Noua ofensivă a UE împotriva libertății de exprimare: „Săptămâna fără ură”

În numele luptei împotriva „discursului instigator la ură”, Uniunea Europeană extinde rapid un aparat de cenzură fără precedent. Sub pretextul protejării democrației și combaterii discriminării, Bruxelles-ul finanțează masiv programe de monitorizare, eliminare a conținutului „ofensator” și reeducare ideologică a cetățenilor, mai ales a tinerilor. Cea mai recentă manifestare a acestei tendințe este „Săptămâna Fără Ură”, organizată de Consiliul Europei, care oferă un pretext ideal pentru restrângerea tot mai agresivă a libertății de exprimare în spațiul public și online. Departe de a combate ura, aceste inițiative riscă să transforme Europa într-un spațiu în care opinia liberă este sistematic penalizată, scrie European Conservative

„Săptămâna împotriva discursului instigator la ură” este încă un proiect sinistru menit să reducă la tăcere opiniile incomode și neautorizate.

La mulți ani tuturor celor care sărbătoresc Ziua Internațională de Combatere a Discursului Instigator la Ură! Miercuri, 18 iunie, a marcat a treia ediție a acestei zile, care a coincis și cu începutul „Săptămânii Fără Ura” organizate de Consiliul Europei.

Tema din acest an este exact atât de seacă și neinspirată pe cât v-ați aștepta: „Consolidarea măsurilor legale și non-legale împotriva discursului instigator la ură printr-o abordare multi-actori.” În practică, acest lucru înseamnă identificarea de noi metode prin care Uniunea Europeană poate controla narațiunea publică, în special pe rețelele sociale.

Președintele Consiliului Europei, Alain Berset, a subliniat acest obiectiv în discursul său de deschidere, rostit marți la Strasbourg: „Discursul instigator la ură nu este o problemă izolată, ci parte a unei provocări mai profunde – pentru încredere, pentru adevăr, pentru însăși democrația noastră.”

Această viziune reflectă limbajul orwellian specific birocrației europene. În realitate, libertatea de exprimare este o componentă fundamentală a democrației. Dreptul de a spune orice – oricât de jignitor, ofensator sau dur – este esențial pentru o societate deschisă și liberă.

Berset a afirmat, de asemenea: „Ura începe cu cuvintele, dar nu se oprește acolo. Consiliul Europei a fost clar: discursul instigator la ură și infracțiunile motivate de ură nu sunt probleme separate – ele există pe un continuum.”

Această afirmație este, cel puțin, discutabilă. Cuvintele nu pot fi violente în sine. Singurul lucru pe care îl pot răni sunt sentimentele – ceva subiectiv, imposibil de măsurat obiectiv. Tocmai de aceea definiția discursului instigator la ură rămâne vagă și ambiguă – și poate fi aplicată, în ochii UE, la orice: de la criticarea efectelor migrației în masă până la afirmarea faptului că femeile nu pot avea penis.

Programul evenimentelor din această săptămână spune multe despre ceea ce consideră Bruxelles-ul drept „ură”: 18 ateliere tematice despre „combaterea urii în media și online”, „discursul sexist” și „ura împotriva romilor și nomazilor”, precum și o „vizită de studiu” organizată de Unitatea pentru Orientare Sexuală, Identitate de Gen și Caracteristici Sexuale. Cu alte cuvinte, orice critică adusă ortodoxiei progresiste a UE trebuie combătută – dacă nu chiar incriminată.

„Săptămâna fără ură” este doar una dintre etapele campaniei de cenzură derulate de UE. Principalul instrument legal rămâne Legea privind Serviciile Digitale (DSA), un act normativ draconic care reglementează așa-numitul „conținut dăunător” online.

Potrivit DSA, chiar și difuzarea unui interviu cu un fost președinte american poate fi considerată discurs instigator la ură. Acesta a fost concluzia comisarului european Thierry Breton, care anul trecut avertiza că transmiterea live de către Elon Musk a unui interviu cu Donald Trump pe platforma X ar putea încălca legislația UE privind „conținutul dăunător” în preajma alegerilor prezidențiale americane.

Ideea că simpla difuzare a unui interviu cu un candidat la președinția Statelor Unite ar putea fi atât de „plină de ură” încât să încalce legea este de-a dreptul absurdă. Dar Uniunea Europeană poartă un război deschis și plin de resentimente împotriva lui Elon Musk, un autodeclarat „absolutist” al libertății de exprimare. Din 2023, Comisia Europeană investighează platforma sa de social media, X (fosta Twitter), tocmai pentru angajamentul declarat al lui Musk de a permite utilizatorilor să posteze practic orice. Bruxelles-ul a acuzat că X nu respectă reglementările impuse de Legea privind Serviciile Digitale (DSA). Încălcarea DSA ar putea duce, teoretic, la interzicerea platformei în întreaga Uniune Europeană, însă cel mai probabil scenariu este impunerea unei amenzi colosale, estimate în jur de 1 miliard de dolari.

Războiul ilogic al Uniunii Europene împotriva așa-numitului „discurs al urii” nu se limitează la personalități pro-libertate precum Musk. Este un demers sistemic. Potrivit unui raport recent publicat de MCC Brussels, UE cheltuiește o sumă uluitoare – 649 de milioane de euro din banii contribuabililor – pentru „cercetarea” și combaterea discursului instigator la ură și a dezinformării. Autorul raportului, dr. Norman Lewis, subliniază că această sumă este cu 31% mai mare decât bugetul alocat de UE pentru cercetarea transnațională în domeniul cancerului.

Unul dintre cele mai îngrijorătoare aspecte evidențiate în raport este utilizarea sistemelor de inteligență artificială pentru a monitoriza și cenzura conținutul „problematic”, precum și „instruirea” utilizatorilor – în special a tinerilor – pentru a identifica, contracara și raporta discursurile considerate inacceptabile. Acest mecanism seamănă izbitor cu o încercare de a condiționa generațiile tinere să devină agenți de supraveghere ai propriei lor gândiri și ai opiniilor celor din jur.

Este cât se poate de clar că această campanie a UE împotriva discursului instigator la ură reprezintă, în realitate, un atac împotriva oricărei forme de exprimare liberă. Pentru elita birocratică de la Bruxelles, libertatea de exprimare a devenit o amenințare directă la adresa agendei globaliste și identitare pe care o promovează. De aceea este atât de important pentru ei să construiască un aparat vast de cenzură, menit să elimine orice opinie disidentă, indiferent de unde provine.

„Săptămâna fără ură” este prezentată în termeni vagi, blânzi, ca un efort de protejare a democrației și de combatere a discriminării. Însă un raport recent arată că legile europene privind cenzura nu sunt nici măcar eficiente în atingerea acestui scop declarat. Între 87,5% și 99,7% dintre postările eliminate de pe platformele de social media în baza DSA erau complet legale. Singura „crimă” comisă de acei utilizatori a fost aceea de a posta ceva jignitor, nepoliticos sau considerat „nepotrivit”.

Ofensiva de cenzură a Bruxelles-ului are mai mult legătură cu controlul decât cu siguranța – fie ea online sau offline. Dacă UE ar fi cu adevărat preocupată de combaterea urii, ar încuraja mai multă libertate de exprimare, nu mai puțină. Singura cale reală de a „dezvăța ura, de a proteja adevărul și de a consolida democrația”, așa cum spunea Alain Berset, este de a permite exprimarea chiar și a celor mai dure și controversate opinii, pentru ca acestea să poată fi demontate public și rațional. Cenzura nu face decât să permită urii să dospească în umbră și democrației să se ofilească.

sursă: European Conservative