„Geopolitica Noii Lumi”: Daria Gușă și Adrian Severin, despre Palestina, Israel și criza unei păci imposibile – ultimatumuri politice și reconfigurarea ordinii mondiale

Autor: Oana-Medeea Groza

Într-un context internațional tensionat, marcat de escaladarea conflictului din Gaza și de reacții globale tot mai critice la adresa Israelului, planul de 20 de puncte propus de președintele american Donald Trump, în colaborare cu premierul israelian Benjamin Netanyahu, ridică întrebări fundamentale despre viitorul păcii în Orientul Mijlociu. Prezentat ca o inițiativă de stabilizare, planul este perceput de diplomați, analiști și lideri internaționali ca fiind un ultimatum mascat, lipsit de aplicabilitate și de voință reală de soluționare. În emisiunea „Geopolitica Noii Lumi”, cu frecvență lunară, difuzată de Radio Gold FM, Daria Gușă și Adrian Severin au analizat situația critică din Orientul Mijlociu.

A avut loc Adunarea Generală a ONU, unde aproape toți liderii mondiali au condamnat Israelul pentru acțiunile din Gaza, unii mai aspru, unii mai puțin aspru, dar Donald Trump continuă să apere Israelul. Discursul lui Netanyahu a fost unul șocant pentru mulți. Premierul Bibi Netanyahu a dat de înțeles că nu va mai exista un stat palestinian. A urmat apoi întâlnirea dintre Donald Trump și Benjamin Netanyahu,  din care a rezultat un plan de 20 de puncte, „Planul Trump pentru Gaza”, care include prevederi precum:

• Guvernare internațională temporară: Gaza ar urma să fie administrată timp de cinci ani de un comitet internațional condus de Donald Trump, din care ar face parte și Tony Blair. Palestinienii nu ar avea un rol direct în guvernare.
• Excluderea grupării Hamas: Gruparea islamistă ar fi eliminată complet din Gaza, fiind obligată să predea toate armele. Membrii care acceptă coexistența pașnică ar beneficia de amnistie.
• Prezență militară israeliană: Israelul ar păstra o prezență militară pe aproximativ un sfert din teritoriul Fâșiei Gaza, fără un termen clar de retragere. Ofensiva ar putea fi reluată oricând, în funcție de percepția amenințărilor la adresa securității naționale.
• Fără stat palestinian: Planul nu menționează în niciun fel crearea unui stat palestinian independent, nici nu vorbește despre situația din Cisiordania, unde peste 18.000 de palestinieni sunt arestați, iar accesul este restricționat prin sute de puncte de control și bariere.
• Reconstrucție și ajutor umanitar: Gaza ar urma să fie reconstruită cu sprijin internațional, gestionat de organisme neutre, precum ONU.

Aceste propuneri se configurează, așadar, într-un plan americano-israelian și ca un fel de ultimatum, pentru că nici nu au fost consultați deloc palestinienii. Dacă nu va fi acceptat imediat acest plan, atunci se va continua ofensiva și chiar se va înteți. Este limpede astăzi că nu mai sunt aplicabile Acordurile de la Oslo, care aveau ca scop esențial crearea celor două state, israelian și palestinian, din cauza liderilor care nu le mai respectă. Acesta a fost chiar sensul rezoluției Organizației Naționali Unite, care, în 1947, a creat statul Israel. Atunci, de fapt, teritoriul sub tutelă britanico-palestiniană a fost împărțit în două: 55% a fost atribuit Israelului, care era un stat ce trebuia să se creeze, și 45% palestinienilor, care locuiau pe acel teritoriu. Palestinienii atunci au refuzat, dar refuzul lor nu a modificat rezoluția Consiliului de Securitate și rezoluția ONU, prin care se atribuia un anumit teritoriu Israelului. Faptul că palestinienii au refuzat nu înseamnă că Israelul are dreptul de a-și extinde teritoriul primit atunci și, de fapt, o bună perioadă de timp nu s-a pus problema acestei extinderi. Teritoriile Gazei și Cisiordaniei au fost considerate, cum sunt considerate oficial și astăzi, ca teritorii ocupate, nu ca teritorii ale Israelului, iar întârzierea în soluționarea statutului juridic al acestor teritorii prin Acordurile de la Oslo a făcut ca în spațiul lor să se așeze o populație; Benjamin Netanyahu a fost cel care a impulsionat crearea acestor așezări evreiești ilegale. Acum, când vorbim de un stat palestinian, ne dăm seama că acest stat nu mai are teritoriul pe care să se așeze, pentru că teritoriul lui este ocupat de alții, respectiv de evrei, conform explicațiilor analistului Adrian Severin. „De aceea cred că și această recunoaștere de către anumite puteri europene a Palestinei este din partea lor, venită în acest moment, mai degrabă un gest ipocrit, pentru că ele trebuiau să acționeze de multă vreme și atunci când încă acest teritoriu mai era disponibil. Acum, să vii și să spui că recunoști statul… e foarte bine, dar unde e teritoriul acestui stat?”, a punctat Adrian Severin.

În anul 1997, Adrian Severin s-a întâlnit cu Bibi Netanyahu, care atunci se declara dispus să susțină aplicarea Acordurilor de la Oslo. În prezent, după cum a declarat la ONU, Netanyahu  a spus că niciodată nu s-a gândit la crearea unui stat palestinian și că promisiunea pe care a făcut-o de la bun început a fost că acest stat nu va exista. Foștii premieri israelieni, Ehud Barak și Ehud Olmert, spun amândoi că Netanyahu a susținut Hamas-ul tocmai pentru a fractura mișcarea de eliberare palestiniană între Hamas și Israel. Ideea de a anihila palestinienii doar pentru că stau în calea dezideratelor israeliene se traduce în genocid. Netanyahu consideră că, „dacă israelienii vor să scape de pericolul unui stat palestinian, trebuie să susțină Hamas”, iar unul dintre șefii serviciului de securitate internă a Israelului a spus, de asemenea, public că a primit ordin de la Netanyahu să plătească circa un miliard și jumătate de dolari pentru a susține Hamasul. „Netanyahu încă nu a explicat atacul de la 7 octombrie și este logic deja, nu este doar o presupunere sau doar o teorie a conspirației a unora, este logic deja să presupunem că însuși, Netanyahu este cel care nu neapărat a organizat atacul de la 7 octombrie, dar cel puțin nu a luat măsurile necesare pentru a-l preveni. Și dacă ne uităm la performanțele excepționale ale serviciilor de securitate internă și externă ale Israelului, care sunt, într-adevăr, servicii cu totul și cu totul admirabile prin capacitatea lor de a-și îndeplini misiunile, ne întrebăm cum e posibil ca niște oameni cu drone artizanale și instrumente rudimentare să vină și să facă asemenea ravagii pe un teritoriu atât de strict apărat, nu numai de serviciile respective, ci și de armata israeliană”, a evidențiat Daria Gușă. Guvernul extremist al lui Bibi Netanyahu a profitat în mod clar de atacul din 7 octombrie 2023 pentru a declanșa o operațiune care coincide cu obiectivele strategice ale Israelului, cu accent pe gonirea și eliminarea tuturor palestinienilor. Politica lui Netanyahu chiar a dăunat foarte mult evreilor, deci foarte multă lume care este pro-evrei și vrea un stat Israel, care să fie, totuși, un loc sigur pentru evrei, are această datorie de a fi împotriva lui Netanyahu, care a distrus la nivel global imaginea Israelului.

„Neomenia agresorului ajunge să distrugă natura umană și demnitatea umană a victimelor, să subumanizeze victima. Acesta este un efect foarte grav în afară de moarte, rănire, gonire și așa mai departe. Toate acestea ne șochează și aici trebuie să găsim niște soluții. Din această perspectivă, cele 20 de puncte ale domnului Trump ar putea fi caracterizate în limba engleză cu formula ´too little, too late´ (prea puțin și prea târziu). Israelul încă nu vrea să negocieze cu Hamas-ul. O variantă de plan de pace, formulată chiar de qatarezi și de egipteni, cu binecuvântarea finală a Statelor Unite, a fost acceptată de Hamas. Se pare că domnul Netanyahu era dispus și el să-l accepte, numai că miniștrii din partidele extremiste care formează guvernul i-au spus că dacă va semna o pace cu Hamas-ul, adică dacă va opri această politică de exterminare, ei vor ieși din guvern. Dacă aceste partide ar ieși din guvern, guvernul cade, iar Netanyahu n-ar mai avea absolut nicio posibilitate de a forma un alt guvern. Ar trebui eventual să meargă la alte alegeri, dar, în momentul în care ar înceta să mai fie prim-ministru, probabil că justiția israeliană, care a amânat deznodământul unor procese în care este implicat, ar pronunța, în fine, sentința și sentința aceasta cel mai probabil ar fi una de lipsire de libertate. Se pare că domnul Netanyahu refuză o soluție pacifică pentru a nu pierde guvernarea și se menține la guvernare pentru a nu-și pierde libertatea. Ne aflăm într-o situație teribilă în care pentru interesele unui singur om, o lume întreagă suferă, iar aceste interese ale acestui singur om sunt susținute și de marea putere americană”, a demonstrat Adrian Severin. S-a ajuns ca un singur om să țină în șah soarta întregului Orient Mijlociu și politica Statelor Unite ale Americii, în condițiile în care această prelungire a crizei poate să ducă în orice moment la o transformare a acestui război local într-unul mai mult decât regional, și anume într-un război mondial, pentru că, de data aceasta, dacă războiul se extinde în Orient (și au existat episodul bombardamentului în Qatar, al bombardamentului împotriva Iranului), momentul în care acest tip de conflict începe să se perpetueze și să repete, vom avea clar intervenția altor puteri din afara regiunii și nu din zona atlantică, ci din zona pacifică – China, Rusia, Pakistan etc..

Planul de pace nu este aplicabil și pentru că, din păcate, inclusiv în Statele Unite, în tot Occidentul, avem de-a face cu niște conduceri mediocre. Trump este înconjurat de oameni care nu îi împărtășesc ideile și mai ales oameni care nu înțeleg realitatea. Ideea unei guvernări a Fatahului este o inițiativă bună, însă faptul că Trump vrea să extindă administrarea Gazei și a Cisiordaniei unui guvern extins, internațional, este o exagerare și readuce în discuție colonizarea ori neocolonizarea Palestinei.  SUA să domine regiunea direct, și nu prin Israel, nu este o soluție. Este doar o altă formă prin care Occidentul își promovează țintele, fără să țină cont de cei care se opun, inclusiv marile puteri din regiune. Dacă planul de pace aproape impus de tandemul Trump-Netanyahu nu va sta în picioare și nu va fi acceptat, ce se va întâmpla cu palestinienii, care au primit mai degrabă un ultimatum decât speranța încheierii unei păci viabile? E clar că planul nu rezolvă nimic, Adrian Severin sugerând că nu soluționează principala problemă: nu oferă un stat palestinienilor, la nivel oficial. Ulterior, ar trebui oferite niște garanții americane și chineze, care să asigure, în special prin puterea statelor implicate, că acest nou stat palestinian nu va încerca să se extindă pentru a înlocui Israelul (așa cum spune Netanyahu), și va accepta să trăiască alături de Israel, nu în locul Israelului. Pentru ca acest lucru să nu se întâmple, ar fi nevoie și de investiții serioase pentru bunăstarea palestinienilor. Dacă planul nu va funcționa, așa cum este sortit să se întâmple, se va perpetua la nesfârșit conflictul și riscăm extinderea sa. Pentru decenii, toți arabii au trăit cu ideea că Israelul este invincibil și că degeaba se străduiesc ei să facă ceva, pentru că Israelul este invincibil. De aceea, acțiuni de tipul celor practicate de Hamas sau de Hezbollah au dus la o anumită iritare în rândul statelor arabe și la o anumită sațietate. Așa se explică o anumită răceală, o anumită distanțare a statelor arabe. Numai că de data aceasta s-a ajuns la o situație în care genocidul din Gaza a fost transformat din varii motive în acțiuni militare împotriva arabilor înșiși.  Aceste atacuri au făcut ca înșiși aliații Statelor Unite să se îndoiască de capacitatea SUA de a-i proteja, iar, după aceea, reacția aceasta cu scuze și cu încercări de pași înapoi sau în lateral au arătat că Israelul nu mai este intangibil, nu mai este imbatabil. De asemenea, s-a înțeles că apărarea SUA și protecția americană nu mai e sigură, este discutabilă și atunci se caută alte protecții, alte soluții, alte alianțe. Se va merge către reducerea influenței americane în Orientul Apropiat, reducerea influenței și capacității de dominare a Israelului în Orientul Apropiat, nu pentru că palestinienii vor rezista sau vor învinge în această bătălie directă cu Israelul, ci pentru că restul țărilor intră într-o altă logică, într-o altă situație strategică și tactică, pentru că în zonă apar alte puteri care nu mai pot fi alungate de Israel și care chiar vor avea interesul să se manifeste foarte ferm.

Emisiunea „Geopolitica Noii Lumi”, moderată de Daria Gușă, poate fi urmărită lunar, vinerea, pe Radio Gold FM, începând cu ora 13. Înregistrarea integrală poate fi urmărită pe pagina de Facebook a Radio Gold FM România, pe contul de YouTube Radio Gold FM Romania dar și pe platforma goldtv.ro