Directivă UE pentru transmisiunile sportive: Cameramanii sunt obligați să mute atenția de pe unghiurile „spectaculoase” pe „emoțiile” sportivilor

Uniunea Europeană de Radiodifuziune (EBU) a lansat un ghid oficial de 23 de pagini prin care cere regizorilor de transmisie să renunțe la cadrele strânse din spate, unghiurile de jos în sus și reluările lente care sexualizează inutil sportivele. Noua directivă sustine ca nu își propune să ascundă efortul fizic din spatele probelor, ci să mute atenția de pe unghiurile “spectaculoase” concentrându-se în schimb pe emoțiile trăite de sportivi și pe competiția în sine, scrie RunnersWorld. Măsura a stârnit însă un val de controverse și ironii pe rețelele sociale, unde numeroși utilizatori acuză o nouă manifestare a corectitudinii politice și a intervenției birocratice în modul în care este prezentat sportul. Într-o Europă care și-a umplut de secole muzeele cu sculpturi și picturi ce celebrează perfecțiunea corpului uman, birocratii woke par loviți de un val bizar de puritanism progresist, spun comentariile. În loc de spectacol sportiv, reluări spectaculoase și cadre dinamice, fanii se pot aștepta acum la transmisiuni sterile, regizate la milimetru de comisari de imagine care par mai îngrijorați de unghiul camerei decât de performanța în sine. Ce urmează? Să ni se interzică să mai strigăm în tribune ca să nu ofensăm pe cineva?

Transmisiunile competițiilor de atletism feminin ar putea începe să arate diferit. Noile recomandări emise de Uniunea Europeană de Radiodifuziune (EBU) și Asociația Europeană de Atletism au o cerință de bază: concentrarea pe atletă, nu pe cel mai sexualizat unghi posibil.

Cele două organizații au lansat ghidul „Raising the Bar” („Ridicarea ștachetei”), un document de 23 de pagini care nu cere o acoperire mai redusă a probelor feminine și nici nu sugerează ignorarea corpului atletelor într-un sport în care forța, viteza și tehnica sunt esențiale. În schimb, documentul ridică o întrebare mult mai utilă: ajută cu adevărat acest cadru telespectatorii să înțeleagă performanța sportivă?

În practică, acest lucru înseamnă:

• Mai puține cadre strânse (gros-planuri) din spate;
• Mai puține camere poziționate jos, orientate în sus;
• Mai multă prudență în ceea ce privește reluările cu încetinitorul (slow-motion) care nu oferă detalii tehnice relevante pentru public.

Noile reguli se aplică în cadrul mai multor probe, printre care săritura în înălțime, săritura cu prăjina, săriturile pe orizontală (lungime și triplusalt) și probele de alergare.

„Sexualizarea atletelor prin unghiuri de filmare selective și decizii de montaj continuă să fie o problemă majoră în transmisiunile multor discipline sportive.”

— Glen Killane, director executiv al EBU Sport

„Aceste alegeri au implicații profunde. Ele modelează percepția publicului prin distragerea atenției de la realizările remarcabile și abilitățile tehnice ale sportivelor și riscă să perpetueze stereotipuri dăunătoare”, a adăugat Killane în cadrul documentului.

Exemple concrete din competiții

Raportul folosește ilustrații specifice cu poziționarea camerelor pentru a evidenția diferențele:

• Săritura în înălțime: Ghidul recomandă planuri mai largi, care să surprindă elanul, desprinderea și trecerea peste ștachetă, în locul cadrelor slow-motion extrem de apropiate în momentul depășirii obstacolului. Reluările strânse sau de la firul ierbii, în special cele cu încetinitorul, sunt catalogate ca fiind cadre care pot genera imagini compromițătoare fără a aduce un plus de valoare pentru telespectatori.
• Săritura în lungime și triplusalt: Se recomandă cadre care să evidențieze pragul de bătaie, ritmul pașilor și aterizarea, fără a insista pe imagini cu atleta privită din spate sau de jos.

Val de ironii si critici pe retelele sociale

Cum era de așteptat, internetul a reacționat instantaneu, taxând noua „revoluție a decenței” cu o avalanșă de ironii, frustrare și umor negru. Comentariile de pe platforma X (fostul Twitter) și de la postările marilor canale de știri arată că publicul s-a săturat de corectitudinea politică băgată pe gât cu forța. Majoritatea utilizatorilor văd noile reguli ca pe o absurditate birocratică flagrantă, care nu face altceva decât să ucidă spectacolul vizual și să scadă audiența sportului feminin, sub pretextul că protejează atletele de priviri „nepotrivite”.

Ironiile au curs în valuri, mulți fani taxând ipocrizia și ridicolul din spatele acestei cenzuri selective. „Voleiul pe plajă va deveni un sport imposibil de filmat de acum încolo”, glumește un utilizator, în timp ce alții se întreabă dacă regizorii vor fi amendați dacă filmează din greșeală o atletă în echipament minimalist. Un alt comentator a dus satira și mai departe, legându-se de schemele grafice din ghidul oficial: „Cum de apare Bill Clinton în grafica asta? Ne arată cumva că grooming-ul e recomandat acum?” – o aluzie directă la standardele duble și ipocrizia elitei care vrea să ne dea lecții de morală.

Pe rețeaua X, utilizatorii nu s-au sfiit să numească fenomenul pe nume: „woke-ism birocratic marca UE”. Valul de indignare reclamă un puritanism de fațadă impus de birocrați rupți de realitatea din teren. „Le iau femeilor libertatea de a fi admirate pentru tot ceea ce reprezintă. Tipic UE woke”, scrie un utilizator, revoltat de faptul că se încearcă ascunderea frumuseții naturale și a esteticii sportului sub preșul corectitudinii politice.

Cea mai acidă parte a reacțiilor a vizat însă marea contradicție a sportului modern: în timp ce UE își face griji din ce unghi este filmată o femeie biologică pentru a nu fi „obiectificată”, competițiile feminine sunt lăsate pradă unei alte realități absurde. Comentatorii au satirizat dur acest dublu standard prin glume despre participarea atleților trans în probele feminine. Într-un comentariu extrem de viral și sarcastic, un utilizator descrie o scenă imaginară: „Atleta de elită decatlonistă Jenny Hugo Lafleur și-a mângâiat barba, explicând presei că nu vrea poze cu bijuteriile ei păroase ieșind din șorturi la proba feminină de săritură cu prăjina”.