Avram Gal: PSD la ora adevărului – între compromisul guvernării și obligația istorică de a reda României speranța

PSD traversează una dintre cele mai importante perioade din existența sa politică, într-un context național marcat de o criză economică prelungită care a afectat profund populația, a slăbit mediul de afaceri autohton și a adâncit sentimentul de nesiguranță socială în rândul românilor. În fața acestei realități, devine tot mai limpede că partidul are nevoie nu doar de o repoziționare tactică, ci de o reconstrucție serioasă, lucidă și curajoasă. Din fericire, PSD dispune încă de o resursă umană consistentă, matură și capabilă, formată din oameni cu experiență administrativă, expertiză profesională și înțelegere reală a marilor dezechilibre din societatea românească. Această resursă poate și trebuie să devină temelia unui proiect de țară autentic, capabil să scoată România din blocajul economic și social în care a fost împinsă.

Printre vocile de calibru care se disting în interiorul partidului se află și profesorul Vasile Dancu , a cărui viziune privind reformarea structurală a PSD este împărtășită, chiar dacă adesea în tăcere, de majoritatea filialelor județene. În tot mai multe organizații există convingerea că partidul nu mai poate continua pe aceeași linie fără a-și pierde identitatea, credibilitatea și legătura profundă cu electoratul său tradițional. Tocmai de aceea, ideile care vizează o resetare profundă a partidului, o reașezare doctrinară și o reconectare la realitatea socială a țării sunt privite din ce în ce mai mult drept o necesitate, nu drept un exercițiu intelectual.

La recenta întâlnire a conducerii PSD de la Sighetu Marmației s-a evidențiat fără echivoc faptul că ideea profesorului Dâncu privind resetarea doctrinei social-democrate printr-o ancorare concretă în viața de zi cu zi și în nevoile reale ale electoratului reprezintă o cerință fundamentală venită din întreaga țară. Membrii partidului înțeleg că nu mai este suficient să administrezi conjuncturi și să gestionezi compromisuri. Este nevoie de o revenire clară la esența social-democrației: apărarea celor mulți, reducerea inegalităților, protejarea muncii, susținerea capitalului românesc și construirea unei prosperități distribuite echitabil.

Această nevoie de resetare vine și pe fondul unei stări evidente de frustrare în rândul electoratului PSD, care se simte, pe bună dreptate, trădat în urma asocierii prelungite la guvernare cu PNL și, ulterior, cu USR. Pentru mulți susținători tradiționali ai partidului, această formulă de putere a însemnat diluarea identității doctrinare, abandonarea unor priorități istorice și transformarea PSD într-un actor prins într-o coaliție care i-a estompat vocea și i-a compromis profilul politic. În astfel de condiții, partidul riscă să piardă exact ceea ce l-a făcut relevant: capacitatea de a reprezenta social, economic și moral majoritatea românilor care muncesc, plătesc, speră și îndură.

Din acest motiv, tot mai multe voci din interiorul PSD consideră că ieșirea de la guvernare și întărirea partidului în opoziție reprezintă nu un pas înapoi, ci singura cale realistă pentru refacerea unității interne și recâștigarea încrederii publice. O opoziție puternică, coerentă și profund conectată la așteptările oamenilor ar permite PSD să definească și să prezinte un set de politici publice cu adevărat social-democrate: crearea unei bunăstări sociale solide, combaterea inegalităților sociale și economice, stimularea producției interne, sprijinirea antreprenoriatului românesc, refacerea serviciilor publice și redarea demnității pentru milioane de cetățeni care simt că statul a încetat să mai lucreze pentru ei.

Adevărul pe care PSD trebuie să aibă curajul să îl spună este simplu și puternic: România nu poate pretinde la nesfârșit că este o construcție pro-occidentală doar la nivel de discurs, în timp ce cetățenii ei nu beneficiază de un trai occidental în viața reală. Nu este suficient să ne declarăm parte a Occidentului dacă nu suntem capabili să oferim românilor standarde occidentale de sănătate, educație, protecție socială, infrastructură, venituri și demnitate. Românii s-au săturat să aibă numai obligații ca în Occident, dar fără drepturile occidentale. S-au săturat să plătească prețuri europene și să suporte constrângeri europene, în timp ce viețile lor rămân blocate în precaritate, incertitudine și lipsă de perspectivă.

De aceea, miza acestui moment pentru PSD depășește simpla competiție politică. Este vorba despre datoria de a pune bazele unui nou proiect național, prin care toți românii, de oriunde s-ar afla, să poată aspira în mod real la un nivel de trai occidental. Nu unul mimat, nu unul promis în campanii, ci unul concret, simțit în salarii, în siguranța zilei de mâine, în accesul la servicii publice decente și în respectul pe care statul îl datorează fiecărui cetățean. Pentru ca acest lucru să devină posibil, PSD trebuie să își regăsească vocea, curajul și identitatea. Trebuie să redevină partidul care nu administrează resemnarea, ci organizează speranța.

Acesta este momentul adevărului. Ori PSD își asumă cu luciditate ieșirea din compromis, reforma internă și reconstrucția doctrinară, ori riscă să rămână captiv într-o formulă politică ce îl îndepărtează tot mai mult de propria sa misiune istorică. România are nevoie de o forță politică ce înțelege suferința socială, respectă munca, apără demnitatea și construiește echitate. Iar PSD are datoria să decidă dacă mai vrea să fie acea forță sau doar un nume mare într-un timp al dezamăgirii.

P.s. Istoria se uită la noi, dar nu ne uită!