„Geopolitica Noii Lumi”: Daria Gușă și Adrian Severin despre noua resetare geopolitică a lumii – situația deplorabilă a Europei, prin prisma eșecului summit-ului UE – China și a acordurilor comerciale încheiate de UE cu SUA

Autor: Oana-Medeea Groza

În emisiunea „Geopolitica Noii Lumi”, cu frecvență lunară, moderată de tânăra geopoliticiană Daria Gușă, absolventă a Universității St. Andrews din Scoția, și analistul Adrian Severin, fost Ministru de Externe al României, s-a discutat despre noua resetare geopolitică, punându-se accent pe situația deplorabilă a Europei, prin prisma eșecului summit-ului UE cu China și a acordurilor comerciale încheiate de UE cu SUA.

Pentru început, într-un exercițiu de imaginație lansat de Daria Gușă, Adrian Severin a explicat cum s-ar fi putut desfășura summit-ul UE-China, astfel încât să aducă rezultate pozitive pentru europeni și să nu se transforme totul într-un fiasco diplomatic. În secolul al XIX-lea, într-un discurs rămas în istorie sub numele de „civis Romanus sum”, Lord Palmerston, diplomat britanic de mare anvergură, explica faptul că nimeni nu este condamnat să fie partenerul veșnic sau dușmanul veșnic al Angliei, ci Anglia are doar interese veșnice, pe care și le urmărește negreșit. Un lucru similar spunea și Henry Kissinger despre SUA, care are, la rându-i, doar interese. Urmând acest principiu al pragmaticii geopolitice, și UE ar trebui să se ghideze după aceeași regulă nescrisă și să respecte interesele sale ca entitate juridică distinctă, în conformitate, bineînțeles, cu interesele statelor membre, ținând cont și de realitățile lumii, în continuă schimbare. Politica internațională este determinată de doi factori: jocul intereselor și raporturile de putere. Și unul, și altul se schimbă, chiar dacă anumite interese sunt permanente, iar altele se modifică în funcție de context. Dar nu numai în funcție de context ne definim interesele, ci și în funcție de puterea pe care o avem, raportată la puterea altora. „Ceea ce s-a întâmplat la Beijing în această întâlnire UE-China sau ceea ce s-a întâmplat în Scoția în întâlnirea UE-Statele Unite, mai exact Ursula von der Leyen-Donald Trump, sunt lucruri care mâine, dar mâine la propriu, nu la figurat, se reflectă în farfuria noastră. Ne uităm în farfurie și vedem cât este de plină. Ne uităm și vedem cât ne-a costat să umplem farfuria. Ne uităm la prețul pâinii, ne uităm la prețul benzinei, care prețul benzinei după aia se transferă în prețul a toate cele și trebuie să ne aducem aminte că toate acestea sunt și rezultatul întâlnirii sau celor convenite sau neconvenite la Beijing sau celor neconvenite sau convenite în Scoția. Suntem jucători fiecare dintre noi, ca persoană fizică, într-un joc mare, global și tot ce se întâmplă în lume influențează viața noastră. Nu avem de ce să dăm deoparte anumite evenimente sau să le tratăm ca pe evenimente mondene, ca ceva care ține de modă, care ține de entertainment, de distracție. Nu putem lua nimic în ușor, pentru că totul se reflectă în viața noastră și dacă luăm lucrurile în ușor, și viața noastră o luăm în ușor cu consecințele respective”, a demonstrat Adrian Severin. Continuându-și explicația, profesorul Adrian Severin a subliniat faptul că Uniunea Europeană trebuia să se pregătească pentru întâlnirea de la Beijing, ținând seama de situația în care se află în acest moment și debarasându-se de orice fel de prejudecăți ideologice, foarte periculoase în relațiile internaționale. Mai mult decât atât, ar fi trebuit să înțelegem că trăim într-o altă lume, în care America nu mai este o democrație, ci este o oligarhie sau o plutocrație și că ceea ce face Donald Trump este imaginea plutocratului care se gândește doar la bani. Dincolo, în Rusia și China, nu mai sunt dictaturile de altădată, nu mai sunt acele regimuri autoritare, ci au fost înlocuite de meritocrații, o conducere a elitelor care guvernează în interesul poporului. Trebuie să ținem seama de această schimbare majoră atunci când căutăm să consolidăm alianțe sau amorsăm eventuale adversități. Odată cu această evoluție, a decăzut și puterea economică a SUA. „Capitalurile americane, care au fost învățate să umble exclusiv după profit și pe care statul le-a lăsat să facă doar profit, fără ca el să intervină acolo unde afaceri mai puțin profitabile lăsau câmpul economiei viran, pradă tuturor buruienilor care cresc pe orice câmp lăsat în pârloagă, deci aceste capitaluri au fugit în alte țări. Ele nu se simțeau rău în America pentru că nu erau protejate acolo, dar ele se simțeau rău în America pentru că, prin comparație cu ceea ce găseau în China sau în India sau în alte țări, puteau profita mai puțin. În America făceau profituri mai mici și atunci ele s-au dus în alte țări, acolo unde materiile prime erau mai la îndemână și de aceea mai ieftine, forța de muncă era mai ieftină și de aceea profiturile mai mari, lăsând America slăbită din punct de vedere economic. Ce să protejezi tu, într-o țară în care cei care trăiesc nu vor să se ridice, ci din care ei vor să plece? Această protecție este pur și simplu aberantă față de realitatea americană de azi. Dar, în aceste condiții, Europa trebuie să vadă altfel lucrurile și Uniunea Europeană trebuia să vadă altfel lucrurile și să-și dea seama că nu mai este America de altădată, nici politic, vechea democrație, iubitoare de drepturi individuale; nici vechea putere economică, este o fostă superputere globală, care nu vrea să accepte îmbătrânirea și epuizarea ei și care se luptă să supraviețuiască prin mijloace pe care, atunci când era tânără și în creștere, le repudia, le respingea. Dacă așa stau lucrurile, Europa trebuia să se uită în altă direcție. Era foarte simplu. Nu putem găsi un aliat mai bun astăzi cu care nu să înlocuim America, dar pe care să-l adăugăm Americii? Iar dacă America găsește că relația noastră cu acest nou aliat este incompatibilă cu gândurile ei despre relația cu noi, atunci e treaba Americii să se descurce, nu este treaba noastră”, a punctat Adrian Severin.

Astăzi, principalii rivali ai Americii nu mai sunt în Europa, ci în Asia. Rusia nu mai este Uniunea Sovietică de altădată. A menține prezența SUA în Europa și a menține garanțiile de securitate pentru europeni este pentru ea și nefolositor, direct, și foarte scump, indirect. De aceea, America vrea să-și diminueze prezența, nu și controlul. Acestea sunt condițiile care trebuiau să determine o schimbare de orientare a ideologiei și a viziunii strategice în Uniunea Europeană. Uniunea Europeană trebuia să se ducă la Beijing, prin reprezentanții săi, cu gândul ca acolo să realizeze un parteneriat strategic cu China, un parteneriat care să facă din cele două țări, prin efort comun, două puteri soft, două puteri pacifice complet diferite ca mod de gândire și operare raportat la vechile puteri hard, la puterile războinice din timpul ordinii mondiale bipolare, două puteri care să aibă o altă viziune decât cea a militarizării generale, pe care o cunoaște astăzi SUA, de asemenea, două puteri care să se opună protecționismului american actual și două puteri care în felul acesta să contribuie împreună la edificarea unei noi ordini globale. Reprezentanții europeni nu s-au dus cu aceste gânduri, nu s-au dus cu aceste proiecte și nu s-au dus cu aceste proiecte pentru că, din punct de vedere ideologic, europenii, Uniunea Europeană, actualii lideri, consideră că noi trebuie să rămânem în continuare sub tutela Americii și că suntem adversarii Chinei, care ar reprezenta o amenințare pentru securitatea noastră. Liderii chinezi așteptau o deschidere din partea Uniunii Europene, întrucât ei simt că au nevoie de un partener precum Uniunea Europeană, tocmai spre a-și realiza obiectivele principale actuale, și anume o rezistență în fața protecționismului economic american și rezistența împotriva celor care se opun apariției unei noi ordini mondiale post-americane. Europenii au avut, așadar, o prestație foarte slabă în China și au ratat șansa de a încheia niște acorduri foarte profitabile, vizibile în relațiile Chinei cu alte state. Spre exemplu, în urma summit-urilor dintre China și statele africane sau dintre China și statele din Asia Centrală, se promit foarte multe investiții din partea chinezilor și se creează parteneriate solide, se discută probleme reale geopolitice. Europenii, ca după dictare, au jucat cartea pierzătoare a ideologiilor politice, au condamnat chinezii pentru relațiile pe care continuă să le aibă cu Rusia.

China este un partener economic extrem de important pentru Uniunea Europeană, al doilea cel mai important după SUA. UE a plecat de la această întâlnire extrem de importantă doar cu un acord de cooperare în materie de energie verde, unde China este oricum lider absolut, și s-a concentrat doar pe această problemă a Ucrainei, uitând de propriile probleme economice și de securitate. În urma prestației slabe a reprezentanților europeni, rămâne întrebarea dacă ei chiar sunt atât de prost pregătiți sau sabotează în mod voit posibilele relații bilaterale profitabile cu alți actori geopolitici în afară de SUA. Acum câteva săptămâni, o delegație chineză, reprezentând organizații neguvernamentale și instituții de cercetare geopolitică din China, a făcut un turneu în Europa, a avut o oprire la Bruxelles, unde s-a întâlnit cu reprezentanții diverselor grupuri politice din Parlamentul European și de asemenea, foarte interesant, a făcut o oprire chiar la București, probabil considerând că noi, indiferent de politica oficială a guvernului român, avem experiență, avem în spate un proces de reflexie cu privire la relațiile internaționale și că putem să dăm o serie întreagă de idei legate în special de relația China-Uniunea Europeană. Asta arată cât de serios au tratat chinezii summit-ul cu UE și cât de serios s-au pregătit pentru acesta, interesându-se de cum ar putea decurge și la ce ar trebui să se aștepte. UE este importantă pentru a completa garnitura actorilor cu relevanță globală, acele entități politice care pot să joace un rol pozitiv în realizarea unui echilibru de putere la nivel mondial și în realizarea unei ordini mondiale noi. „Ceea ce au făcut, însă, reprezentanții Uniunii Europene, cred că se explică, pe de o parte, prin niște devieri de comportament, tulburări de comportament devenite cronice după ani în care Uniunea Europeană, fără îndoială, s-a simțit principala putere economică sau aproape principala putere economică a lumii, contribuitorul principal în ceea ce privește fondurile de dezvoltare transferate în țări din alte continente. A existat și un vis nerealizat al Uniunii Europene ca principal creator de progres științific și tehnologic. Toate aceste realități din trecut sau vise care ne-au animat imaginația pozitivă au determinat o anumită aroganță în atitudinea Uniunii Europene, o aroganță care s-a asociat narcisismului, pe măsură ce gloria trecută a început să apună, iar visele trecute au început să fie infirmate. Europenii au aterizat la Beijing cu ideea că ei vin ca reprezentanți ai unei superputeri mondiale care, de asemenea, deține și supremația morală, care are o vigoare și o justețe ideologică inatacabile și care, desigur, poate să îi educe pe ceilalți, iar nu să învețe de la ei, care le poate impune celorlalți o conduită și nu care trebuie să conviețuiască cu ceilalți respectând și obiceiurile lor. Uniunea Europeană a lansat această formulă despre sine că este o putere transformatoare. Această capacitate transformatoare a Uniunii Europene a fost afirmată în contextul perioadei imediat consecutive Războiului Rece și a dispariției blocului sovietic, când transformarea viza atât legislația, cât și sistemul instituțional, cât și regimul politic, cât și mentalitățile caracteristice țărilor din vechiul bloc sovietic, care încercau să devină membre ale Uniunii Europene. Inclusiv față de SUA avem un oarecare sentiment de superioritate în ceea ce privește drepturile omului, în ceea ce privește democrația, în ceea ce privește tradițiile noastre culturale. Pornind de aici, așa s-a manifestat delegația noastră. Ea a venit ca un fel de preoțime seculară; domnul Costa și doamna von der Leyen au fost doi sacerdoți seculari, care au venit să promită pământul fericirii chinezilor, spunându-le că, dacă vor respecta tablele legii europene, vor avea parte de mântuire” este explicația posibilă pe care Adrian Severin a atribuit-o comportamentului șocant al UE la summit-ul cu China.

Chinezii au rămas perplecși în fața unor asemenea manifestări, chiar dacă li s-a mai spus și au fost avertizați să nu aibă așteptări prea mari de la europeni, aflați în declin. Din cauza aceasta, președintele Xi Jinping a refuzat ca întâlnirea să aibă loc la Bruxelles și ca el să se deplaseze la Bruxelles și i-a chemat la Beijing pe reprezentanții Uniunii Europene. În plus, a redus întâlnirea de la două zile la o singură zi (care, până la urmă, s-a redus și ea), din lipsă de dialog constructiv. „Europenii au arătat, dincolo de narcisism, dincolo de aroganță, dincolo de ruperea de realitate, și o imensă miopie strategică și o adevărată blocare într-o senilitate ideologică, într-o anchiloză ideologică. N-au putut trece peste bariera ideologică, n-au înțeles ce se întâmplă cu lumea de azi. Nu înțeleg, n-au înțeles ce ne așteaptă în viitor și către care ținte viitoare trebuie să ne îndreptăm și pe ce drumuri să ne îndreptăm spre acele ținte”, a arătat Adrian Severin. Europenii au venit cu mărunțișuri comerciale și cu pretenții geopolitice complet absurde. Mărunțișurile comerciale au constat, în primul rând, în încercarea de a reproșa Chinei un dezechilibru în balanța comercială, imputând chinezilor faptul că vând prea mult în Europa și că europenii nu vând în aceeași măsură produsele lor în China. Problema reală este că europenii produc puțin, în special din punct de vedere sortimental, adică sunt o serie întreagă de bunuri pe care europenii nu le produc și care sunt esențiale pentru viața noastră de zi cu zi, iar dacă aceste bunuri nu le-am lua din China, care le produce, am rămâne fără rezolvarea unora dintre nevoile noastre existențiale curente. Pe de altă parte, europenii produc scump ceea ce produc și nu poți să îi acuzi pe chinezi pentru că economia europeană este slabă și este necompetitivă. Economia europeană este slabă și necompetitivă, întrucât Uniunea Europeană nu mai funcționează așa cum trebuie și așa cum ar putea funcționa. O ultimă cerere a UE a fost cea care privea susținerea Uniunii Europene de către China, prin aplicarea în relația cu Rusia a sancțiunilor concepute de Uniunea Europeană și de Statele Unite în cadrul războiului economic euro-rus. Când tu vii cu nevoi comerciale, nevoi relative la importul de semi-fabricate, de părți componente, de soluri rare, de resurse naturale strategice, când ai nevoie de astea toate din partea Chinei, tu vii și o ameninți cu sancțiuni dacă ea nu denunță un parteneriat strategic esențial pentru viitorul ei, cu Rusia și cu eventual alte puteri?! Pentru ce? Pentru că tu crezi că e bine să fii în război cu Rusia? Dacă e bine să fii în război cu Rusia, du-te și războiește-te cu Rusia cât poftești, dar nu îi obliga și pe alții să se războiască cu ea. Iar dacă tu constați că având Rusia relații normale sau bune sau parteneriale înfloritoare cu alții, războiul tău nu avansează în direcția pe care ți-o dorești, oprești războiul tău și nu încerci să schimbi lumea conform dorințelor tale, pentru că nu ești în poziția de a dicta tu lumii ce să facă. Cu o asemenea abordare, eșecul era garantat.

Daria Gușă a explicat faptul că în spatele auto-sabotajului european s-ar putea afla Marele capital european și păpușarii Rothschild, subliniind faptul că Europa a fost trimisă să joace acest rol de a se distanța de China, de a fi lăsată pradă intereselor americanilor și ale rușilor, pentru că Europa nu se mai poate compara cu ei când vine vorba de putere. În același timp, observăm că și acest „deal” cu America nu a fost o victorie foarte mare nici pentru America, nu a fost o victorie foarte mare nici pentru Europa, deși a fost prezentată ca o mare victorie pentru Donald Trump. Vedem, de fapt, o Americă și o Europă controlate de Marele capital. Totuși, SUA au discuții și comunicări mai bune cu China, chiar decât Europa, cel puțin prin dezbaterile pentru niște taxe de import mai favorabile. Doar europenii rămân în urmă, deși pare că momentan încă suntem în spatele „bărcii” americanilor. Cum va fi aplicată marea resetare în cazul Europei? Dacă înainte puteam vorbi despre două superputeri pacifice emergente, China și Uniunea Europeană, în acest moment putem spune că, în ceea ce privește China, aceasta este o putere deja confirmată, deja consacrată, cu nevoi și capacități de creștere, dar, în orice caz, este mai degrabă o putere consacrată, pe care nimeni nu o mai poate ignora,  în timp ce Uniunea Europeană nu mai poate intra în categoria superputerilor sau puterilor globale emergente. Ea este o putere de mâna a treia, nu de mâna a doua, în recesiune, în scădere, în coborâre, care a ajuns a fi irelevantă din punct de vedere strategic la nivel global. „În procesul necesar de resetare a ordinii mondiale, Uniunea Europeană ar fi avut la Beijing ocazia de a reveni în joc alături de China și de a-și redobândi posibilitățile afirmării într-o anumită perspectivă ca jucător global cu o relevanță strategică globală. A ratat această șansă. Rezultatele imediate sunt cel puțin două: pe de o parte China, care, după părerea mea, s-a arătat rezervată în anumite apropieri față de Iran, față de Rusia, față de alți potențiali jucători într-o ordine post-americană, de acum încolo își va pune toate cărțile pe masă, va înțelege că a ajuns la un nivel de relevanță, la un nivel de influență, la un nivel de putere la scară globală care nu-i mai permite să rămână cumva martor sau numai un sfetnic înțelept pentru rezolvarea anumitor crize și o va obliga să se implice direct în aceste crize, să se implice oferind asistență militară inclusiv nucleară Iranului, cum de fapt a și început să se implice în susținerea inclusiv militară, dar și economică a Pakistanului, să deschidă niște relații foarte îndrăznețe cu Turcia neo-otomană, care deja de multă vreme cochetează cu ideea de a-ntoarce spatele NATO și, bineînțeles, să-și consolideze în termeni foarte clari parteneriatul strategic cu Rusia. Această ambiguitate pe care a întreținut-o până acum, cred eu, și în speranța că astfel poate să faciliteze un parteneriat strategic cu Uniunea Europeană, această ambiguitate va fi înlăturată și acum China va spune foarte clar, de pildă, în ceea ce privește Ucraina, ‘Da, suntem pentru integritatea teritorială, dar suntem pentru integritatea teritorială a statelor-națiune, nu avem o singură Ucraina. Avem mai multe Ucraine care au compus Republica Sovietică Socialistă Ucraineană, ce nu mai are niciun temei să existe. De asemenea, suntem pentru integritatea teritorială, dar în condițiile în care se ține seama și de nevoile de securitate ale vecinilor, care sunt mai mari sau mai mici. Este limpede că Ucraina nu mai era de mult Ucraina, ci era o Ucraina NATOizată, care se învecina cu o Rusie post-sovietică și, în aceste condiții, trebuie să discutăm despre securitatea participanților prezenți în această vecinătate în care Ucraina și mai ales statul-națiune ucrainean sunt actori de mâna a doua, de mâna a treia sau sunt actori secundari. Să facem ca lucrurile să răspundă nevoilor de securitate pe baza, desigur, a realităților războiului, pentru că războiul are legile lui, altfel nu se duce lumea la război și altfel războiul ar fi scos complet în afară a legii internaționale’. De acum, eu prevăd un discurs de acest tip al Chinei și China pune în spatele acestui discurs și puterea ei economică, și puterea ei militară, și principiul unei singure Chine care, în mod clar și categoric, sub diverse motive este încălcat astăzi de puterile atlantice.

Pe de altă parte, rezultatul acestui eșec de la Beijing s-a regăsit în întâlnirea din Scoția între Trump și von der Leyen. Aici, dacă ar fi venit, având în spate parteneriatul cu China, altfel ar fi putut vorbi Uniunea Europeană. Ea s-a prezentat, însă, în plenitudinea neputinței ei și a depus complet armele în fața pretențiilor lui Donald Trump. Cumpărăm energie scumpă din SUA și să investim în industria energetică americană, pentru a înlocui energia ieftină, altădată cumpărată din Rusia sau pe care o mai cumpărăm și acum relativ ieftină venită din Rusia pe drumuri ocolitoare. O asemenea inepție economică nu poate egala decât inepțiile economice ale vechiului sistem comunist, care punea ideologia înaintea economiei și subordona economia ideologiei. Pentru că noi, din punct de vedere ideologic, credem că avem o superioritate morală în raport cu China și cu Rusia, înțelegem să punem la pământ economia noastră în numele acestei superiorități, cumpărând scump de la americani ceea ce aveam ieftin de la cei pe care îi considerăm inferiori nouă din perspectivă ideologică. În același timp, în condițiile în care Uniunea Europeană este într-o cronică descreștere economică, ne angajăm să investim în economia americană. De ce să facem asta când economia noastră nu funcționează și când ea are nevoie de investiții? Potrivit tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, Comisia Europeană este obligată să dirijeze fondurile europene în așa fel încât să realizeze coeziunea economică, socială și teritorială în Uniunea Europeană Nicăieri în tratate nu se dă dreptul Comisiei Europene să ia bani din buzunarul cetățeanului european ca să susțină supraviețuirea industriei americane”, a explicat în mod exhaustiv analistul Adrian Severin.

În ceea ce privește taxele vamale, acest procent de 15% va pune pe butuci și ceea ce mai supraviețuiește în multe dintre ramurile economice europene. Posibil chiar ca taxele pe medicamentele europene să fie și mai mari, pentru că Trump consideră sănătatea americanilor o chestiune de siguranță națională (sau cel puțin așa pretinde). Uniunea Europeană se angajează să cumpere și armament din SUA, chiar dacă UE este o putere soft. Uniunea Europeană ar trebui să încerce să mențină pacea în lume prin instrumentele comerțului, ale economiei, ale dezvoltării, nu prin instrumente militare. Este de esența Uniunii Europene să evite militarizarea Europei și militarizarea politicilor europene. Desigur că avem nevoie și de instrumente de apărare hard în Europa, dar dacă este să ne dotăm cu ele, trebuie să ne dotăm făcând din aceasta și o ocazie pentru consolidarea economiei europene, pentru consolidarea cercetării științifice în Europa, care cercetare științifică servește de regulă obiectivelor militare și obiectivelor civile în același timp. Nici Donald Trump nu a câștigat, întrucât aceste câștiguri sunt iluzorii. Acest protecționism trumpian îi dezavantajează pe agenții economici și pe consumatorii americani și chiar pe agenții economici americani. Nu e vorba despre niște industrii tinere americane care trebuie protejate, ci este vorba de a aduce acasă industrii bătrâne care au fugit în locuri mai favorabile. Nu le vor aduce acasă ridicând taxele vamale, sub absolut nicio formă. „E limpede că suntem într-o fundătură. Uniunea Europeană nu mai poate ieși de aici cu această conducere și cu această orientare. Dacă vorbim de resetare, atunci vorbim de o resetare care se va realiza fără participarea Uniunii Europene și, dacă într-un asemenea joc lipsești, jocul se face pe seama ta. Cred că se va ajunge în final la o înțelegere obligatorie, inevitabilă, între Statele Unite și Rusia. Statele Unite își vor reduce drastic prezența în Europa și își vor reduce drastic cheltuielile europene, așteptând să vadă dacă pot obține vreun câștig din angajamentele acestea fantasmagorice ale Ursulei von der Leyen, iar pe locul pe care ele îl vor lăsa liber, va veni și se va prezenta, într-o formă sau alta, Rusia. Desigur, nu mai e Rusia sovietică, nici Rusia țaristă. Este o Rusie care își întinde rădăcinile sau își înfige rădăcinile în parteneriatele asiatice, o Rusie care probabil înțelege că am ieșit și din secolele Europei, și din secolul Americii și ne găsim în secolul Asiei, de aceea este cazul să consolideze ce are deja realizat acolo, să consolideze BRICS-ul, să consolideze Organizația de Cooperare de la Shanghai, să consolideze sistemul monetar și bancar alternativ la instituțiile mondiale post-belice americanizate și la dolar. În direcția aceasta se va merge. Iar America, până la urmă, dacă va dori să supraviețuiască, va fi obligată să recunoască realitatea și să încerce a intra în negocierea mondială pentru o nouă ordine care rămâne, după părerea mea, o ordine construită pe temelia modelelor și concepțiilor asiatice: chinez, indian, euroasiatic, rusesc”, a concluzionat Adrian Severin.

Emisiunea „Geopolitica Noii Lumi”, moderată de Daria Gușă, poate fi urmărită lunar, vinerea, pe Radio Gold FM, începând cu ora 13. Înregistrarea integrală poate fi urmărită pe pagina de Facebook a Radio Gold FM România, pe contul de YouTube GoldTV Romania dar și pe platforma goldtv.ro