nicolae balasa

(fragment din romanul Acvariul cu fâțe) -Nicolae BălașaDupă câteva sute de metri, parcurşi alături de ceilalţi, sentimentul de frică a dispărut, chiar dacă auzeam, din ce în ce mai bine, şi clopotul bisericii şi focurile de armă. La un moment dat, ultimele au tăcut. Cei ce se aflau în faţa grupului s-au oprit şi au […]

Autor: Nicolae Bălașa Doamne, ce se întâmplă cu mine ?Doamne, noi încotro ?Privesc adânc în vremuri, îmi anulez timpul teofanic, cum îl numeşte Eliade, şi încerc să ajung acolo. Că sub vremuri (care mai de care !), de prin ’50 încoace, am tot trăit. Am trăit ? Tresar şi iar mă întreb ! Greu de […]

Autor: Nicolae Balașa „Lumea este tot ce se întâmplă. Lumea este tota¬litatea faptelor, nu a lucrurilor“ – ne spune Ludwig Wittgenstein în Tractatus Logico-Philosophicus, şi, vreau sau nu, din lipsa argumentelor, ar trebui să fiu de acord cu afirmaţia marelui gânditor. Cum însă există şi alte puncte de vedere conform cărora, de exemplu, „Ştiinţa este […]

Autor: Nicolae Bălașa P. Ricœur precizează că omul conferă sens lucrurilor, realităţilor, dar în acelaşi timp îşi conferă sieşi sens, prin comunicare. Acest lucru l-a făcut de la începuturi, prin conversaţia faţă în faţă, prin mitologii, filosofii, utopii, literatură, artă, mai nou, prin presă, fie ea scrisă, audio sau audio-video etc. Trebuie amintit, din capul […]

Autor: Nicolae Bălașa Atunci când viaţa o ia razna, de-aiurea, atunci când începutul pare deja un sfârşit, ca să-mi revin, îmi aduc în minte imaginea stupului, locul în care ordinea este, cel puţin, la prima vedere, perfectă. Integrate în natură, în lumea lor, albinele muncesc (au unde, au un rost !), se înmulţesc (au dreptul, […]

Autor: Nicolae Bălașa Dragii mei, apropo de urlat și libertate: nu știu dacă vom fi în stare vreodată să definim libertatea în sensul ermetizării ei, însă știu sigur că în curând vom urla iarăși pe străzi „Libertate!”, cum urlăm, cel puțin, de la Revoluția Franceză încoace. Mai tot timpul, de-aiurea! Alți geniali vor vrea să […]

Despre libertate sau lipsa ei și dreptul de a fi neghiobÎntr-un volum anterior, „Omul, punte frântă și cădere spre niciune”, încercam să pun în scenă omul din/de începuturi, omul care a făcut cea mai proastă afacere din istoria sa: a dat traiul bun, a dat nemurirea, a dat raiul pentru durere, venin, moarte și chin. […]

Autor: Nicolae Balasa Ca omul de modă veche, omul pentru care obrazul contează, desigur, după oricare întâmplare sau acțiune socială, aștept reacții din partea actorilor implicați, fie și doar pentru a mă lămuri contextual. Asemenea mie, milioane de oameni, participanți direct sau indirect, vor să știe, să cunoască și să-și recapete pacea sufletească, mai ales […]

Autor: Nicolae Balasa După cum ați obsevat, cam toată pledoaria noastră, făcută în ultimul timp, s-a axat pe ideea de naștere, apoi pe ideea de viață, sens și, desigur, pe ideea de moarte. Alături lor, și marile teme ce creionează mersul nostru prin lume, aici, pe pământ, ca structuri materiale și spirituale, în primul rând. […]