„Wokismul a ucis Crăciunul”: Bradul de la Galeries Lafayette din Paris declanșează un val de critici pe rețelele sociale

La Galeriile Lafayette Paris Haussmann, bradul din 2026 semnat de Jean-Charles de Castelbajac stârnește deja controverse, conform Peaches. În fiecare iarnă, vitrinele marilor magazine pariziene atrag mulțimi înfofolite pe bulevardul Haussmann, gata să ridice privirea spre marea cupolă de sticlă Art Nouveau și să scoată telefoanele. Sub Cupolă, un brad gigant face parte din ritual. În 2026, însă, primele imagini ale noului decor au împărțit opiniile, mulți rezumându-și surprinderea prin această fraze: „Nici măcar nu pare un brad de Crăciun” sau “Hidoșenie”.

La Galeriile Lafayette Paris Haussmann, acest brad de Crăciun 2026 i-a fost încredințat creatorului Jean-Charles de Castelbajac, regele culorilor primare și al desenelor jucăușe. Potrivit site-ului Galeries Lafayette Paris Haussmann, tema sa, În inima Crăciunului (Au cœur de Noël), transformă bradul clasic într-o sculptură protectoare, populată de personaje fantastice, inimi și aripi. Miza este clară: să spargă tiparele fără a distruge atașamentul familiilor față de această întâlnire anuală.

Un brad-sculptură pop care sparge tiparele sub Cupolă

Așa cum îl descrie publicația Ulysse, bradul din 2026 nu mai are nimic din coniferul verde cu ghirlande aurii. O structură grafică impunătoare se înalță sub Cupolă: crengi colorate, siluete stranii și simboluri care converg spre un înger așezat chiar în vârf. Ansamblul pare intenționat fantezist, aproape copilăresc, cu acele nuanțe de roșu, albastru și galben care trimit imediat la universul lui Jean-Charles de Castelbajac.

Potrivit site-ului Galeries Lafayette Paris Haussmann, un brad monumental tronează sub Cupolă încă din 1976, ceea ce face ca această schimbare de direcție în stil pop să fie cu atât mai frapantă. Ulysse menționează reacții contrastante, între cei dezamăgiți de lipsa unui decor mai clasic și vizitatorii intrigați de această libertate artistică. Publicația reamintește că fotografiile nu arată totul: luminile create de colectivul Visual System și coloana sonoră semnată de Vladimir Cauchemar urmează să anime sculptura în permanență.

Povestea „În inima Crăciunului”: vitrinele, Armand și culisele creației

Tema În inima Crăciunului continuă și în vitrinele de pe bulevardul Haussmann, unde, potrivit Galeries Lafayette Paris Haussmann, un personaj pe nume Armand servește drept fir roșu al poveștii. Îl vedem alături de un Moș Crăciun copleșit de scrisori, de o prințesă plecată să-și aleagă bradul sau de îngeri care caută o stea dispărută, totul arătând ca o carte ilustrată animată. Accesul este gratuit, fie că rămâi pe trotuar, fie că intri să admiri scena de la parter.

Pentru a concepe acest univers, Jean-Charles de Castelbajac a lucrat în prealabil mult dincolo de câteva simple schițe. Potrivit Le Figaro, peste 300 de desene și colaje au stat la baza decorurilor înainte de a fi transpuse în volume tridimensionale de către echipele Galeriilor Lafayette Paris Haussmann. Se regăsesc aici elementele sale grafice specifice: inimile roșii, aripile și personajele naive, gândite să emoționeze deopotrivă copiii și adulții.

Val de critici pe retelele sociale: „Wokismul a ucis Crăciunul”

Deși inaugurat sub promisiunea unei povești poetice intitulate „În inima Crăciunului”, bradul din 2026 al Galeriilor Lafayette din Paris a fost întâmpinat cu un val aproape unanim de respingere, ironie și dezamăgire.

Pe măsură ce imaginile de sub celebra cupolă Art Nouveau s-au viralizat discuția a depășit sfera designului, devenind un veritabil manifest cultural.

„Hidoșenie” și dorul de brazii din copilărie

În cele peste 320 de răspunsuri analizate la postările virale, sentimentul dominant este unul visceral de respingere. Utilizatorii nu se feresc de cuvinte grele, descriind instalația drept o „horreur” (oroare), „immonde” (dezgustător), „mocheté” (hidoșenie), „pitoyable” (jalnic) sau chiar „ni fait ni à faire” (făcut în bătaie de joc). Emojis-urile care exprimă greața (????) abundă în secțiunile de comentarii.

Pentru mulți comentatiri, dezamăgirea vine din comparația cu brazii monumentali din anii ’90 și 2000 – arbori verzi, bogați, plini de globuri și lumini, care le puneau copiilor „stele în ochi”. „Nu mai e un brad, e o sculptură abstractă”, „Au înlocuit magia cu un concept”, reproșează utilizatorii, mulți dintre ei susținând că un brad natural din munții Vosges ar fi fost infinit mai demn de cupola emblematică a magazinului.

Jean-Charles de Castelbajac, ținta criticilor: de la Notre-Dame la economii de buget

Nici creatorul instalației nu a fost menajat. Jean-Charles de Castelbajac este acuzat în repetate rânduri de lipsă de talent, iar internauții au taxat imediat legătura cu un alt proiect controversat al designerului: veșmintele liturgice create pentru preoți la redeschiderea Catedralei Notre-Dame, considerate de aceiași critici la fel de ratate.

Dincolo de estetică, au apărut și observații pragmatice, dublate de suspiciuni financiare. Utilizatorii au remarcat că structura din acest an pare mai mică decât în edițiile trecute și lipsită de strălucirea luminițelor clasice. Concluzia multora este cinică: folosirea cartonului și a cariocilor nu ar fi o alegere ecologică sau artistică, ci o metodă prin care magazinul face economii substanțiale, în timp ce artistul își încasează onorariul.

Un nou front în războiul cultural: „Wokismul” și nostalgia Franței de altădată

Subiectul a fost rapid preluat de conturi de știri precum Cerfia sau televiziunea CNEWS – unde invitații au declarat în direct că instalația „le face rău” – și a fost încadrat într-o dezbatere politică și identitară mult mai amplă.

Pentru un public preponderent conservator și nostalgic, bradul de la Galeries Lafayette a devenit simbolul „valorilor inversate” și al declinului cultural. „Wokismul a ucis Crăciunul”, scriu mai mulți utilizatori, acuzând o „ură față de frumos și tradiție” și o „distrugere a frumuseții Franței”. În comentarii apar trimiteri directe la elitele politice – inclusiv la Emmanuel și Brigitte Macron –, iar unii merg până la a cataloga simbolurile grafice drept o „étoile satanique” (stea satanică) sau cer boicotarea magazinului, dând ca exemplu decorurile spectaculoase și tradiționale din orașe precum Dubai.

Voci izolate în apărarea artistului

În acest cor al nemulțumirilor, vocile care încearcă să apere sau să nuanțeze demersul artistic sunt rare și primesc foarte puțină susținere. Câteva comentarii reamintesc că Galeries Lafayette colaborează de ani buni cu artiști contemporani și că suspendarea unei structuri sub cupolă implică restricții tehnice stricte (greutate redusă, materiale ignifuge).

„Este un artist”, notează un utilizator, întrebând retoric dacă publicul a devenit „împotriva oricărei forme de cultură” și subliniind că mesajul instalației – cu îngeri și inimi – este unul de pace, nicidecum politic. Astfel de intervenții rămân însă izolate, înecate în valul de nostalgie al celor care își doresc, pur și simplu, un brad de Crăciun care să arate a brad de Crăciun.

🚨🎄𝗪𝗢𝗞𝗜𝗦𝗠𝗘 𝗔𝗨𝗫 𝗚𝗔𝗟𝗘𝗥𝗜𝗘𝗦 𝗟𝗔𝗙𝗔𝗬𝗘𝗧𝗧𝗘 – Carton, kraft, feutre… Un arbre de Noël « protecteur » signé Jean-Charles de Castelbajac qui a eu la volonté d’utiliser des matériaux pauvres ! 🎙️ « Je ne comprends pas ! C’est pas à la hauteur de Paris ! Il faudrait un vrai sapin coupé dans les Vosges. C’est ni fait ni à faire ! » 🎥 REPORTAGE #paris #galerieslafayette #wokisme #sapin— Tony Pittaro (@TonyPittaro) November 11, 2026

À gauche, « sapin de Noël » à Paris. À droite, sapin de Noël à.. Dubaï. Cherchez l’erreur .. 🙄 https://t.co/AIRzy1pbp6— Bleu Blanc Rouge ! 🇫🇷 (@LBleuBlancRouge) November 11, 2026

Il y a 30 ans dans les années 90, mes parents m’emmenaient voir les vitrines de Noël des Galeries Lafayette, boulevard Haussmann. On s’habillait, on prenait le métro, et en sortant on voyait déjà la foule. Les parents nous poussaient pour qu’on soit devant. On collait le nez à la vitre. Les automates tournaient, les lumières clignotaient, et sous la Coupole il y avait un vrai sapin, immense, vert, chargé de boules et de guirlandes. Tous les enfants avaient des étoiles dans les yeux. Pas parce que c’était conceptuel ou audacieux. Parce que c’était Noël. Reconnaissable. Majestueux. Partagé. Aujourd’hui, les Galeries Lafayette inaugurent « Au cœur de Noël » signé Castelbajac. Couleurs primaires, santons transformés en mannequins de défilé, « fashion show », anges stylisés, et sous la Coupole… plus de sapin. Une sculpture colorée, des formes géométriques, des branches inventées. On ne dirait même pas un sapin de Noël. C’est ça, le remplacement. Le wokisme a tué Noël. Cette obsession maladive de casser les codes, de déconstruire, de remplacer le traditionnel par le contemporain et « l’inclusif » sous prétexte d’audace a pris la place de la fête. On ne célèbre plus Noël. On le réinterprète, on le détourne, on le soumet à la signature d’un créateur et à l’esthétique du moment. Les santons deviennent des icônes de mode. Le sapin disparaît au profit d’une installation. La magie immédiate cède la place au concept qu’il faut expliquer, à la déconstruction obligatoire. L’enfant que j’étais n’avait pas besoin qu’on lui dise que c’était magique. Il le voyait. Aujourd’hui, on lui demande d’admirer une œuvre qui ressemble davantage à une exposition d’art contemporain qu’à la féerie de Noël. On casse les codes, on bouscule la tradition, on est « pop » et « avant-gardiste ». Résultat : des familles qui passent, regardent, et repartent sans ce silence un peu ému qu’on avait autrefois devant les vitrines. On a remplacé les étoiles dans les yeux par le regard vide de ceux qui ne reconnaissent plus rien. La magie de Noël n’a jamais été dans l’originalité forcée ou le clin d’œil mode. Elle était dans la reconnaissance immédiate, dans le majestueux, dans le réconfortant. Remplacer le sapin par une sculpture pop, transformer les figures traditionnelles en défilé de mode, c’est peut-être « intelligent » pour les critiques et les pages mode. Pour les enfants mais aussi comme les adultes qui avaient des étoiles dans les yeux, c’est juste plus Noël. C’est Noël remplacé, détruit, vidé de sa substance au nom du wokisme qui ne supporte plus rien de traditionnel, de partagé, de simple. On peut innover sans effacer. On peut être contemporain sans rendre le spectacle froid et idéologique. Là, on a voulu faire « autre chose » à tout prix, et au passage on a perdu ce qui faisait que les gens revenaient, année après année, avec leurs enfants, pour la même émotion. Les Galeries Lafayette étaient le rendez-vous de la magie. Elles sont devenus un concept et la déconstruction. C’est la fin de la magie de Noël.— Guillaume Herblot 🎖️ (@Guigz75116) November 12, 2026

🇫🇷Réification de Noël: Le sapin des Galeries Lafayette incarne la haine du beau, la haine de Noël. Avant c’était un vrai sapin féerique. Aujourd’hui c’est un truc arc-en-ciel hallal! https://t.co/u0vZkgpF0V— 🇺🇸Trump Times 🇺🇸 (@VirginiePerez15) November 12, 2026

sursă: Peaches