România, „Fără Filtru”, prin ochii lui Dan Puric: un palimpsest al durerii și umilinței, o rană adâncă lăsată de tăierea cordonului ombilical dintre popor și țară

Autor: Oana-Medeea Groza

Invitatul de azi al emisiunii „Fără Filtru, cu Jessie Baneș” este Dan Puric, pentru unii, actorul care a transformat tăcerea în artă, pe marile scene ale lumii; pentru alții mărturisitorul care vorbește neîncetat despre valorile creștine și spiritul românesc, „un paznic de far” într-o lume pe care o consideră pierdută în globalizare. Pentru unii, o figură importantă a suveranismului actual, pentru alții, etichetat pe nedrept ca „inamic public” doar pentru că se manifestă ca mare patriot român.

Cine este, cu adevărat Dan Puric și ce îi oferă forța să rămână acest „paznic de far” într-o lume aparent sortită pierzaniei?

Maestrul Dan Puric a mărturisit că forța care îl împinge să meargă înainte, în pofida intemperiilor, este „suferința continuă pentru acest popor”.

„Sunt fericit că m-am născut în acest popor, dar mi-am asumat această continuă suferință. E suferință fără pauză, este ceva… parcă o Golgotă continuă. Dintr-o cruce într-alta parcă pleacă poporul ăsta. Uite-te și acum, în prezent, ce se întâmplă cu țara aceasta: din nou sfâșiată, la îndemâna marilor imperii, a unor mari interese, și sufletul bietului român… Coeficientul de suferință al acestui neam e vizibil oriunde, pe stradă, când privești ochii românilor. E un cumul de tristețe, sunt straturi. E un palimpsest de suferință.”

Dan Puric vorbește despre femeile românce ca despre niște ființe în care s‑a sedimentat, strat peste strat, întreaga suferință a poporului, iar această încărcătură interioară devine, paradoxal, sursa frumuseții lor. În privirea lor, spune el, există o melancolie tristă, o duioșie care nu vine din fragilitate, ci dintr-o memorie profundă, transmisă de la generațiile care au îndurat istoria pe tăcute. Pentru Dan Puric, ochii femeilor românce sunt un fel de palimpsest al durerii colective, în care se citesc urmele vechilor răni, dar și o noblețe aparte, o capacitate de a iubi și de a răbda fără să se destrame. Frumusețea lor nu este una superficială, ci una care vine din interior, din această amestecare de suferință, blândețe și forță tăcută. Ele devin purtătoarele unei memorialistici afective a neamului, păstrând în privire ceea ce istoria a încercat să șteargă, dar nu a reușit.

Dan Puric descrie drama românilor prin imaginea oamenilor care merg cu privirea în pământ, ca și cum ar purta pe umeri o vină sau o neputință care nu le aparține. Pentru el, această atitudine nu este un gest întâmplător, ci rezultatul unei reeducări lente și persistente, prin care românilor li s-a tăiat încrederea în sine și li s-a inoculat ideea că sunt mici, nevrednici, incapabili să ridice capul spre cer. El evocă parabola scriitorului argentinian Jorge Luis Borges despre tribul în care doar regele și preotul aveau voie să privească în sus, restul fiind „condamnați” la a-și ține privirea în pământ, o metaforă pe care o aplică României contemporane, unde oamenii au fost împinși să-și uite demnitatea, să-și minimalizeze identitatea și să accepte o percepție de sine degradată. În logica lui Dan Puric, privirea în jos este semnul unei națiuni rănite, care a fost lucrată ideologic până când a ajuns să se vadă urâtă, mică și lipsită de valoare.

Această mutilare a demnității este, în viziunea lui, strâns legată de distrugerea martirilor și a elitelor, „capetele care au fost sus” și care, tocmai de aceea, au fost retezate. Dan Puric a enumerat personalități, precum Mihai Eminescu, Mircea Vulcănescu sau Brâncovenii, văzând în eliminarea lor o strategie repetată de-a lungul istoriei: dacă vrei să ții un popor în genunchi, îi distrugi reperele morale, îi elimini modelele, îi lovești în cei care îi dau direcție. Martirii sunt, pentru el, limfocitele morale ale națiunii, apărătorii imunității ei spirituale; fără ei, poporul devine vulnerabil, confuz, incapabil să distingă binele de rău. Astfel, românii care merg cu capul în pământ nu sunt doar oameni triști, ci rezultatul unei rupturi deliberate între prezent și memoria sacrificiului, între generațiile de azi și cei care au murit pentru ca ei să poată ridica privirea.

„Noi, românii, din fericire, ne-am sincronizat mai greu. Înainte trebuia să ne sincronizăm cu valorile Occidentului. Astăzi, trebuie să ne desincronizăm cu starea lui degenerativă. Și noi, românii, avem o rezistență atavică la proxenetismul ăsta care vine peste noi. Și atunci există o întârziere. Dar e posibil ca generația viitoare, care este deja anafectivă, apatridă, să meargă mult mai repede. De aia inginerii sociali care au lucrat asupra noastră au făcut ruptura între generații. Ruptura între generații, ca să nu se mai transmită morala. Peste câțiva ani, vom fi și noi exact cum este restul Europei, pentru că tinerele generații ajung la maturitate, vor avea forță decizională, neavând repere. Uitați-vă ce se întâmplă în mediul politic: ei nu mai au repere, în primul rând pentru că nu mai au cordon ombilical cu țara. Copiii de astăzi nu mai sunt crescuți în școală ca fiind conștiințe identitare naționale, ci ca piese de schimb pentru multinaționale”, avertizează Dan Puric.

Se poartă batjocorirea românilor pentru originile sale: „Mitocanul contemporan este foarte bine înfrățit cu intelectualul vândut. Ăla e rafinat, ăla e satanic, care îți explică el cum e bine, această formă de a ieși din ancrasarea primitivă a poporului român. Această fixitate este sfântă. Această fixitate a noastră, această sfântă încăpățânare ne-a salvat”. În goana asta de a ne alinia unui fals progres, uităm că nu tot ce merge înainte este un avans; o astfel de cale poate fi chiar drumul spre neant. Și, în ciuda încăpățânării poporului român și în pofida capacității sale de a-și reveni după atâtea și atâtea cumpene istorice, acum, într-o epocă a distrugerii culturale și spirituale totale, s-ar putea să nu ne mai putem reveni sau să nu mai avem la ce să mai revenim.

Emisiunea „Fără Filtru, cu Jessie Baneș”, moderată de Jessie Baneș, poate fi urmărită în fiecare joi, începând cu ora 18.00, pe canalul de YouTube Fără Filtru cu Jessie Baneș, dar și pe toate platformele Radio Gold FM. Înregistrarea integrală poate fi urmărită pe pagina de Facebook a Radio Gold FM România, dar și pe platforma goldtv.ro