Acuzații că în Bulgaria se fac cărțile tot pentru gazele rusești. De ce secțiunea bulgară a conductei de gaze trans-balcanice – spre România – rămâne neutilizată și de ce este important pentru Ucraina și Europa

Un articol apărut în Bulgaria arată că interesele din țatre vecină continuă să privilegieze de fapt utilizarea gazului rusesc și nu a celor venite din surse alternative și că infrastructura de transport a gazelor non-rusești pe coridorul vertical este neutilizată

Acordurile recente dintre Grecia și Ucraina au readus în atenție conducta de gaze trans-balcanice (TBG) și potențialul ei de a transporta gaze non-ruse către Ucraina. DEPA din Grecia și Naftogaz din Ucraina au semnat un acord de furnizare de LNG pentru iarnă, cu transporturi de origine americană direcționate de la FSRU Alexandroupolis spre nord, către Ucraina. Un memorandum pe termen lung între Naftogaz și Atlantic-See LNG — un joint venture între DEPA și grupul grec de construcții Aktor — prevede furnizarea de LNG prin terminalele grecești și după 2050. Ambele depind de coridorul Trans-Balcanic prin Bulgaria, ceea ce face ca starea actuală a segmentului bulgar al TBG să fie esențială pentru a înțelege ce este fezabil și ce nu.

Faptele

Afirmația că gazul deja curge către Ucraina prin secțiunea bulgară a TBG este incorectă.

TBG include două conducte de tranzit care traversează Bulgaria către Turcia și sunt conectate la România prin punctele Kardam–Negru Vodă 2 și 3. Astăzi, nu circulă niciun metru cub prin aceste linii de tranzit.

Operatorul sistemului de transport al gazelor din Bulgaria Bulgartransgaz (BTG) a sugerat în repetate rânduri că TBG funcționează în regim invers. În realitate, flux invers există doar pe fostul interconector Kardam–Negru Vodă 1 — acum parte din rețeaua internă bulgară — ale cărui puncte de intrare și ieșire sunt conectate exclusiv la sistemul intern, nu la cel de tranzit. Prin urmare, nu face parte din TBG.

Acest lucru nu este un detaliu tehnic minor. El se află în centrul întrebării dacă Bulgaria poate facilita aprovizionarea de urgență și pe termen lung a Ucrainei în timpul iernii.

După ce a transformat TurkStream (conducta pe sub Marea Neagră prin care gazul rusesc ajunge în Turcia) în proiectul său principal, conducerea BTG a obstrucționat în mod constant opțiunile de transport al gazelor non -rusești prin cele două conducte de tranzit ale TBG. Pentru a permite flux invers complet, Bulgaria trebuia să refacă capacitatea de tranzit pierdută atunci când un segment cheie între stațiile Lozenets și Provadia a fost redirecționat exclusiv către TurkStream. Aceasta necesita un segment suplimentar de 63 km între Rupcha și Vetrino. În loc să rezolve acest punct critic — esențial pentru orice diversificare reală de la gazul rusesc — BTG și-a îndreptat investițiile către proiecte marginale:

• extinderea interconectorului Sidirokastro–Kulata, deja subutilizat;
• construirea unei bucle suplimentare în rețeaua internă pentru a servi interesele unui oligarh.

Între timp, capacitatea necesară pentru tranzitul către România — și implicit pentru Ucraina — rămâne indisponibilă. La patru ani după punerea în funcțiune a TurkStream, bucla esențială Rupcha–Vetrino încă nu a fost construită și este planificată optimist pentru finalul lui 2026.

Interconectorii IGB și Sidirokastro–Kulata

Două puncte de intrare permit ca LNG american sosit în terminalele grecești să ajungă în Bulgaria:

-Interconectorul Grecia–Bulgaria (IGB), operat de ICGB;

-Interconectorul Sidirokastro–Kulata, operat de BTG.

Conceptul de tarife armonizate pentru flux invers pe Coridorul Vertical de Gaze a fost inițiat de IGB, a cărui utilizare depinde de fluxuri mai puternice către România. După ce IGB și-a redus tarifele de iarnă cu 46% — față de aproximativ 25% la BTG — a devenit clar că blocajul real nu este la frontieră, ci în rețeaua internă bulgară: lipsa buclei Rupcha–Vetrino.

Se conturează o competiție discretă, dar clară, între:

-actorii aliniați intereselor rusești, care au proiectat, finanțat și operează secțiunea bulgară a TurkStream și care urmăresc menținerea fluxurilor rusești către Ungaria și apoi către Ucraina; și

-susținătorii opțiunilor non-ruse, inclusiv gazul azer și LNG-ul american prin terminalele grecești și Coridoriul Vertical de Gaze

Pentru că IGB este motorul coridorului vertical, a devenit o sursă de iritare pentru coaliția TurkStream. Aceiași actori au obstrucționat refacerea capacității de flux invers a TBG și au întârziat repetat extinderea depozitului subteran de la Chiren — proiecte care ar fi trebuit să fie tratate ca urgente încă de la începutul războiului.

Spre fluxuri reale către Ucraina

Presiunea geopolitică generată de războiul Rusiei a obligat operatorii de sistem să îmbunătățească coordonarea. Există oportunități reale de a transporta LNG din Grecia către Ucraina, iar mai multe contracte comerciale sunt deja în pregătire.

Așa cum s-a menționat, capacitățile de intrare de la Kulata (din Grecia) și IGB sunt suficiente pentru a prelua volumele de LNG descărcate în terminalele grecești. Constrângerile sunt ale rețelei bulgare și legate de capacitatea insuficientă de stocare pe termen scurt la Chiren. Repornirea terminaululi de gaze lichefiate FSRU Alexandroupolis extinde opțiunile — mai ales pentru IGB — dar rețeaua Bulgariei nu poate susține simultan utilizarea intensă a ambelor terminale: Revithoussa și Alexandroupolis.

De ce coaliția TurkStream vrea controlul asupra IGB

Acest lucru explică de ce grupul aliniat TurkStream (numit și „grupul prietenilor Gazprom”) caută să preia controlul IGB: limitarea extinderii acestuia ar proteja statu quo-ul în jurul rutei Kulata și ar menține dominația fluxurilor rusești.

Câteva cifre (date oficiale BTG):

• Capacitate la intrarea Kulata: 2,3 bcm/an în prezent; BTG planifică creșterea la 3,3 bcm/an
• Capacitate la intrarea IGB (Stara Zagora): 3 bcm/an în prezent; planificată extinderea la 5 bcm/an

Selectarea rutei în cadrul Coridorului Vertical depinde de punctul de intrare ales și costurile interne de transport până la granița de nord a Bulgariei. Revithoussa trebuie să acopere și cererea internă a Greciei, în timp ce Alexandroupolis este gândit în principal pentru re-export — ceea ce face ca IGB să fie vital strategic.

Context geopolitic și concluzii

Secțiunea bulgară neutilizată a TBG — cu o capacitate de 17 bcm/an — este cel mai mare activ de transport nefolosit din Europa Centrală și de Est. Restaurarea ei ar putea transforma fundamental securitatea aprovizionării din regiune și independența Ucrainei față de gazul rusesc.

Legăturile sunt evidente:

• Rusia atacă sistematic infrastructura energetică a Ucrainei.
• Fluxurile de gaz rusesc către Ucraina prin Ungaria și TurkStream sunt în creștere.
• Ungaria și Slovacia avertizează constant asupra unui „Armaghedon” dacă gazul rusesc se oprește.
• În același timp, eforturile de a limita fluxurile non-ruse;ti din Coroidorul vertical se intensifică.

Rusia nu atacă niciodată punctele de intrare ale sistemului ucrainean dinspre Ungaria — dar lovește repetat infrastructura de import prin România și Moldova, inclusiv stația de măsurare Orlovka. Orlovka este critică pentru gazul azer și LNG-ul provenit din Grecia, Bulgaria și România.

Astăzi, cele mai mari importuri de gaze ale Ucrainei vin din Ungaria — aproximativ 10 milioane de metri cubi pe zi — furnizate integral prin TurkStream și deci integral rusești. Mai vin 8 milioane m³ din Polonia și 6 milioane m³ din Slovacia.

Prin întârzierea restaurării capacității nordice a TBG, BTG favorizează în mod efectiv fluxurile rusești prin TurkStream în detrimentul opțiunilor non-ruse din Coridorul Vertical

IGB a fost de mult timp un obstacol strategic pentru coaliția TurkStream, care a încercat în repetate rânduri să îl preia. Cu așteptarea unui mediu geopolitic mai permisiv acești actori par să creadă că s-a deschis o nouă fereastră de oportunitate pentru preluarea controlului asupra IGB.

sursă: e-nergia.ro