A apărut o nouă țară „de coșmar” în Europa: Spania lui Sánchez și politicile sale radicale de stânga

Sub conducerea prim-ministrului socialist Pedro Sánchez, Spania se află într-o spirală de controverse și polarizare politică. De la scandaluri de corupție și nepopularitatea record, la politici radicale de imigrație și cenzură digitală, țara se transformă într-un stat paria în Europa occidentală, aflat sub presiunea extremelor politice și a tensiunilor interne, cu un guvern tot mai deconectat de realitățile economice și sociale, scrie editorialistul Jake Wallis Simons în TheTelegraph

Care este cea mai slab guvernată țară din Europa? Nu în privința vremii, mâncării sau culturii, ci evaluată prin prisma elitei conducătoare? Cu dragostea sa pentru frontiere deschise, eurofilia ideologică și ura patologică față de Israel, obișnuiam să cred că este Irlanda. Dar acum încep să mă îndoiesc.

Întâi să ne uităm la Spania, care geme sub conducerea nepopularului prim-ministru socialist Pedro Sánchez. Conform YouGov, popularitatea sa a ajuns la -36%, o cădere abruptă față de anul trecut, alimentată de scandaluri de corupție implicând soția, fratele și mai mulți dintre cei mai apropiați colaboratori ai săi (toți neagă orice faptă reprobabilă).

Vârful controverselor a fost atins în septembrie anul trecut, când prim-ministrul și-a exprimat public regretul că Spania nu deține arme nucleare pentru a le lansa asupra Israelului – „bine, Ayatollah!” – apoi a trimis o navă de război să o protejeze pe Greta Thunberg (nava de patrulare, care, stânjenitor, era înarmată cu arme israeliene, a făcut cale întoarsă înainte de a ajunge în zona de conflict).

Poziția unei țări față de statul evreu rămâne un indicator clar al solidității sale generale. Sau al lipsei acesteia. Anul trecut, în timp ce ministrul finlandez al apărării se îngrijora că progresul spre ținta NATO de 5% din PIB pentru apărare este prea lent pentru a descuraja Rusia, Sánchez, a cărui coaliție include extrema stângă, a fost singurul lider european care a refuzat să adere la această țintă.

Raționamentul său reflecta perfect starea decadentă a Europei occidentale post-Război Rece: cheltuielile mai mari pentru apărare ar periclita bugetul pentru asistența socială. Prioritățile, clar. Critica inevitabilă a lui Donald Trump, care a catalogat poziția Spaniei drept „incredibil de lipsită de respect”, era parte din scenariu. În Spania, liderul american este chiar mai nepopular decât Sánchez, transformând tensiunile transatlantice într-un avantaj net pentru prim-ministru.

Sánchez pare să se bazeze pe strategia de a „arunca roșii” asupra lui Trump pentru a-și consolida sprijinul public. Amenințarea președintelui SUA cu tarife de 25% asupra aliaților europeni, în perioada „momentului morții pe Groenlanda”, „l-ar face pe Putin cel mai fericit om de pe pământ”, a tunat Sánchez, și ar fi chiar „clopotul de moarte pentru NATO”. În același timp, reprimarea Venezuelei de către America, aliat al Chinei, Rusiei și Iranului, a fost considerată de Sánchez „o încălcare a dreptului internațional”.

Invitația Spaniei de a se alătura Consiliului pentru Pace care supraveghează Gaza? Ignorată.

Este adevărat că trauma Războiului Civil din anii 1930 a lăsat spaniolii cu o înclinație pacifistă (cu excepția Israelului). Dar natura autosuficientă a administrației, combinată cu acuzațiile de corupție – Sánchez, care în 2017 făcea campanie anti-establishment circulând cu un Peugeot 2005 prin țară, a fost nevoit să-și ceară scuze pentru scandaluri de corupție și a fost considerat recent „neîncrezător” de 67% dintre spanioli – declanșează o reacție din partea extremei drepte.

Spania rămâne o țară în care umbra fascismului încă planează. Ca reporter străin care a acoperit tensiunile separatiste din Catalonia, am fost nevoit să fug după ce am filmat huligani naționaliști spanioli strigând „Viva Franco” și executând Sieg Heil. Guvernul actual, care în 2023 a oferit amnistie separatiștilor catalani exilați, a devenit un recrutator pentru astfel de extremiști. Tinerii sunt acum mai predispuși decât bunicii lor să sprijine extrema dreaptă Vox.

În acest context, luni, Sánchez a publicat un videoclip care părea menit să încurajeze această tendință. În el, apăra o politică radicală de acordare a statutului legal pentru 500.000 de migranți fără acte. Totul era despre „demnitate, comunitate și justiție”, susținea el. De fapt, era despre salvarea economiei spaniole, care se confruntă cu lipsa forței de muncă și o populație îmbătrânită.

Când opozanții l-au acuzat de „inginerie electorală” – la urma urmei, jumătate de milion de spanioli naturalizați ar sprijini cu siguranță partidul care le-a oferit acest privilegiu – Elon Musk a comentat „wow”. Prim-ministrul a răspuns cu satisfacție: „Marte poate aștepta, umanitatea nu.”

Anul trecut, orașul Torre-Pacheco a alunecat în anarhie după ce trei bărbați nord-africani au bătut un pensionar, declanșând represalii anti-migranți. Având în vedere rata ridicată a criminalității în rândul străinilor în Spania și diverse incidente comise de migranți fără acte (precum atacul cu maceta din 2023 asupra a două biserici din Andalucia, soldat cu patru răniți și un decedat), aceste îngrijorări nu sunt limitate doar la extremiști. Sub Sánchez, polarizarea este regula.

Dar nu-ți exprima nemulțumirea online! Într-un discurs recent la Dubai, liderul spaniol a dezvăluit unele dintre cele mai stricte legi de cenzură digitală din Europa. Minorii sub 16 ani vor fi interziși pe rețelele sociale; se va urmări „amprenta urii și polarizării”; Grok, TikTok și Instagram vor fi trași la răspundere în instanță; iar directorii companiilor vor fi vizați personal dacă conținutul interzis rămâne pe platformele lor. Criticii au acuzat că Sánchez „armează politica digitală”.

Economic, Spania rămâne sănătoasă, susținută de turismul post-Covid. Dar cât va dura această stare? Lecția este clară. Din păcate, este una pe care propriul nostru prim-ministru probabil nu o va învăța niciodată.

sursă: TheTelegraph