nicolae balasa
Autor: Nicolae Balașa Dragii mei,Că omenirea e de-a valma și că nu de puține ori ne întrebăm cum de ne mai rabdă pământul, este vizibil până și de pe Calea Lactee, locul din care zice-se că și-ar avea izvorul, după mitologia indiană, fluviul Gange, el însuși doar o șuviță din părul vâlvoi al zeului Shiva. […]
Autor: Nicolae Balașa (fragment din trilogia „Omul, punte frântă și cădere spre niciunte”)Ca omul de modă veche, omul pentru care obrazul contează, desigur, așteptam reacții la cele scrise, fie și doar contextual. Alegerile au bătut la ușă, gargaragiii și-au făcut numărul, iar poporului i-a rămas, ca și până acum, „jocul de gleznă și ciocul mic […]
Autor: Nicolae Balasa Dragii mei, Toată discuția noastră anterioară a avut în centrul atenției viața de apoi, legată, cumva, direct sau… indirect, pe de o parte, de Dumnezeu, pe de alta, de noi, de conștiința noastră, de felul în care ne responsabilizăm mersul pe fața pământului, adică de felul în care trăim în lume. După […]
Autor: Nicolae Balasa (fragment din romanul „Omul-punte frântă și cădere spre niciunde) Am convingerea că mulți dintre voi ați fost permanent lângă mine când mi-am așternut pe hârtie gândurile despre această lume, în care doar două chestiuni tind spre certitudine, nașterea și moartea, însă și ele fără a putea fi trăite ca experiență personală. Între […]
Autor: Nicolae Balașa Oameni buni, dacă tot am pus în scenă, de-a lungul timpului, în diverse cărți, personaje, precum Apulizamă, Limbric Peltic, Brează V Kil, Ștepârță, Piș Belea, Nae Prelipuță, Fircă Capdegloabă, Carcalete, Sucălete, Căcălete, Reta Curcubea, Floaca, Leanca Pișpeea, Grațela Belitot, madam Coi-ika etc., personaje, ce-i drept, pitorești, din spectrul oricărei epoci, cu precădere […]
Autor: Nicolae Balașa Vă spuneam data trecută că imeditat „căderii” noastre în lume, moartea se desfată, tolănită în subconștient, cu oricare greșeală făcută de către noi, vieții. Afirmația anterioară este, totuși, un posibil punct de vedere, în care, contextual, cred. Problema, din acest moment, fie doar și pentru nuanță, se poate despica cel puțin în […]
Autor: Nicolae Balașa În urmă cu ceva timp, publicam articolul „Obiectiv – subiectiv, relaţie duală în cadrul înţe¬legerii sau formă speculativă de ameţit omeni¬rea ? !“, o mai veche frământare ce nu mi-a dat şi încă nu-mi dă pace. Nu mă lasă să vegetez sau, altfel spus, să trec şi eu cu capul între umeri […]
Autor: Nicolae Balașa Dragii mei, zilele trecute l-am omagiat pe marele scriitor Marin Sorescu. Activități onorabile, cu gust de și de înaltă calitate artistică a organizat Liceul de Arte din Craiova, Școala Generală Bulzești, Biblioteca Județeană Alexandru și Aristia Aman etc. De toată jena au fost spectacolele – „Sus, la liliceci”, „Iona” și Viziunea Vizuinii”, […]
Autor: Nicolae Bălașa Dragii mei, Că omenirea e de-a valma și că nu de puține ori ne întrebăm cum de ne mai rabdă pământul, este vizibil până și de pe Calea Lactee, locul din care zice-se că și-ar avea izvorul, după mitologia indiană, fluviul Gange, el însuși doar o șuviță din părul vâlvoi al zeului […]
În capitolul anterior, în încercarea de a cuprinde și fixa ideea de om, am făcut trimitere și la sufletul său, după unii contemporani, echivalent al conștiinței, după mine, lumină, o altfel de lumină decât lumina pe care o percepem cu ochiul liber. Parafrazând-l pe Parmenide, spuneam că: „sufletul este și nu poate să nu fie”. […]
