Mihail Neamțu la Geopolitica Noii Lumi: China și India implementează planetar ideologii de tip nereligios. Rusia joacă cartea internaționalei ortodoxe!

Religia revine în centrul marilor confruntări geopolitice ale secolului XXI. Într-o lume marcată de conflicte, reconfigurări de putere și apariția unor noi poli geopolitici, credința nu mai poate fi privită exclusiv ca o chestiune spirituală, desprinsă de dinamica politică și strategică internațională. Din Orientul Mijlociu și lumea islamică până la Rusia, Europa, Statele Unite, Africa, India și China, identitatea religioasă și civilizațională continuă să influențeze modul în care societățile își definesc interesele și raportarea la lume.

În cadrul emisiunii „Geopolitica Noii Lumi”, Mihail Neamțu a analizat, alături de moderatoarea Daria Gușă, raportul dintre religie, civilizație și putere, pornind de la cele trei mari religii abrahamice: iudaismul, creștinismul și islamismul. Discuția a urmărit atât conflictul și competiția din Orientul Mijlociu, cât și transformările prin care trec lumea islamică și spațiul creștin. Un loc important în dialog l-au ocupat Israelul, reconfigurarea lumii musulmane, relația dintre șiiți și suniți, precum și consolidarea unor noi alianțe geopolitice. În paralel, Mihail Neamțu a abordat situația Ortodoxiei, relația dintre Moscova și Constantinopol, rolul Bisericii Ortodoxe Române și posibilitatea unei cooperări între statele și Bisericile ortodoxe. Analiza s-a extins apoi către catolicism, protestantism, Statele Unite, India și China, introducând și conceptul de „religie seculară”, prin care naționalismul este prezentat ca o posibilă sursă de coeziune socială și identitate colectivă în societățile în care religia tradițională are un rol mai redus.

Un prim punct al discuției l-a reprezentat raportul dintre islamism și iudaism, pornind de la conflictul israeliano-palestinian și de la întrebarea: în ce măsură componenta religioasă se află la originea confruntării. Mihail Neamțu a subliniat că, deși conflictul este adesea privit prin prisma religiei, puterea Israelului contemporan trebuie analizată și din perspectiva statului și a capacității sale militare, tehnologice și strategice. În această interpretare, Israelul modern nu este echivalat pur și simplu cu iudaismul ca religie, ci este prezentat drept un proiect cu o puternică dimensiune seculară, a cărui consolidare geopolitică a transformat statul într-un actor regional major. În același timp, discuția a evidențiat complexitatea societății israeliene, în care coexistă comunități religioase și segmente profund secularizate.

În ceea ce privește lumea islamică, s-a pus accent pe forța demografică și geopolitică a acesteia, dar și pe diviziunile sale interne, în special dintre sunniți și șiiți. Mihail Neamțu a discutat despre apropierea dintre Arabia Saudită, Turcia și Pakistan și despre potențialul acestei cooperări de a contribui la apariția unui nou pol de putere în lumea musulmană, în condițiile în care Iranul rămâne în afara acestei formule. Astfel, raportul dintre Israel și lumea islamică nu este prezentat exclusiv ca o confruntare religioasă, ci drept o competiție în care se intersectează identitatea religioasă, interesele statelor, alianțele strategice și proiectele de putere regională.

În ceea ce privește lumea islamică, Mihail Neamțu a evidențiat forța sa demografică și capacitatea de a se coagula în jurul unor proiecte geopolitice comune, în ciuda diviziunilor interne dintre suniți și șiiți. În acest context, el a făcut referire la apropierea dintre Arabia Saudită, Turcia și Pakistan, prezentând-o ca pe o posibilă formă de regrupare a forțelor musulmane. „Asistăm la o regrupare a unor forțe islamice, asistăm la o constituire a unor poli de putere, asistăm la un joc geopolitic”, a afirmat Neamțu, subliniind că lumea islamică nu poate fi înțeleasă ca un bloc omogen. În aceeași discuție, el a atras atenția asupra faptului că Iranul, principala putere șiită, nu face parte din această formulă, ceea ce evidențiază competiția dintre cele două mari ramuri ale islamului.

Discuția a mers dincolo de alianțele politice și militare, fiind pusă în legătură cu diferențele de viziune dintre Occident și societățile musulmane tradiționale. Mihail Neamțu a susținut că lumea occidentală, dominată de un „orizont secular occidental și liberal”, întâmpină dificultăți în înțelegerea unor civilizații care păstrează un atașament puternic față de credință, familie și tradiție. Astfel, dinamica demografică și identitară a lumii islamice contrastează cu ceea ce el descrie ca fiind declinul demografic și cultural al Occidentului. Turcia este oferită drept exemplu, Mihail Neamțu subliniind creșterea spectaculoasă a populației sale în ultimele decenii și legând această evoluție, în interpretarea sa, de existența unei „misiuni” și a unui sentiment de continuitate istorică și civilizațională.

Ortodoxia, o lume divizată între Moscova și Constantinopol

O altă temă importantă a dialogului a fost posibilitatea apariției unei forme de „internațională ortodoxă”, în jurul căreia Rusia ar putea încerca să coaguleze relațiile dintre Bisericile și statele ortodoxe. Discuția a pornit de la întrebarea moderatoarei Daria Gușă privind proiectul rusesc al „celei de-a Treia Rome” și capacitatea Moscovei de a construi o forță reală în jurul statelor ortodoxe.

Mihail Neamțu a pornit răspunsul de la una dintre marile probleme ale lumii ortodoxe contemporane: divizarea internă. În opinia sa, ruptura dintre Constantinopol și Moscova reprezintă una dintre cele mai profunde schisme din istoria recentă a Ortodoxiei. „Toate religiile și toate confesiunile (că acum discutăm despre confesiunea ortodoxă în interiorul religiei creștine) sunt afectate de schisme și diviziuni. Poate niciodată în lumea ortodoxă nu a existat o schismă atât de profundă între Constantinopol, pe de o parte, și Moscova pe de altă parte. Deci avem o ruptură în interiorul ortodoxiei”, a explicat Neamțu. În acest context, România ar ocupa o poziție distinctă. Invitatul consideră că Bucureștiul a încercat să păstreze un echilibru între diferitele centre ale Ortodoxiei, subliniind că nu vede o ruptură similară celei existente între Constantinopol și Moscova în relația dintre Biserica Ortodoxă Română și Biserica Ortodoxă Rusă. „Din fericire, România a știut să joace echilibrat. Din punctul meu de vedere nu există o ruptură între Biserica Ortodoxă Română și Biserica Ortodoxă Rusă, așa cum, din păcate, există o ruptură între Biserica Ortodoxă, să spunem greacă, sau o parte din Biserica aflată sub tutela Constantinopolului și Biserica, spuneam, Moscovită”, a afirmat el.

Pentru Mihail Neamțu, discuția despre o eventuală „internațională ortodoxă” trebuie înțeleasă și prin prisma istoriei. El amintește rolul pe care Ortodoxia l-a avut în formarea unor civilizații din Europa de Est și în păstrarea unei continuități culturale și politice pe durata existenței Imperiului Bizantin. În această perspectivă, Ortodoxia nu reprezintă doar o confesiune religioasă, ci chiar un factor istoric de organizare și identitate civilizațională.

Rusia și încercarea de a recâștiga primatul ortodox

O componentă esențială a analizei lui Mihail Neamțu este legată de poziția demografică și instituțională a Bisericii Ortodoxe Ruse. El susține că Rusia are un avantaj demografic important în interiorul lumii ortodoxe, însă subliniază că acest avantaj nu este suficient pentru a asigura automat autoritatea asupra celorlalte Biserici. „Eu cred că, da, atunci când toate acestea se vor întâmpla, Ortodoxia Rusă va putea încerca să recâștige, dacă vrei, primatul, nu numai acesta demografic, pentru că, da, rușii sunt în proporție de o sută de milioane ortodocși. Mult mai mult decât grecii, mult mai mult decât românii, mult mai mult decât sârbii, mult mai mult decât ciprioții, mult mai mult decât bulgarii”, a spus Mihail Neamțu. Dar el adaugă imediat o condiție importantă: „pe lângă primatul demografic trebuie să ai și un fel de autoritate morală”. În această perspectivă, războiul din Ucraina constituie o problemă majoră pentru prestigiul Bisericii Ortodoxe Ruse. El vorbește despre conflict ca despre un război între două popoare apropiate și consideră că existența unui conflict militar și a suferinței umane complică posibilitatea Moscovei de a revendica o autoritate morală asupra lumii ortodoxe. Mihail Neamțu consideră că, după încheierea conflictului, Biserica Ortodoxă Rusă ar putea încerca să își reconstruiască influența și să obțină un nou rol în lumea ortodoxă. În acest sens, el vorbește despre necesitatea unei noi diplomații și a unui alt tip de relaționare cu alte culturi.

De la Europa de Est la Africa și Sudul Global

Poate cea mai interesantă dimensiune geopolitică a discuției apare atunci când Mihail Neamțu mută centrul de greutate al eventualei expansiuni ortodoxe din Europa către Africa și Sudul Global. „Eu nu cred că mai e cazul să facem export de ortodoxie în Asia, atât de mult, dar cred că în Africa, de pildă, Biserica Ortodoxă Rusă poate să ajute la procesul de convertire la care participă voluntar sute de mii de africani”, a afirmat el.

Mihail Neamțu leagă această perspectivă de tradiția istorică a misionarismului rus, amintind expansiunea Ortodoxiei către Alaska și fondarea unor mănăstiri în America de Nord. Din punctul său de vedere, ceea ce s-a întâmplat istoric prin extinderea Ortodoxiei spre est ar putea avea, astăzi, un corespondent în extinderea spre sudul lumii. „Așa cum pe vremuri se făcea opera aceasta de civilizare și de extinderea ortodoxiei către răsărit, acum cred că ortodoxia are o șansă să se extindă spre sudul global”, a spus Neamțu. El susține că Rusia dispune de resursele financiare și logistice necesare pentru o asemenea strategie și afirmă că Biserica Ortodoxă Rusă ar fi deja mai implicată în sprijinirea creștinilor africani decât alte centre ortodoxe.

În același timp, Neamțu insistă asupra faptului că Africa are o istorie creștină mult mai veche decât perioada colonială europeană. El amintește figuri precum Atanasie al Alexandriei, Augustin din Hipona, Ava Moise, Pahomie și Antonie cel Mare, pentru a sublinia caracterul istoric al creștinismului african. Problema pe care o identifică este una de natură culturală și lingvistică: orice proiect de influență religioasă presupune capacitatea de a comunica în limbile și în codurile culturale ale populațiilor respective. „Dacă vrei să faci creștinismul, nu știu, digerabil, trebuie să vorbești în limba oamenilor”, afirmă Neamțu, relatând și întâlnirile sale cu episcopi africani care i-ar fi transmis că nu mai doresc să fie tutelați de europeni.

Ar putea exista o cooperare între Bisericile Ortodoxe?

Daria Gușă revine asupra ideii și formulează explicit scenariul unei inițiative venite de la Moscova: o cooperare între Bisericile Ortodoxe autocefale, care ar putea avea ulterior și o dimensiune geopolitică. Întrebarea ei este: dacă Biserica Ortodoxă Română ar trebui să participe la o asemenea construcție, în eventualitatea în care Moscova ar propune-o.

Din fericire, România are o atitudine mai temperată, net diferită de rusofobia și ura Occidentului față de Rusia. Noi am înțeles să nu contestăm contribuția teologilor ruși de elită în rafinarea școlii românești de teologie. Mihail Neamțu răspunde că o asemenea cooperare ar putea fi posibilă în domenii precum misiunea religioasă în Africa sau în America Latină: „Dacă mâine există o propunere din partea Moscovei de colaborare între bisericile ortodoxe, autocefale, Grecia, Cipru, Bulgaria, Serbia, România, pe o chestiune care ține de, nu știu, să zicem, misiunea ortodoxă în Africa, sau evanghelizarea unor ținuturi uitate de Dumnezeu în America Latină. Eu cred că există premise sănătoase pentru colaborare”. El afirmă chiar că aceasta este o direcție pe care o așteaptă de la Bisericile Ortodoxe autocefale: „Cred în asta și asta e direcția pe care eu mi-aș dori-o. Asta e direcția pe care eu o aștept de la bisericile autocefale”.

Totodată, Mihail Neamțu face o observație critică asupra raportării spațiului ortodox la modelul occidental și avertizează asupra riscului pierderii dimensiunii religioase: „Dacă încă 20 de ani o ținem cu această retorică: vrem o țară ca afară, bisericile din spațiul ortodox vor fi goale. Pentru că afară, adică în afara spațiului ortodox, ele sunt deja goale.” În opinia sa, copierea modelului occidental ar putea avea efecte asupra vitalității religioase a societăților ortodoxe.

Naționalismul – „religia seculară” a lumii contemporane

A doua mare direcție a dialogului pornește de la o întrebare a Dariei Gușă despre India și China, două state care nu pot fi încadrate simplu într-o analiză geopolitică bazată exclusiv pe religiile tradiționale. Moderatoarea a întrebat cum poate fi integrată China, unde populația nu este predominant religioasă, și India, caracterizată de pluralism religios, într-o analiză în care religia este considerată un factor major al organizării societăților.

Mihail Neamțu răspunde prin introducerea conceptului de „religie seculară”. Potrivit explicației sale, atunci când religia tradițională își pierde influența, nevoia umană de apartenență și de raportare la ceva mai mare decât individul nu dispare neapărat. Această energie poate fi canalizată spre alte forme de coeziune colectivă. „Într-o lume în care Dumnezeu a murit, să spunem, într-o lume în care referința la sacru este minimă, apar alte elemente, apar alte vehicule pentru canalizarea acestei energii pe care oamenii o resimt, o energie, spuneam, de tip spiritual, și anume naționalismul. Naționalismul este o religie seculară, dacă vrei, în zilele noastre, inclusiv în China”.

China: coeziunea prin naționalism

În cazul Chinei, Mihail Neamțu susține că naționalismul reprezintă un factor de coagulare care depășește ideologia comunistă. „Forța de coagulare a naționalismului nu trebuie subestimată chiar în interiorul Chinei comuniste, deși ideologia comunistă este internaționalistă”, afirmă el. El extinde observația și către alte state: „Este limpede că și în China, ca și în Rusia, ca și în România lui Nicolae Ceaușescu, sau în alte țări, naționalismul a funcționat ca o supapă și ca un mod de coagulare socială pe care nicio altă ideologie nu poate să-l furnizeze cu aceeași intensitate”. Mihail Neamțu consideră că inclusiv realizările sportive, culturale și artistice pot deveni forme prin care această identitate națională este consolidată. „Liberalismul nu poate coagula oamenii cu forța cu care naționalismul reușește să-i coaguleze pe oameni în jurul unor proiecte precum revirimentul sportiv, revirimentul fotbalului, revirimentul artistic și așa mai departe.”

În același timp, China permite anumite forme de raportare la tradiția culturală, iar Neamțu indică confucianismul drept una dintre acestea: „În China, astăzi, confucianismul este permis și acceptat ca filozofie mai mult decât ca religie, tocmai pentru că confucianismul dă o identitate culturală civilizației chineze și poporului chinez”.

Regimurile se schimbă, civilizațiile rămân

Un alt concept important pentru analiza lui Mihail Neamțu este diferența dintre regim politic și civilizație. „Noi, dincolo de regimurile politice care se schimbă, noi analizăm aici tipare civilizaționale, adică cultura, statalitatea și naționalitatea rămân, în timp ce regimul politic se poate modifica”, spune el. Această idee este aplicată atât României, cât și Chinei. În cazul României, Neamțu vorbește despre continuitatea națiunii și culturii dincolo de schimbările de regim. În cazul Chinei, el susține că actuala formulă politică și economică nu trebuie confundată cu întreaga civilizație chineză, care are o continuitate istorică mult mai lungă. Neamțu formulează apoi foarte clar mecanismul pe care îl atribuie Chinei: „În China se demonstrează că poți să gestionezi o populație și fără o religie de stat, doar că, pentru a gestiona această populație, ai nevoie de o ideologie care produce coeziune și această ideologie este naționalismul.”

India: pluralism religios și renaștere națională

Dacă în China naționalismul este discutat ca factor de coeziune într-o societate în care religia nu joacă rolul central al altor civilizații, India oferă un model diferit. Mihail Neamțu descrie India drept o societate cu un pluralism religios, etnic și politic pronunțat. Hinduismul coexistă cu budismul, creștinismul și alte tradiții religioase, iar multitudinea de limbi și identități regionale creează un spațiu profund divers.

Cu toate acestea, el identifică un element comun: naționalismul indian. „Deci, din nou, ne întoarcem la categoria veche, religia seculară a naționalismului. În pofida fragmentării religioase tradiționale a Indiei, multe religii, multe biserici, multe secte, există ceva care îi unește, și anume naționalismul indian”. În această logică este analizat și Narendra Modi. Neamțu vorbește despre „proiectul renașterii naționale a Indiei” și îl prezintă pe premierul indian drept unul dintre principalii reprezentanți ai acestui curent. „Cine este astăzi reprezentantul acestui naționalism în toate conversațiile despre viitorul lumii? Premierul Modi”, afirmă Mihail Neamțu.

Două modele diferite de coeziune

Astfel, în analiza propusă în emisiune, Rusia, China și India apar ca exemple diferite ale modului în care identitatea colectivă poate fi utilizată pentru consolidarea unui proiect geopolitic. În cazul Rusiei, este vorba despre religie, tradiție ortodoxă și identitate civilizațională, cu posibilitatea unei cooperări între Bisericile Ortodoxe și a extinderii influenței religioase către Africa și alte regiuni ale Sudului Global. În cazul Chinei și Indiei, accentul se mută către naționalism ca formă de religie seculară. În China, acesta este prezentat ca factor de coeziune într-o societate în care nu există o religie de stat, în timp ce în India naționalismul este văzut ca element capabil să reunească o societate caracterizată de un pluralism religios și cultural foarte puternic.

În această cheie, concluzia lui Mihail Neamțu este că analiza geopolitică a lumii contemporane nu poate fi redusă la instituții politice, alianțe militare sau indicatori economici. În spatele acestora există identități istorice, religioase și civilizaționale, capabile să supraviețuiască schimbărilor de regim și să influențeze modul în care statele își proiectează puterea. Totodată, Mihail Neamțu formulează o concluzie mai largă despre raportarea Occidentului la aceste transformări, susținând că acesta trebuie să redescopere „o gramatică teologică și religioasă a vechilor discursuri” pentru a înțelege modul în care alte culturi și civilizații își construiesc identitatea și relevanța geopolitică.

Episoadele din noul sezon al  emisiunii „Geopolitica Noii Lumi”, moderată de Daria Gușă, pot fi urmărite săptămânal, joia, pe Radio Gold FM, începând cu ora 13. Înregistrarea integrală poate fi urmărită pe pagina de Facebook a Radio Gold FM România, pe contul de YouTube Radio Gold FM Romania dar și pe platforma goldtv.ro