“Ce trebuie să știm / Ca să nu … greșim”: Partidele politice în fața moțiunii anti-Bolojan, interese versus declarații publice / Maia Sandu se dă unionistă la comandă, se atârnă de brațul lui Nicușor Dan ca să-i facă lobby ”fratelui de la Bihor” / Mitingurile pro-Bolojan, cronica unui eșec anunțat, o palmă peste obrazul gros al UE!

(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)

Autor: Cozmin Gușă

Subiectul 1 se referă la situația la zi, referitoare la moțiunea anti-Bolojan. Sunt mai mult vorbe și speculații decât știri veritabile, în acest moment, toate de natură să crească și mai mult temperatura, de parcă nu ar fi suficientă căderea guvernului pentru efectele negative ale acestei crize politice și asupra vieții de zi cu zi, dar mai ales asupra vieții de tip macrofinanciar, care, în mod clar, este puternic afectată și e de dorit ca această criză să se încheie foarte repede, în timp record, dacă s-ar putea. Rămâne, însă, un adevăr clar, despre care v-am tot anunțat, și doar aici la Gold FM s-a vorbit în acest fel, pentru că noi suntem liberi. Care? Nicușor Dan a reușit să ducă jocul de putere spre eliminarea lui Bolojean, marea miză rămânând, însă, formarea următoarei majorități pe tip parlamentar. Cum anume se va face, vom discuta zilele următoare. Însă, subliniez în avans că este limpede că vom avea de-a face cu un nou „Guvernul meu”. Speranța mea și a altora este ca acest „Guvernul meu” să nu fie pe modelul din 2015 al lui Klaus Werner Iohannis, care a fost un model total falimentar, cu Dacian Cioloș la cârmă și miniștri securiști, emanați ai diverselor falange ale serviciilor secrete.

Ei bine, cum stau partidele între interesele lor clare și declarațiile publice? Și începem în ordine descrescătoare, de la PSD, numărul 1:

1. PSD este interesat să revină urgent la guvernare, altfel există un pericol de implozie majoră a partidului. Declarațiile PSD-iștilor, de altfel, sunt conforme acestui interes al lor și, în plus, în ceea ce îi privește, eu nu prevăd ca PSD-ul să tragă la negocieri pentru a-și aloca funcția de premier.
2. AUR declară, cam fără echivoc, că n-ar vrea să guverneze decât spre a ajunge rapid la alegeri anticipate, scenariu care este cvasi-imposibil. După părerea mea, interesul real al celor de la AUR este, însă, să reușească să fie parte a unei guvernări măcar la portofolii, deci în locurile unde își poate proba suveranismul, dar și potențialul uman nimerit pentru acele poziții. Așadar, dacă PNL și USR defectează în mod major, eu spun că AUR are șansa să profite de criză și să-și impună 2-3 miniștri profesioniști în zona portofoliilor economice, dar poate chiar și la Externe.
3. PNL declară în ultima vreme că dorește să intre în opoziție, în cazul în care Bolojan pică, dar realitatea, prieteni goldiști, este mult diferită. Opoziția ar însemna pentru PNL și un pas decisiv către o scindare a partidului, poate chiar o disoluție a acestuia. Deci e clar că interesul real al PNL este să schimbe decizia de a nu mai participa la coaliție cu PSD-ul și prevăd că PNL-ul va forța obținerea poziției de premier în viitorul guvern. Din acest punct de vedere, lupta se va da între Cătălin Predoiu și Alexandru Nazare, de la PNL. Primul e favoritul taberei anti-Bolojan din partid, în timp ce Nazare are avantajul profesionalismului economico-financiar, deci corespunde portretului-robot de premier necesar, premierul căutat de către Nicușor Dan.
4. USR: despre acest partid pot spune că urmează calea lui Bolojan. Însă, dacă va ajunge în opoziție, acest partid lăsat așa, de unul singur, se va autodistruge rapid, deoarece este format în mod însăilat, dar și măcinat puternic de luptele interne. Poziția viitoare a USR-ului depinde în mod cvasi-exclusiv doar de lobby-ul extern bruxellez în favoarea sa, deoarece niciunul dintre partidele parlamentare nu mai dorește în mod real USR-ul ca partener.
5. UDMR: aici e foarte simplu. Acest partid nu concepe decât guvernarea, iar situația relaționării cu noua conducere a Ungariei (stat pe care UDMR-ul îl cam deservește), face ca ei să fie disperați să rămână la guvernare, pentru ca să poată livra în continuare noilor șefi de la Budapesta.

În fine, SOS, POT, PACE și ceilalți parlamentari independenți vor intra în calcule, doar dacă PNL și USR vor prefera opoziția.

Atât pentru astăzi la acest capitol. Alte scenarii și mișcări subterane vă povestesc mâine și în zilele viitoare, după votul de la moțiune.

Subiectul 2: Maia Sandu. Ați văzut-o în ultima vreme, că miniona președintă a Moldovei se vrea unionistă. A ajuns, după ce a vorbit mereu împotriva unirii, să dezvolte proiecte prin care Moldova să se unească cu România. E limpede că face acest lucru la comandă (la comandă externă, la comanda Marii Finanțe Mondiale, care are o alonjă specială în Moldova, dar și în Ucraina și în România, ca să vorbesc doar despre regiune). Desigur, acest demers unionist o face chiar caraghioasă. Nu mai este pe placul nimănui. Unioniștii adevărați, bineînțeles, o detestă și o înjură. Anti-unioniștii cu atât mai mult, iar electoratul ei de acolo, din Moldova, pur și simplu nu se mai regăsește. Maia Sandu și-a găsit ipostaza care o caracterizează, ipostaza de roboțică. Este o roboțică acționată la comandă.

Ei bine, această roboțică, ieri, s-a atârnat de aripa avionului lui Nicușor Dan, ca să zboare de la București la Erevan, în Armenia. Cunoscând geografia, știți că zborurile, dacă nu sunt similare, e clar că sunt mai scurte. Și există și o mare diferență: de la Chișinău la Erevan există zboruri directe operate de linii aeriene, din România nu există. Ce a căutat, atunci, Maia Sandu să vină să zboare împreună cu Nicușor Dan și cu consilierii săi? Vă spun eu: este o încercare disperată a echipei Bolojan (a echipei de susținere a lui Bolojan, din care face parte, la loc de frunte, Maia Sandu) de a-l convinge pe Nicușor Dan să nu-i „facă vânt” lui Ilie Bolojan. Practic, în zborul de ieri, care a durat cred că trei ore, mai mult sau mai puțin, Maia Sandu s-a ocupat să-i facă lobby „fratelui său” de la Bihor. Cu asta se ocupă președinta Moldovei, bineînțeles, la sfaturile Laurei Codruța Kovesi. Ei sunt un echipaj mai extins, din care, în avion, pe un fotoliu, lângă Maia Sandu și Nicușor Dan, l-am văzut și pe alt component al echipei de susținere, pe premierul de tristă amintire Dacian Cioloș, un alt frate de cruce al lui Ilie Bolojan, care probabil, în calitatea lui de consilier prezidențial onorific, s-a ocupat în avion, tot așa, să-i susțină cauza lui Ilie Bolojan. Părerea mea este că nu va fi un demers de succes. Este unul tardiv, iar din punctul de vedere al lui Nicușor Dan, cred că nimic nu mai poate să-l salveze pe Ilie Bolojan, nici măcar lobby-ul de la Bruxelles.

Trei, foarte pe scurt: ieri, ar fi trebuit să fi avut loc trezirea nației pentru susținerea lui Ilie Bolojan prin mitinguri pe toată suprafața României, în care ar fi trebuit să se scandeze și să se spună, din toate piepturile, cât de necesar este Bolojan guvernării României. A fost un mare eșec, chiar și la Oradea, în municipiul pe care l-a condus și județul pe care l-a condus. Se pare că n-au fost decât 1.500 de oameni; în alte locuri au fost câteva zeci, în București, cu indulgență, să spunem că au fost câteva sute, ceea ce înseamnă egal cu zero, măi, Ilie Bolojan. Și dacă atâta merită cariera ta politică la vârf de peste 20 de ani, înseamnă că românii ți-au dat un semn din stradă că trebuia să fi plecat singur, nu să aștepți această moțiune. Mitingurile au operat sub forma unui eșec anunțat. Era clar că va fi așa. De ce? Pentru că Bolojan a făcut doar prostii. Și de ce? Pentru că românii îl văd pe Bolojan ca pe cel care execută toate dictatele venite de la Bruxelles. Așa că lipsa de participare la mitingurile de ieri a fost și o palmă românească peste obrazul gros al UE.