Restricțiile sanitare Covid au dat naștere unei generații cu cele mai fragile trăsături de personalitate

Datele analizate de Financial Times confirmă ceea ce mulți intuiau deja: restricțiile impuse în timpul pandemiei au produs schimbări de durată în structura psihologică a societății. Trăsături considerate fundamentale pentru coeziunea socială — conștiinciozitatea, extraversiunea și agreabilitatea — au înregistrat o prăbușire accentuată, în timp ce nevroticismul a crescut alarmant, mai ales în rândul tinerilor. Rezultatul este o generație vulnerabilă, marcată de anxietate, instabilitate emoțională și un declin al comportamentului pro-social, scrie The Federalist

Financial Times a analizat date privind caracteristicile de personalitate, iar concluziile sunt sumbre, mai ales în rândul tinerilor. O nouă analiză a chestionarelor de personalitate confirmă ceea ce mulți bănuiau deja: așa-numita „pandemie” a lăsat urme adânci în mintea a milioane de oameni.

John Burn-Murdoch, jurnalist la Financial Times, a studiat date provenite dintr-o serie de sondaje longitudinale și a constatat un declin fără precedent al trăsăturilor pozitive și pro-sociale, precum sociabilitatea și conștiinciozitatea, în paralel cu o creștere accentuată a gândirii și comportamentului nevrotic. Aceste schimbări sunt strâns legate de tulburările sociale, culturale și guvernamentale generate de reacția isterică la virusul Covid-19.

Personalitatea a fost măsurată prin așa-numitul „Model al celor Cinci Factori”: deschidere, conștiinciozitate, sociabilitate, agreabilitate și nevroticism. Rezultatele sunt alarmante: conștiinciozitatea – adică simțul datoriei și respectarea promisiunilor – a început să scadă vizibil în 2021 și 2022. În același timp, nevroticismul (anxietate, disperare) a crescut, iar agreabilitatea a intrat pe un trend descendent.

La câțiva ani distanță, situația este și mai gravă. Dacă atât tinerii, cât și persoanele mai în vârstă și-au pierdut din trăsăturile pro-sociale, adoptând comportamente mai degrabă antisociale, tinerii ies cel mai mult în evidență. Pentru generațiile mai vechi, acest lucru nu e deloc surprinzător: atitudinea apatică, ostilă și dezinteresată a noii generații a devenit tot mai vizibilă. Deși au corpuri de adulți, mulți tineri par să aibă mintea unor copii.

Scriitorul Aaron M. Renn a analizat, la rândul său, articolul din Financial Times și datele asociate. Graficele prezentate arată o prăbușire spectaculoasă a nivelului de conștiinciozitate la persoanele între 16 și 39 de ani. Grupul 40–59 de ani a înregistrat și el o scădere, dar mai moderată. Nu este deloc surprinzător faptul că persoanele peste 60 de ani au rămas aproape constante.

Apoi, se observă creșterea nivelului de nevroticism. Grupul de vârstă 16–39 de ani este reprezentat printr-o linie roșie abrupt ascendentă. Din nou, realitatea confirmă aceste date. În timp ce persoanele mai în vârstă trec ușor peste acest fenomen, spunând lucruri de genul: „Sunt doar tineri, își vor reveni când vor intra în lumea reală”, realitatea arată că aceștia nu sunt „doar copii” și nu și-au revenit deloc. Rata nevroticismului la această categorie, deja mult mai ridicată față de cea a persoanelor mai în vârstă, a crescut considerabil între 2014 și 2024. În același timp, scorurile la capitolul agreabilitate pentru acest grup tânăr s-au prăbușit.

Nu este vorba doar de „crize emoționale selectate de pe rețelele sociale”, deși proliferarea acceselor publice de furie și a crizelor nervoase filmate este evidentă. Aceste lucruri nu se întâmplă „pe Facebook”, ci în viața reală, în lumea tridimensională. Un exemplu este clipul video cu o femeie din Portland care țipa ca o furie mitologică pentru că un bărbat își cumpărase câinele în loc să îl adopte. Astfel de scene ar fi fost de neimaginat în lumea normală de acum 10 sau 20 de ani. Dar oricine a trăit într-un stat sau oraș dominat de stânga confirmă că aceste crize sunt reale.

Devastarea provocată de închiderile din „pandemie” continuă
Faptul că este necesar să pui cuvântul „pandemie” între ghilimele reprezintă, la rândul său, un semn. Aproape toată lumea – fie raționali, sceptici, conservatori sau libertarieni – folosește cu ușurință acest termen pentru boala respiratorie din 2020 – 2021, deși anterior era rezervat doar pentru molime grave și letale. „Pandemie” a fost dintotdeauna un cuvânt asociat cu adevărate catastrofe, precum ciuma neagră din Europa, care a ucis între o treime și jumătate din populația continentului, în funcție de surse.

Așa ceva nu s-a întâmplat în 2020. Nu a existat niciun virus extrem de mortal, comparabil cu cel din secolul al XIV-lea, care să devasteze teritorii întregi și să ucidă un număr fără precedent de oameni. Nu era adevărat atunci și nu e adevărat nici acum. Din punct de vedere medical, situația a fost mai degrabă comparabilă cu un an prost de gripă, în care cei mai afectați au fost, ca de obicei, vârstnicii și bolnavii cronici.

Ceea ce s-a întâmplat pe plan social și politic a fost o criză care a împins America și Occidentul dezvoltat într-un totalitarism fățiș. Dacă în Marea Britanie și Europa oamenii sunt mai docili și obișnuiți să fie controlați de guvernele lor, în Statele Unite cetățenii au trăit o abolire a drepturilor constituționale la liberă exprimare și la autonomie corporală într-o măsură nemaivăzută în memoria recentă. Guvernatorii statelor au emis ordine „rămâneți în casă”, în mod flagrant ilegale. Doar un exemplu: în Vermont, guvernatorul Phil Scott a semnat un ordin executiv prin care interzicea locuitorilor să iasă afară împreună cu persoane care nu făceau parte din gospodăria lor. Și toată lumea știe ce au făcut armata și președintele Joe Biden (ca să nu mai vorbim de nenumărați angajatori corporatiști) pentru a forța americanii să accepte vaccinuri netestate.

Îngrijorătoarea acceptare socială
Nu e „totul în capul tău”, e „totul în capul lor”. Privește în jurul tău acum, mai ales dacă locuiești într-o zonă dominată de stânga. Vezi oameni zombificați, care și-au pierdut capacitatea de a purta o conversație banală, de a respecta reguli simple de circulație (precum oprirea la semaforul roșu) și care izbucnesc în accese isterice la cea mai mică neînțelegere. În regiunile „albastre” din Noua Anglie, unde locuiesc, magazinele alimentare, benzinăriile și restaurantele funcționează încă cu jumătate (sau chiar mai puțin) din personalul pe care îl aveau „înainte de vremuri”. Oamenii – în special tinerii – par să fi decis pur și simplu că nu e sigur sau de dorit să mai muncești. Iar puținul personal pe care îl găsești într-un magazin de bricolaj te privește urât dacă îndrăznești să întrebi unde se află un produs de bază. „Ăăă… dacă am avea, ar fi cam pe acolo”, acesta e standardul serviciului clienți în 2025.

Videoclipul menționat mai sus nu mai este un eveniment rar, dar nu trebuie să ne obișnuim cu el. Comportamentele nevrotice, egoiste și instabile emoțional din jurul nostru seamănă izbitor cu cele asociate de psihiatrie cu tulburările de personalitate din grupa Cluster B. Acestea sunt trăsături de caracter adânc înrădăcinate, în mare parte imposibil de schimbat, de natură narcisistă, dezechilibrate emoțional și distructive atât pentru cei care le manifestă, cât și pentru cei din jur.

Ca fost activist de stânga, crescut într-o familie condusă de o mamă cu o severă tulburare de personalitate din Cluster B, sunt profund alarmat de creșterea acceptării sociale a unor comportamente care sunt la fel de abuzive pe cât sunt de rupte de realitate. Privind populația americană, văd cum ruinele copilăriei mele devin normalizate, ba chiar validate și lăudate ca fiind „autentice” și „trăirea celei mai bune versiuni a vieții”.

Nimic din toate acestea nu este normal, iar dacă permitem să devină normalitate, atunci nu facem decât să ne săpăm propriile morminte și să tragem pământul peste noi.

Joshua Slocum este scriitor și comentator, concentrat pe creșterea comportamentelor abuzive și narcisiste din societatea americană. Podcastul său săptămânal, Disaffected, precum și publicația asociată de pe Substack, analizează tendințele culturale prin prisma trăsăturilor de personalitate negative care reflectă psihologia abuzului domestic și a celui infantil.

sursă: The Federalist