Acești obedienți iresponsabili

Autor: Monica Tatoiu

Și aroganța cu care vulnerabilizează șansa de prosperitate a națiunii sunt principalii vinovați pentru nemulțumirile care au scos oamenii în stradă în plin ger. Obedienții de care pomenesc ocupă poziții cheie peste tot în statul român. În gestionarea resurselor, la ANRE, la ASF, la ANCOM, în MAE, la Președinție, la agricultură, sănătate și educație nu mai vorbesc. Toți execută obedient ordinele. De ce? Pentru că dacă cârtesc, la câte competențe profesionale au, sunt înlăturați imediat și înlocuiți cu alții. Rezerva de cadre obediente în partide este nelimitată.  Cine n-are o profesie din care poate să trăiască decent, se refugiază la vreun partid. Obedient la început în fața șefilor, pe care după ce îi înghite, aplică principiul obedienței în relațiile externe. Pentru cei fără caracter este strategia câștigătoare.

Obedienții sunt foarte „activi” și în Parlamentul European. România are comisar european pe transporturi. Doamna Adina Vălean, PNL. A avut comisar european pe agricultură, domnul Dacian Cioloș (Reper) . Nu am auzit-o pe doamna comisar Vălean luând o poziție pragmatică în problema transportatorilor, nici când a fost vorba de atacul la firmele de transport românești nici acum când transportatorii din România sunt la limita falimentului. Despre Cioloș și deciziile sale, cele care au generat ulterior problemele  din agricultura românească au curs râuri de biți. Oamenii din stradă culeg „roadele” obedientei și oportunismului acelora cărora le-au delegat dreptul de reprezentare prin vot. Plătiți bine ca să ne fac rău. Sunt sigură că la PNL sunt presiuni să o pună pe listă pe doamna Vălean. Nu degeaba a ieșit din adormire Crin Antonescu la început de an.  La cum scade PNL in sondaje, scade și numărul de locuri eligibile. Bătălia pe ele cu puzderia de obedienți sinecuriști din PE creează deja zarvă mare la vârful conducerii liberale. Mai ales că mai încearcă mulți grei regionali să se ascundă de dosare pe listele de europarlamentare.

Obedienții nu se luptă pentru salarii, oricât de mari li se par unor muritori de rând. Ele sunt niște resturi la masa contractelor cu multe zerouri.

Obedienții aruncă pe piață promisiuni cu nemiluita. Un singur subiect este tabu. Ucraina. Mucles. În Ucraina nu este vorba doar despre cereale și „democrație”. Este vorba despre resurse mult mai interesante pentru care se bat estul și vestul în perspectiva nevoilor tehnologiei moderne. Obedienții autohtoni, cu studii finalizate la maturitatea târzie nu înțeleg mizele războiului hibrid. Acceptarea pauperizării românilor, distrugerea capitalului românesc în favoarea monopolului capitalului străin, vor diminua capacitatea României de a negocia o poziție benefică economic în acordurile economice după încheierea ostilităților în est. Tot mai aproape, pe măsură ce se apropie alegerile europarlamentare și prezidențiale din SUA.

România nu are un capital autohton sănătos. Depinde de banii europeni pentru a nu intra în recesiune. Din acest motiv orice rebeliune înseamnă sinucidere politică în acest an de alegeri. Puterea este cu spatele la zid. Înțeleg contextul. Dar istoria ne învață că  sacrificiul unor lideri carismatici, poate schimba soarta unor bătălii pierdute teoretic. Marea Unire este un exemplu. Mai avem astfel de lideri printre atâția oportuniști? Dacă nu ne scuturăm de ei riscăm să ajungem Acarul Păun ca în 1945, când după scurtarea războiului prin sacrificii umane și materiale  am fost  aruncați în sfera de influență rusească. Există un mare pericol ca România, cu toate costurile care ne-au pauperizat, să nu aibă nimic de spus la negocierile care vor urma înghețării conflictului din Ucraina. Pace nu va fi. Nu există prieteni sau parteneriate strategice fără costuri ascunse. Greu de înțeles pentru acești obedienți iresponsabili care au un singur principiu: După noi Potopul.