurofighter Typhoon). Abia întorși din misiunea lor de „ultimă șansă” la Washington – unde Karin Keller-Sutter și Guy Parmelin s-au întâlnit doar cu Marco Rubio și nu cu Donald Trump – membrii Consiliului Federal s-au reunit într-o ședință extraordinară pentru a face bilanțul situației, fără ca vreo concesie din partea Washingtonului să fi fost obținută.

Ministrul justiției a vorbit despre un „schimb foarte prietenos și deschis pe teme comune”, însă producătorii elvețieni avertizează că, dacă se menține suprataxa de 39%, toate exporturile de tehnologie către Statele Unite vor fi „de facto în agonie” și zeci de mii de locuri de muncă vor fi amenințate.

sursă: activenews.ro