Cristian Popescu Piedone, printre tarabe, povești și prieteni: 30 de ani în Târgul Vitan

De 30 de ani, în fiecare săptămână sau ori de câte ori timpul îmi permite, pașii mă poartă spre Târgul Vitan. Nu e doar un loc, nu e doar o piață aglomerată de obiecte vechi și povești uitate — e un ritual, un colț de viață care a crescut odată cu mine.

Acolo, printre tarabe improvizate și glasuri amestecate, m-am întâlnit mereu cu oameni dragi. Prietenii care au devenit, în timp, o familie neoficială. Ne recunoaștem din priviri, din zâmbete, din aceleași glume spuse de zeci de ori, dar care încă ne fac să râdem. Timpul pare că stă în loc când suntem împreună.

Am văzut generații schimbându-se, am văzut obiecte care spun povești din alte vremuri, dar cel mai important, am construit amintiri. Pentru mine, Târgul Vitan nu înseamnă doar trecut — înseamnă continuitate, prietenie și o bucată de suflet care nu s-a schimbat niciodată.

Și cât timp voi putea merge acolo, știu că voi regăsi mereu ceva neprețuit: oamenii.