Tatoiu: Crăciunul 2023/1989, multe asemănări

Postat de pe 20 decembrie 2023

Autor: Monica Tatoiu

Acest editorial este rezultatul frustrărilor mele create de emisiunile tv, despre revoluția din decembrie ‘89, din ultimele zile. În 1989 aveam 33 de ani. Îmi pierdusem tatăl  în noiembrie. Nu înainte de o discuție serioasă despre geopolitica momentului. Cu hărți și documente. Era cardiolog de profesie, dar un mare iubitor de istorie și statistică.  Mi-a spus ce va urma pe termen scurt, mediu și lung. Ne-am certat pentru că l-am acuzat de cinism. Ca întotdeauna a avut dreptate. Ca să înțelegi încotro merge lumea trebuie să înțelegi cum circulă banii. 

Acum 34 de ani la Timișoara s-a declanșat  revoluția spun unii, un experiment economic cred eu. Galben portocaliu. Repetat ulterior cu mai puțin succes în alte zone ale lumii cu resurse naturale de care economia occidentală are nevoie ca să crească. Pe 16 decembrie 1989 crimele de pe scările Catedralei au declanșat furia necesară revoluției „populare”. Au murit idealiști nevinovați pentru libertatea virtuală. În decembrie 2023 s-a publicat o Hotărâre de Guvern care ne limitează la 6500 km/an mobilitatea cu mașina personală. Ceaușescu executat de Crăciun în 1989 a raționalizat benzina și motorina. UE ne limitează  temperatura în case. Ceaușescu  ne trimitea la culcare în cojoc. UE ne educă să renunțăm la carne. Ceaușescu  ne hrănea cu salam cu soia. Comunismul se întoarce. Avem libertatea sa fim egali în sclavia responsabilității pentru salvarea planetei și democrației.

În 1989, cea mai importantă resursă a României era resursa umană. Generația anilor 60-80. Educată și performantă. Doctori, ingineri, muncitori calificați, chimiști, fizicieni, constructori, petroliști, geologi. Au plecat „afară”. Și nu se mai întorc. În 2024 resursa umană, educația de calitate nu mai există în România. Reformele succesive în domeniu au distrus generațiile din 1995 până astăzi. Vârfurile, câte mai sunt, pentru că dascălii din generația 60-70 nu au murit toți, pleacă către posturi mai bine remunerate, în state în care taxele plătite  oferă siguranță și stabilitate. În 1989 economia europeană era în impas, marca germană gâfâia. După căderea zidului Berlinului, economia Germaniei a început să crească. Cu ajutorul Rusiei, cum s-a numit după dezmembrarea URSS sub bagheta reformatoare a lui Gorbaciov. Germania a fost până mai ieri motorul economic al UE. Acum, în 2024, gâfâie din nou. Trebuie salvată cu o nouă extindere? Croația a intrat în Schengen, deși pe acolo trece autostrada imigrației ilegale din Balcani și pentru că interesele economice ale Germaniei au avut întâietate. Merge ulciorul de două ori la apă fără să se spargă?  Martie 1990 a fost un moment de cotitură. Care ne-a salvat de destinul Iugoslaviei. Mă bucur că aici previziunile tatei au fost greșite. O amânare după cum arată geopolitica astăzi. Poate merităm. Pentru ca am considerat că libertatea nu costă. După criza economică din 2008-2010 Occidentul o ține tot într-o criză. Pandemia 2020-2022, Războiul din Ucraina, reinflamarea conflictelor din Orientul Mijlociu, blocarea a 40% din traficului mondial de marfă, criza imigrației în UE, iminentul război dintre Venezuela și Guyana, inflamarea conflictului Kosovo-Serbia.

Imperiile se refac nu cu modificarea granițelor, se redesenează prin relocarea capitalului. În această cheie se cântă aria extinderii NATO și UE spre est.

Alegerile din 2024  în UE și SUA reprezintă momentul critic pentru Occident. Salvare sau prăbușire. 2024, un nou 1990. Din nefericire, cu o resursă umană în politica occidentală, mult sub calitatea celei din 1990.

sursa: national.ro


Opiniile cititorului

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate *


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Melodia actuala

Titlu

Artist

Background