După lovitura de stat dată NATO în România, cine va urma?

Jurnalistul de investigație Kit Klarenberg, cunoscut pentru analiza sa a rolului serviciilor de informații în modelarea politicii și percepțiilor publice, a publicat un articol despre anularea alegerilor prezidențiale din România. Klarenberg descrie intervenția Curtii Constitutionale ca un avertisment pentru cetățenii tuturor statelor membre NATO: un exemplu în timp real despre cum pot fi subminate procesele democratice atunci când „candidații nepotriviți” sunt pe cale să câștige alegeri corecte.

Pe 6 decembrie, Curtea Constituțională a României a luat o decizie extraordinară de a anula în mod inexplicabil rezultatele primului tur al alegerilor prezidențiale din 24 noiembrie. În mod convenabil, decizia a fost luată cu doar câteva zile înainte de un tur care, potrivit sondajelor, ar fi fost câstigat de „outsider”-ul Călin Georgescu. În acest proces, cetăţenilor tuturor statelor membre NATO li s-a oferit un exemplu în timp real despre ceea ce s-ar putea întâmpla acum în propriile ţări, în cazul în care candidaţii „greşiţi” ar fi aleşi corect.

Victoria uluitoare a lui Georgescu din primul tur a surprins elita politică a României și sponsorii lor occidentali cu privirea, făcându-l în același timp cel mai popular personaj politic din țară. Făcând campanie pe o platformă tradiționalistă, naționalistă, el a lăudat opiniile pe care unii le-ar putea considera neplăcute, dar a susținut și naționalizarea și investițiile de stat în industria locală. Probabil, în mod previzibil, mass-media occidentalăl-a defăimat ca de obicei drept „de extremă dreapta”, „pro-Putin” și „teoreticianul conspirației”, printre alte nume cunoscute acum, adresate în mod obișnuit dizidenților politici.

Cea mai mare crimă a lui Georgescu este să se opună cu hotărâre implicării continue a României în războiul proxy din Ucraina. În calitate de vecin al Kievului cu iesire la Marea Neagră, Bucureștiul a oferit un ajutor financiar, material și politic semnificativ din februarie 2022, riscând tot timpul să fie prins în focul încrucișat. Dar, în interviurile cu ziarele occidentale, Georgescu a proclamat cu îndrăzneală că orice „sprijin militar sau politic” va fi redus la „zero” sub supravegherea sa:

„Trebuie să am grijă de oamenii mei. Nu vreau să-mi implic oamenii… Totul se oprește. Trebuie să am grijă doar de oamenii mei. Noi înșine avem multe probleme.”

Nu a fost dat niciun motiv oficial pentru care Curtea Constituțională a României a anulat votul din noiembrie, în ciuda faptului că cu câteva zile mai devreme aprobase rezultatele. Cu toate acestea, în intervalul de timp, aparatul de securitate al Bucureștiului a lansat rapoarte desecretizate care insinuau – fără a face acuzații directe sau a furniza vreo dovadă – că victoria lui Georgescu ar fi rezultat dintr-o campanie de influență amplă, sponsorizată de Moscova, transmisă prin TikTok. Detaliile furnizate au indicat în schimb un proces banal – deși de succes – de marketing pe rețelele sociale.

Complotul s-a îngroșat și mai mult la sfârșitul lunii decembrie, când s -a dezvăluit că campania TikTok care se presupune că l-a ajutat pe Georgescu a fost de fapt finanțată de Partidul Național Liberal din România. Această susținere a contribuit la propulsarea candidatului până acum obscur la scară națională, obiectivul potențial fiind acela de a prejudicia principalul adversar al Partidului Național Liberal, social-democrații. Nu a apărut niciodată vreo dovadă de finanțare din partea Moscovei, cu atât mai puțin de sprijin pentru Georgescu. Totuși, în ciuda acestor dezvăluiri, narațiunea conform căreia destabilizarea provocată de Rusia l-ar fi propulsat la putere s-a consolidat de atunci într-un mod de neclintit.

Teritoriul întins al României găzduiește mai multe instalații de rachete americane și o bază militară gigantică NATO, programată să fie în curând extinsă considerabil, în mod explicit în serviciul schimbării decisive a „echilibrului de putere” al regiunii în favoarea Occidentului. Între timp, președinții români au o influență semnificativă în afacerile interne și internaționale. Ei dictează politica externă, servesc ca comandant șef al forțelor armate și numesc prim-miniștri. Toate acestea indică o rațiune mult mai probabilă pentru abrogarea alegerilor prezidențiale decât „intervenirea Rusiei”.

„Fără speranță”

Pe 10 decembrie, BBC a publicat un reportaj despre modul în care românii au fost „uimiți de anularea în ultimul moment a alegerilor lor prezidențiale”. Radiodifuzorul de stat britanic s-a chinuit de-a lungul timpului să justifice anularea despotică fără precedent a votului ca fiind adecvată, motivată în mod rezonabil de o campanie de amestec malignă „masivă” și „agresivă” pe TikTok – indiferent dacă este de origine rusă sau nu – care a denaturat rezultatul. Cu toate acestea, în mod evident, BBC nu a avut de ales decât să admită că Georgescu a fost extrem de popular.

De exemplu, veteranul NATO Mircea Geoană, fostul ministru de externe al Bucureștiului, care a candidat la președinție în noiembrie și a terminat pe locul șase, a spus că „România a eschivat un glonț” și „a fost foarte aproape” de o lovitură de stat totală. „Dacă Moscova poate face asta în România, care este profund anti-rusă, înseamnă că o pot face oriunde”, a avertizat el în mod amenințător. Cu toate acestea, Geoană a recunoscut că există „un întreg cocktail de nemulțumiri în societatea noastră” și că ar fi „foarte greșit să credem” că succesul lui Georgescu „a fost doar din cauza Rusiei”.

BBC a recunoscut că „oboseala” imensă față de instituția politică obstinat pro-occidentală a României abundă în rândul populației locale, care adăpostește un număr tot mai mare de nemulțumiri complet legitime, complet neabordate în mainstream. În schimb, a consemnat radiodifuzorul de stat britanic, Georgescu nu numai că a vorbit deschis și pasional despre aceste multiple probleme, dar a oferit soluții tangibile pentru abordarea lor. Și multor cetățeni obișnuiți „le-a plăcut ceea ce a spus”. Mai mulți susținători ai lui Georgescu care l-au laudat au fost citați în mod corespunzător în articol:

„Este ca un predicator, cu o Biblie în mână și am crezut că a spus doar adevărul… Vorbește despre drepturi și demnitate. Românii merg în alte țări pentru muncă, dar avem atâtea resurse aici. Lemn, cereale – și solul nostru este foarte bogat. De ce ar trebui să fim vagabonzi în Italia?”

BBC a mai remarcat că „angajamentul lui Georgescu de a face România mare din nou l-a ajutat să performeze deosebit de puternic în rândul vastei diaspore românești”. Având în vedere depopularea în masă a României din ultimii ani, susținută în mod semnificativ de aderarea la UE, acest lucru nu este deloc surprinzător. „Mulți dintre cei care au plecat pentru că viața era atât de grea, acum se descurcă în străinătate, mai degrabă decât să prospere”, a observat postul britanic de stat. Între timp, în București, costurile mărfurilor de bază „cresc cu cel mai rapid ritm din Europa”.

„Este corupt? E cu Putin? Nu, nu este. El este cu oamenii. Cu România. Georgescu este patriot. El vrea pace, nu război, și noi vrem asta. Cineva vrea ceva bun pentru țara lui și nu-i vor permite să facă asta… Poate că va fi în închisoare peste luni și pentru ce? Degeaba… Ne simțim pierduți chiar acum, fără speranță.”, a declarat un susținător expatriat al lui Georgescu

„Solidaritatea Aliaților”

Până în prezent, nu au apărut dovezi concrete care să implice direct puterile NATO în invalidarea alegerilor prezidențiale din România. Nu știm – și s-ar putea să nu știm niciodată – ce s-ar fi putut spune în spatele ușilor închise membrilor organizației politice, judiciare, de securitate și militare cumpărate de Occident și de către cine. Dar există un precedent clar pentru o astfel de conspirație din spate. În ultimele luni ale anului 1989, comunismul a început să se prăbușească prin Pactul de la Varșovia, constelația statelor satelit sovietice din perioada Războiului Rece din Europa Centrală și de Est.

Singura excepție a fost România, condusă atunci de Nicolae Ceaușescu. Pe 4 decembrie a aceluiași an, s-a întâlnit în privat cu liderul sovietic de atunci Mihail Gorbaciov, pentru a discuta despre căderea guvernelor comuniste vechi din Bulgaria, Cehoslovacia, Germania de Est, Ungaria și Polonia. Gorbaciov, care s-a dovedit o păpușă occidentală , l-a asigurat pe Ceaușescu că poziția lui este sigură, că va „supraviețui” și se vor reîntâlni în câteva săptămâni. Acea întâlnire nu a avut loc niciodata însă, deoarece pe 25 decembrie, Ceauşescu a fost executat de un pluton de execuţie.

Au urmat proteste violente în masă în toată România. Ani mai târziu, s-a dezvăluit că oficiali americani de rang înalt s-au întâlnit în secret cu Gorbaciov în acea lună, implorându-l să desfășoare Armata Roșie pentru a-l înlătura pe Ceaușescu. Aceste rugăminți au fost aparent respinse. Totuși, cercetările ulterioare indică faptul că, pe parcursul lunii decembrie 1989, o multitudine de agenți KGB desfășurau misiuni sub acoperire în întreaga țară, în coordonare cu Ion Iliescu, care i-a succedat lui Ceaușescu. Suspiciunile conform cărora Iliescu ar fi ordonat personal represiunea din partea serviciilor de securitate, care a declanșat demonstrațiile insurecționare anti-Ceaușescu, persistă până în zilele noastre.

Oricare ar fi adevărul, importanța geopolitică uriașă a României pentru Imperiu atunci și acum nu ar putea fi mai clară. În săptămânile de când victoria lui Georgescu a fost respinsă prin veto, s-a anunțat că alte zeci de trupe străine NATO vor fi trimise la București, ca răspuns explicit la „evoluția situației de securitate din regiunea Mării Negre”. Între timp, oficialii români vorbesc un mare joc despre „solidaritatea aliată” și așteaptă cu nerăbdare „exerciții ample de antrenament comun” în anul următor.

Mai mult, pe 12 decembrie, guvernul român a dat brusc verde la o legislație foarte controversată și de lungă durată, care prevedea ca armata țării și toate „armele, dispozitivele militare și munițiile” sale să fie sub control și conducere străină totală în orice moment, fără o declarație oficială a stării de urgență, asediu sau război. Cu alte cuvinte, NATO ar avea puterea unilaterală de a comanda forțele armate ale Bucureștiului, la cererea ei. Într-adevăr, o capacitate utilă, deoarece războiul proxy din apropierea Ucrainei se îndreaptă spre colapsul total, iar implicarea străină deschisă este gândită în mod deschis .

Articolul menționat al BBC a raportat că „suspiciunile” locale cu privire la posibilitatea ca forțe străine nevăzute să fi influențat „decizia judecătorilor de a anula votul” sunt atât de răspândite încât „chiar și cei care se temeau de un președinte Georgescu – și cred că Rusia îl susținea – acum se îngrijorează de precedentul tocmai creat pentru democrația românească.” Rămânem să ne întrebăm unde s-ar putea repeta în viitor o lovitură iliberală de genul celei care tocmai a avut loc la București, pe măsură ce disprețul crescând al Imperiului față de democrație și voința populară devine tot mai evident.

Totuși, s-ar putea găsi o oarecare alinare în faptul că, chiar și cei care au susținut puciul autocratic din România sunt perfect conștienți că a fost o soluție de forță brută, pe termen scurt, pentru o multitudine de probleme socioeconomice și politice profund complexe, probabil insurmontabile. Fostul oficial de rang înalt al NATO, Mircea Geoană, a declarat pentru postul de stat britanic că anularea victoriei lui Georgescu a oferit, în cel mai bun caz, un răgaz tranzitoriu pentru puterile occidentale și pentru marionetele lor alese din România. Mai mult, el și-a exprimat teama că această mișcare s-ar putea întoarce spectaculos împotriva inițiatorilor săi, dacă elitele continuă să ignore preocupările cetățenilor:

„Ne-am cumpărat ceva timp. Dar aici este o furie reală. Și dacă nu facem ceva, s-ar putea să repetăm.”, a spus el

sursă: mariustuca.ro