Curtea de Conturi și directorul posibil mafiot Bobe – cum susține o instituție de control o figură incompatibilă cu legea și cu demnitatea publică
Postat de Gold FM Radio pe 1 mai 2025
Când Curtea de Conturi, garantul legalității în cheltuirea banului public, își alege drept director un personaj cu dosar penal, activități comerciale ascunse și relații de afaceri cu instituții pe care le controla, nu mai vorbim de disfuncție. Vorbim de complicitate.
Ioan Bobe – fost director al Camerei de Conturi Constanța, revenit pe o poziție de conducere în structura centrală a Curții – este întruchiparea perfectă a dublului standard instituțional. Deși este vizat de o anchetă pentru fals în declarații și posibile incompatibilități, Curtea de Conturi l-a repus în funcție, sfidând orice urmă de etică, legalitate sau interes public.
Potrivit unei anchete Dobrogea Live, Bobe a desfășurat activități comerciale printr-un PFA din Austria, încasând peste 32.000 euro de la companii precum Administrația Porturilor Maritime SA și Administrația Canalelor Navigabile – entități care fuseseră anterior subiectul controalelor Camerei de Conturi. Toate aceste activități au fost omise din declarațiile de interese.
În orice stat de drept, o asemenea omisiune atrage sancțiuni. În România, atrage promovări.
Agenția Națională de Integritate (ANI) a început, cu întârziere, o investigație. Dar, până atunci, Curtea de Conturi îl menține pe Bobe în funcție. Ba mai mult, îi oferă și influență în cadrul structurii centrale. E un mesaj clar: nu contează ce ai făcut, contează cine te ține în brațe.
Această pasivitate nu e doar un semn de toleranță internă. Este un act de invalidare a misiunii Curții. Dacă o instituție de control acceptă în conducerea sa un personaj care a încălcat exact principiile de transparență și legalitate pe care trebuie să le apere, atunci întreaga sa autoritate e nulă.
Curtea de Conturi devine, astfel, nu un apărător al interesului public, ci un garant al protecției clientelei.
Numirea și păstrarea lui Ioan Bobe nu sunt simple greșeli de management. Sunt expresia unui sistem în care legalitatea e opțională, iar „băieții de încredere” sunt recompensați, indiferent de faptele lor. În acest climat, controlul devine decor, iar directorii devin stăpâni ai liniștii instituționale.
Cine-l ține pe Ioan Bobe acolo? De ce tăce ANI? De ce Curtea nu-l suspendă până la clarificarea anchetelor? Aceste întrebări nu mai sunt retorice. Sunt necesare.
Pentru că, în acest moment, Curtea de Conturi nu mai e doar inactivă. E activ periculoasă prin complicitatea cu un sistem corupt care mimează legalitatea în timp ce o subminează din interior.
