Noua Lege europeană a ”Libertății Presei” prevede spionarea și arestarea jurnaliștilor dacă este ”în interesul public”
Postat de Gold FM Radio pe 14 august 2025
Noua Lege europeană a ”Libertății Presei” prevede spionarea și arestarea jurnaliștilor dacă este ”în interesul public” – Guvernele UE trebuie să întocmească ”Liste Albe” și ”Liste Negre” de site-uri.
Noua lege a UE privind „libertatea presei” europene permite arestarea jurnaliștilor dacă acest lucru este justificat de „interesul public”. În același interes, ziariștii pot fi spionați pe toate căile de serviciile secrete. Astfel guvernele au puterea de a interpreta, rescrie și impune regulile după bunul lor plac, observă și presa independentă americană. O Lege Orwell, care, în timp ce clamează „libertatea presei”, prevede arestarea ziariștilor „neconformi”.
Numai în urmă cu trei ani, Institutul Internațional de Presă condamna astfel de acte petrecute în Rusia. Acum UE le legiferează. Vorba Ursulei von der Leyen care îi striga unui protestatar la un miting că „Dacă ai fi în Rusia ar fi arestat” chiar în timp ce era arestat. În Uniunea Europeană.
„Legea europeană privind libertatea presei” a Uniunii Europene a devenit lege obligatorie în toate statele membre pe 8 august, dar în spatele numelui său se ascunde o serie de prevederi care ar putea restricționa tocmai libertățile pe care pretinde că le protejează, scrie Reclaim The Net.
Pe lângă textul referitor la protejarea reporterilor, regulamentul autorizează totodată arestarea, sancționarea și spionarea jurnaliștilor ori de câte ori autoritățile consideră că acest lucru servește unui „motiv imperativ de interes public”…
Pentru că am observat că unii ziariști din România nu s-au străduit să o citească, ba chiar au contrazis fără a verifica afirmația din titlu catalogând-o – cum altfel? – drept „putinistă” și „anti-Nato și UE”, am selectat „în interes public” articolele care se referă la spionarea și arestarea jurnaliștilor.
Deși poate fi obositor din cauza limbajului de lemn excesiv, vom reda integral fragmentul în cauză, pentru a nu fi acuzați de „extragere din context”. Observați și caracterul înșelător al textului. După ce se afirmă că jurnaliștii nu pot fi spionați și arestați se adaugă noi litere cu excepțiile de la regulă. Astfel, cel mai probabil în presa de propagandă euro-sovietică veți întâlni ca „argument factual” doar prima parte a articolelor de lege în cauză. Am subliniat cu bold propozițiile – cheie.
Este vorba de Articolul 4 – „Drepturile furnizorilor de servicii mass-media” care are mai în componență următoarele alineate:
(3) Statele membre se asigură că sursele jurnalistice și comunicările confidențiale sunt protejate în mod efectiv. Statele membre nu iau niciuna dintre următoarele măsuri:
| (a) | să oblige furnizorii de servicii mass-media sau personalul lor editorial să divulge informații legate de surse jurnalistice sau de comunicări confidențiale sau care ar putea să le identifice sau să oblige orice persoane care, din cauza relației lor obișnuite sau profesionale cu un furnizor de servicii mass-media sau cu personalul editorial al acestuia, ar putea deține astfel de informații, să le divulge; |
| (b) | să rețină, să sancționeze, să intercepteze sau să cerceteze furnizorii de servicii mass-media ori personalul editorial al acestora sau să îi supună pe aceștia sau sediile lor comerciale sau private supravegherii sau percheziției și punerii sub sechestru, pentru a obține informații legate de surse jurnalistice sau de comunicări confidențiale sau care ar putea să le identifice, sau să rețină, să sancționeze, să intercepteze sau să cerceteze orice persoane care, din cauza relației lor obișnuite sau profesionale cu un furnizor de servicii mass-media sau cu personalul editorial al acestuia, ar putea deține astfel de informații sau să le supună pe acestea sau sediile comerciale sau private ale acestora supravegherii sau percheziției și punerii sub sechestru, pentru a obține astfel de informații; |
| (c) | să instaleze un software de supraveghere intruziv, pe orice material, dispozitiv digital, mașină sau instrument utilizat de furnizorii de servicii mass-media, de personalul editorial al acestora sau de orice persoane care, din cauza relației lor obișnuite sau profesionale cu un furnizor de servicii mass-media sau cu personalul editorial al acestuia, ar putea deține informații legate de sursele jurnalistice sau de comunicările confidențiale sau capabile să le identifice. |
(4) Prin derogare de la alineatul (3) literele (a) și (b) de la prezentul articol, statele membre pot lua una dintre măsurile menționate la alineatul respectiv, cu condiția ca aceasta:
| (a) | să fie prevăzută de dreptul Uniunii sau de dreptul intern; |
| (b) | să respecte articolul 52 alineatul (1) din Cartă și alte acte legislative ale Uniunii; |
| (c) | să fie justificată de la caz la caz de un motiv imperativ de interes public și să fie proporțională; și |
| (d) | să facă obiectul unei autorizări prealabile din partea unei autorități judiciare sau a unei autorități decizionale independente și imparțiale sau, în cazuri excepționale și urgente justificate în mod corespunzător, să fie ulterior autorizată de o astfel de autoritate fără întârzieri nejustificate. |
(5) Prin derogare de la alineatul (3) litera (c), statele membre pot instala un software de supraveghere intruziv, cu condiția ca instalarea;
| (a) | să respecte condițiile enumerate la alineatul (4); și |
| (b) | să fie efectuată în scopul investigării uneia dintre persoanele menționate la alineatul (3) litera (c) pentru:(i)infracțiunile enumerate la articolul 2 alineatul (2) din Decizia-cadru 2002/584/JAI care se pedepsesc în statul membru în cauză cu o pedeapsă sau o măsură de siguranță privativă de libertate cu o durată maximă de cel puțin trei ani; sau(ii)alte infracțiuni grave pasibile în statul membru în cauză de o pedeapsă privativă de libertate sau de o măsură de siguranță privativă de libertate cu o durată maximă de cel puțin cinci ani, astfel cum se prevede în legislația statului membru respectiv. |
Statele membre nu iau măsurile menționate la alineatul (3) litera (c) în cazul în care o măsură astfel cum este menționată la litera (a) sau (b) de la alineatul respectiv ar fi adecvată și suficientă pentru a obține informațiile solicitate.
(6) Statele membre se asigură că măsurile de supraveghere menționate la alineatul (3) litera (b) și instalarea software-ului de supraveghere intruziv menționat la litera (c) de la alineatul respectiv sunt revizuite periodic de o autoritate judiciară sau de o autoritate decizională independentă și imparțială pentru a stabili dacă sunt îndeplinite în continuare condițiile care justifică utilizarea lor.” – LEGEA în Limba Română este disponibilă pe site-ul oficial cu legislația Uniunii Europene.
Cu alte cuvinte, totul stă la bunul plac al interpretării date de organele sistemului în cazurile pe care le doresc justificate de „un motiv imperativ de interes public”.
Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a salutat apariția legislației pe rețelele de socializare, afirmând: „O presă liberă și independentă este un pilon esențial al democrației noastre. Prin Legea europeană privind libertatea presei, dorim să îmbunătățim protecția acesteia. Acest lucru permite jurnaliștilor să își continue activitatea importantă în siguranță, fără întreruperi sau intimidări”.
Deși legea prevede măsuri de protecție, cum ar fi interzicerea programelor spion sau a constrângerii de a dezvălui sursele, aceste garanții sunt subminate chiar de amendamentele încorporate.
Guvernele le pot ocoli dacă acțiunile lor sunt permise de legislația națională sau europeană și sunt considerate proporționale cu un „interes general” vag definit.
Această permisiune se extinde la tehnologiile de supraveghere intruzive în cazurile legate de infracțiuni care se pedepsesc cu închisoare de maximum trei ani sau mai mult, o listă care variază de la terorism și trafic de persoane la infracțiuni etichetate ca „rasism și xenofobie”.
Legislația impune, de asemenea, fiecărei țări să țină registre cu liste de proprietarii și adresele mass-media. Ea vizează așa-numita „dezinformare”, acuzând unele mass-media că manipulează piața unică pentru a răspândi falsuri.
Marile platforme online sunt descrise ca puncte de blocaj pentru accesul la știri, fiind acuzate că alimentează polarizarea.
Pentru a face față acestei situații, UE dorește o cooperare mai strânsă între autoritățile naționale de reglementare, supravegheată de un Consiliu european pentru serviciile media, format din autoritățile de reglementare ale statelor membre și un reprezentant al Comisiei. Deși este considerat independent, secretariatul consiliului este condus de Comisie, ceea ce îi conferă un avantaj în procesul de luare a deciziilor. Un fel de Mama Cenzurii.
Un alt element al actului legislativ vizează promovarea „mass-mediei de încredere” și consolidarea posturilor publice de radio și televiziune prin procese de numire transparente și finanțare publică stabilă.
Se încurajează organizarea de reuniuni anuale între oficialii UE, companiile de internet, reprezentanții mass-media și ONG-urile pentru a evalua modul în care sunt puse în aplicare inițiativele de combatere a dezinformării.
Deși este prezentată ca un scut pentru libertatea presei, structura actului oferă Bruxelles-ului și autorităților naționale posibilitatea de a decide care voci rămân active și care pot fi reduse la tăcere. Prin permiterea arestărilor, supravegherii și implicării mai strânse a statului în peisajul media, acesta riscă să se transforme dintr-o măsură de protecție într-un instrument de control, conchide presa americană independentă.
Site-ul lui Marius Tucă Mișcarea de Rezistență a tradus o analiză care relevă și alte aspecte, privind „Listele Negre” și „Listele Albe” pe care le va întocmi sistemul cu site-urile de presă. O prezentăm integral, cu mulțumiri:
Noua Lege Europeană a Libertății Presei permite arestarea jurnaliștilor dacă este în „interes public”
Noua Lege Europeană a Libertății Presei intrată recent în vigoare în toate statele membre ale Uniunii Europene, urmărește să protejeze independența presei și confidențialitatea surselor jurnalistice. Cu toate acestea, anumite prevederi controversate ale legii permit, în anumite situații justificate de „interesul public”, arestarea jurnaliștilor. Această excepție ridică semne de întrebare privind echilibrul dintre protejarea libertății de exprimare și necesitatea de a combate dezinformarea sau amenințările grave, cum ar fi terorismul și rasismul. În acest context, noul cadru legislativ stârnește dezbateri aprinse despre limitele libertății presei în Europa contemporană.
Legea Europeană pentru Libertatea Presei (European Media Freedom Act) a început să fie aplicată în toate statele membre ale Uniunii Europene începând cu 8 august, având ca obiectiv principal protejarea libertății presei și a confidențialității surselor jurnalistice. Această legislație marchează un pas important pentru susținerea democrației și a pluralismului media în Europa.
Totuși, în pofida intențiilor sale de bază, legea prevede și situații în care libertatea presei poate fi restrânsă. Articolele 3(b) și 4(c) stabilesc că arestarea jurnaliștilor este posibilă, dacă este justificată printr-un „interes public imperativ”, analizat de la caz la caz.
Astfel, statele membre sunt împiedicate să ia măsuri precum reținerea, sancționarea, interceptarea sau inspectarea furnizorilor de servicii media decât dacă există un motiv major de interes public.
Legea conține, de asemenea, mai multe prevederi menite să combată fenomenul „dezinformării”. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a subliniat că „o presă liberă și independentă este un pilon esențial al democrației noastre”. În acest spirit, actul legislativ impune colaborarea între organismele de reglementare naționale pentru a combate „misiunile”, în special în domenii sensibile precum terorismul și rasismul.
Un alt aspect controversat îl reprezintă obligația de a crea „liste naționale” care să cuprindă proprietarii și adresele outlet-urilor media, conform articolului 6. Deși legea urmărește întărirea libertății presei, criticii avertizează că aceste prevederi ar putea deveni un instrument de control și restricționare a activității jurnalistice, sub masca protecției.
Astfel, în timp ce European Media Freedom Act stabilește un cadru legal ambițios pentru susținerea presei libere, aplicarea sa va trebui monitorizată cu atenție pentru a evita derapaje care să submineze tocmai principiile pe care intenționează să le protejeze.
Articolul 4, Drepturile furnizorilor de servicii media
- Furnizorii de servicii media au dreptul să își desfășoare activitățile economice pe piața internă fără restricții, cu excepția celor permise în conformitate cu legislația Uniunii.
- Statele membre vor respecta libertatea editorială efectivă și independența furnizorilor de servicii media în exercitarea activităților lor profesionale. Statele membre, inclusiv autoritățile și organismele lor naționale de reglementare, nu vor interveni și nu vor încerca să influențeze politicile editoriale și deciziile editoriale ale furnizorilor de servicii media.
- Statele membre vor asigura protecția efectivă a surselor jurnalistice și a comunicărilor confidențiale. Statele membre nu vor lua niciuna dintre următoarele măsuri:
(a) să oblige furnizorii de servicii media sau personalul lor editorial să divulge informații legate de sursele jurnalistice sau comunicările confidențiale, ori care ar putea identifica aceste surse sau comunicări, sau să oblige orice persoane care, datorită relației lor regulate sau profesionale cu un furnizor de servicii media sau cu personalul său editorial, ar putea deține astfel de informații să le divulge;
(b) să rețină, sancționeze, intercepteze sau inspecteze furnizorii de servicii media sau personalul lor editorial ori să supună aceștia sau sediile lor corporative sau private supravegherii, percheziției și confiscării, în scopul obținerii de informații legate de sursele jurnalistice sau comunicările confidențiale ori care ar putea identifica aceste surse sau comunicări, sau să rețină, sancționeze, intercepteze sau inspecteze orice persoane care, datorită relației lor regulate sau profesionale cu un furnizor de servicii media sau cu personalul său editorial, ar putea deține astfel de informații, ori să supună aceștia sau sediile lor corporative sau private supravegherii, percheziției și confiscării în scopul obținerii unor astfel de informații;
(c) să implementeze software de supraveghere intruzivă pe orice material, dispozitiv digital, mașină sau unelte utilizate de furnizorii de servicii media, personalul lor editorial sau orice persoane care, datorită relației lor regulate sau profesionale cu un furnizor de servicii media sau cu personalul său editorial, ar putea deține informații legate de sursele jurnalistice sau comunicările confidențiale ori care ar putea identifica aceste surse sau comunicări.
- Prin derogare de la alineatul 3, punctele (a) și (b) din acest articol, statele membre pot lua o măsură prevăzută acolo, cu condiția ca aceasta:
(a) să fie prevăzută de legislația Uniunii sau națională;
(b) să fie conformă cu articolul 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și cu alte acte normative ale Uniunii;
(c) să fie justificată de un motiv imperios de interes public, evaluat de la caz la caz, și să fie proporțională;
(d) să fie supusă autorizării prealabile de către o autoritate judiciară sau o autoritate independentă și imparțială de luare a deciziilor sau, în cazuri excepționale și urgente, justificate, să fie autorizată ulterior de o astfel de autoritate fără întârziere nejustificată.
Mișcarea de Rezistență adaugă și declarația fostului europarlamentar olandez și vicepreședinte al Grupului Conservatorilor și Reformiștilor Rob Roos:
„UE nu alunecă spre totalitarism – sprintează spre el!
Legea „libertății presei” din UE permite arestarea jurnaliștilor dacă este justificată de „interesul public”.”
sursă: activenews.ro
