85 de ani de la moartea marelui istoric și savant Nicolae Iorga, una dintre cele mai luminate minți ale României moderne

Românii îi aduc azi un omagiu marelui istoric, erudit, enciclopedist și academician de talie internațională Nicolae Iorga, una dintre cele mai mari personalități ale României Mari, numit de contemporani „Voltaire al României”. Acum 85 de ani, ilustrul savant era asasinat într-o pădure din Prahova.

În perioada interbelică, Iorga a devenit un apropiat al regelui Carol al II-lea şi totodată un rival al Gărzii de Fier. După declararea statului național-legionar, un comandou de legionari, care deviase extrem de mult de la ideologia și politica națională înființată de Corneliu Zelea Codreanu, ucis în 1938, a pus la cale asasinarea lui Nicolae Iorga, el fiind omorât la data de 27 noiembrie 1940, la marginea unei păduri din Strejnicu, în judeţul Prahova, după ce a fost ridicat din casa sa din Sinaia. Marele istoric a fost împușcat de nouă ori.

În 1940, mareșalul Ion Antonescu îl rugase pe Iorga să plece din ţară și îi oferise oportunitatea de a se retrage în Italia, dar Iorga a refuzat. În cele din urmă ameninţările au fost puse în practică. Horia Sima, liderul Gărzii de Fier în aceea perioadă, a precizat în diverse lucrări apărute ulterior că nu a ştiut de uciderea lui Iorga şi nici nu a ordonat-o. Autorii asasinatului așa și nu au mai fost condamnați. În orice caz, despre moartea lui Iorga lipsesc rapoarte iniţiale, chiar şi raportul medico-legal este lacunar. Filmul asasinării istoricului Iorga rămâne şi astăzi o controversă. 

Nicolae Iorga, o viață dedicată unor cercetări neîntrerupte

Nicolae Iorga a fost un om de știință cu cunoștințe în cele mai vaste domenii, fiind istoric, critic literar, dramaturg, istoric al artelor, filosof și, nu în ultimul rând, politician. Istoricul s-a născut la Botoșani în 5 iunie 1871 într-o familie cu origini aromâne, părinții săi fiind avocatul Nicu Iorga şi Zulnia Iorga. La vârsta de şase ani, în 1876, a fost admis la şcoala primară a lui Marghian Folescu din Botoşani şi citea în original literatură franceză. La vârsta de 9 ani, profesorii i-au permis să le predea câteoadată colegilor săi istoria României.

În anul 1886 se înscrie la Colegiul Național din Iași, fiind admis cu bursă. Vorbea deja fluent franceza, italiana, latina și greaca. A absolvit într-un singur an Universitatea din Iaşi. Nicolae Iorga a obţinut doctoratul în anul 1893, la nici 23 de ani, după ce şi-a continuat studiile universitare la Paris, Berlin şi Leipzig.

În anul 1892, Iorga a studiat în Anglia și în Italia, iar în 1893, s-a înscris la programul de doctorat al Universității din Berlin, dar apoi s-a mutat la Universitatea din Leipzig, unde va obţine doctoratul în filosofie (1893). În octombrie 1894, Iorga revine în ţară şi se va stabili la București.

Cea de-a doua soție a marelui istoric a fost cea care i-a administrat cariera și afacerile

În anul 1890, la doar 19 ani, Nicolae Iorga se căsătoreşte cu Maria Tasu, care îi va dărui cinci copii, dintre care două fetiţe au murit la vârsta de doi ani. Căsătoria a durat 10 ani, însă deplasările lungi ale lui Iorga peste hotare, lungile ore de cercetare, au cântărit foarte mult în compromiterea acestei căsătorii. La 17 iunie 1900, va divorţa de soţia sa, însă Iorga se va îngriji de prima lui familie, cu toate că aceasta nu va mai ocupa un loc important în viaţa lui. La 4 februarie 1901, Iorga se recăsătoreşte cu profesoara Ecaterina Bogdan. Ecaterina Iorga sau Catinca, aşa cum o alinta savantul pe a doua sa soţie, i-a oferit șapte copii și i-a fost lui Iorga consilier intim şi confident, a fost gazdă pentru regii României şi a administrat toate afacerile soţului ei.

Activitate academică imensă și un șir de funcții politice, până la prim-ministru

La 36 de ani, Nicolae Iorga devine deputat, iar în 1910 este cofondator al Partidului Naționalist-Democrat. La un an de la Marea Unire din 1918 este preşedinte al Adunării Deputaţilor, în perioada decembrie 1919 – 26 martie 1920. Între 1926 și 1932 este președinte al Partidului Naţional. Este senator, iar între aprilie 1931 – mai 1932 a fost președinte al Consiliului de Miniștri. A fost ministru de Interne și ministru al Cultelor. De asemenea, în perioada martie 1938 – septembrie 1940, până la declarara statului național-legionar, Nicolae Iorga a fost consilierul Regelui Carol al II-lea.

Nicolae Iorga a avut o activitate ştiinţifică impresionantă, fiind autorul a peste 1000 de volume, 12755 de articole şi studii și aproximativ 5000 de recenzii. Câteva din publicaţiile mai importante: „Studii şi documente cu privire la istoria românilor”, în 25 volume (1901 – 1913), „Istoria Imperiului Otoman” în 5 volume (1908 – 1913), „Istoria românilor” în 10 volume (1936 – 1939). Totodată, a scris poezii, drame istorice („Învierea lui Ştefan cel Mare”, „Tudor Vladimirescu”, „Doamna lui Eremia”, „Sfântul Francisc din Asisi” şi altele), volume memorialistice („Oameni cari au fost”, „O viaţă de om, aşa cum a fost”, „Supt trei regi. Istorie a unei lupte pentru un ideal moral şi naţional”).

Nicolae Iorga, personalitatea care i-a adus României ieșire directă la Marea Mediterană

Nicolae Iorga a fost un istoric și politician care a jucat un rol important în studiul și înțelegerea istoriei Albaniei. El a fost cel care a scris prima istorie completă și modernă a Albaniei, iar cercetările sale au fost recunoscute și l-au făcut să fie considerat un prieten al poporului albanez. De asemenea, regele Zogu I al Albaniei i-a acordat lui Iorga o concesiune teritorială în Saranda, sudul Albaniei, în 1934, ca recunoaștere pentru contribuțiile sale. 

Marele istoric Nicolae Iorga a donat apoi statului român 50% din suprafaţă şi astfel România a dobândit ieşire şi la Marea Mediterană, prin Marea Ionică. Teritoriul a fost în cele din urmă cucerit de Italia, împreună cu toată Albania, în aprilie 1939. După căderea comunismului în statele balcanice, acest subiect a fost abordat în discuţiile bilaterale dintre România și Albania, subliniindu-se importanţa finalizării a procesului de retrocedare a Casei Iorga din Saranda, proprietate a statului român naţionalizată după instaurarea regimului comunist în Albania şi vândută de autorităţile albaneze unei persoane private după căderea regimului totalitar, în 1992.

Nicolae Iorga, luptător pentru cauza Basarabiei

Din anul 1906, activitatea publicistică a lui Nicolae Iorga privind Basarabia se intensifică și devine constantă, reușind să insereze în paginile ziarului său, „Neamul Românesc”, până în anul 1912, 22 de articole. Punctul culminant al acesteia l-a constituit anul 1912, când s-a împlinit un secol de la ocuparea Basarabiei de către Rusia țaristă, în urma războiului ruso-turc, încheiat cu Pacea de la București, din același an. Nicolae Iorga consacră acestui eveniment tragic pentru Basarabia patru materiale, între care articolele „Un centenar și Jalea pentru Basarabia pierdută”, publicate în „Neamul Românesc” și „Neamul Românesc pentru popor , la care se adaugă comunicarea „Însemnătatea ținuturilor de peste Prut” , susținută în ședința Academiei Române din 12 mai 1912, precum și cuvântarea publică, ținută în București, la 16 mai 1912, intitulată Comemorarea pierderii Basarabiei.

„Două milioane de locuitori ai provinciei împărătești, a cărei relativă autonomie pe vechile baze tradiționale a fost de multă vreme cu totul desființată, până la scoaterea limbii băștinașilor din biserica și școala de sat, se recunosc și azi „moldoveni” și privesc ca fiind și al lor tot ce e în legătură cu dezvoltarea, de lupte și silinți culturale, timp de aproape cinci sute de ani, a țării Moldovei. Între țăranul din văile Nistrului, Răutului, Bâcului, de pe malul stâng al Prutului, și acela de pe malul drept, din văile Siretului, Moldovei, Bistriței, nu e în nici o altă privință decât a formelor de stat și de cultură superioară, vreo deosebire. Românitatea lor etnică primordială și „moldovenia” lor istorică sunt întocmai aceleași”. Ca și trecutul românesc, cântecul neamului și, alături de el, tot ce alcătuiește cultura îndătinată a poporului, ne așteaptă peste Prut. Să nu zăbovim!”, declara Nicolae Iorga în 1912.

sursă: ziua.md