Un raport exploziv al Comisiei Judiciare a Camerei Reprezentanților din Statele Unite, intitulat „Amenințarea cenzurii străine: modul în care Legea privind serviciile digitale a Uniunii Europene impune cenzura globală și încalcă libertatea de exprimare americană”, evidențiază o amenințare crescândă la adresa libertății de exprimare la nivel mondial. Publicat pe 25 iulie 2025, documentul bazat pe citații adresate nouă giganți tehnologici (printre care TikTok, X, YouTube, Facebook, Instagram, Apple, Amazon, Microsoft și Reddit) dezvăluie modul în care Legea privind serviciile digitale (DSA) a Uniunii Europene (UE), adoptată în 2022, este utilizată pentru a impune o cenzură care depășește frontierele europene și amenință fundamentele democrației, inclusiv în Statele Unite.

Prin exemple concrete extrase din raport, acest articol explorează mecanismele DSA, practicile sale îngrijorătoare și implicațiile sale pentru libertatea de exprimare, bazându-se și pe analiza lui Xavier Azalbert, care, în articolul său „Teoria stimulentelor: o armă de dominare masivă”, arată cum stimulentele de reglementare, precum cele din DSA, servesc la manipularea comportamentelor pentru a stabili un control insidios asupra discursului public.

DSA: un instrument de cenzură deghizat?

Oficial, DSA are ca scop reglementarea platformelor online pentru a proteja utilizatorii europeni împotriva conținuturilor ilegale sau dăunătoare, promovând în același timp transparența. Cu toate acestea, raportul american susține că legislația a devenit un instrument de cenzură, vizând chiar și discursurile legale și esențiale pentru dezbaterea democratică. DSA impune platformelor să identifice și să „atenueze” „riscurile sistemice”, definite ca incluzând „dezinformarea”, „discursul instigator la ură”, conținutul „înșelător sau fals” și orice conținut care are un „efect negativ previzibil asupra discursului civil și proceselor electorale”, chiar dacă nu este ilegal.

Această definiție vagă permite autorităților de reglementare europene, prin intermediul Comisiei Europene și al statelor membre, să vizeze discursurile politice. De exemplu, în cadrul unui atelier confidențial organizat de Comisie pe 7 mai 2025, a fost prezentat un scenariu fictiv în care o postare pe o platformă numită „Delta” de către un utilizator @Patriot90 includea un meme cu o femeie care purta un hijab, cu legenda „Teroristă deghizată”. Comentariile asociate, precum „Trebuie să ne recucerim țara” sau „Nu sunt rasist, dar…”, au fost calificate de Comisie drept „discursuri de ură ilegale”, cerând cenzurarea lor imediată. Cazul ilustrează modul în care expresii politice obișnuite, adesea inofensive, sunt stigmatizate ca ilegale, chiar și fără o bază juridică clară.

Potrivit lui Azalbert, acest tip de clasificare arbitrară reflectă utilizarea stimulentelor normative pentru a împinge platformele să adopte o cenzură preventivă, nu din obligație legală directă, ci din teama de consecințe – un mecanism asemănător cu o „armă de distrugere în masă” care încearcă să neutralizeze diversitatea opiniilor.

Presiune coercitivă asupra platformelor

DSA impune sancțiuni financiare colosale – de până la 6% din cifra de afaceri anuală globală a unei întreprinderi – pentru neconformitate, încurajând platformele să cedeze cererilor europene. După cum subliniază Azalbert, amenzile masive acționează ca un stimulent economic puternic, transformând platformele în agenți de cenzură în serviciul autorităților de reglementare.

De exemplu, raportul citează cazul platformei X, care a părăsit Codul de conduită împotriva dezinformării al UE în mai 2023, refuzând să utilizeze verificatori de fapte terți în favoarea sistemului său de note comunitare (Community Notes). Ca răspuns, Comisia a deschis o anchetă în octombrie 2023, amenințând X cu o amendă de peste un miliard de dolari pentru nerespectarea DSA. Exemplul arată cum UE exercită presiuni directe pentru a obliga platformele să-și alinieze practicile la cerințele sale, chiar și atunci când acestea intră în conflict cu politicile lor interne.

În plus, DSA favorizează „avertizorii de încredere” (trusted flaggers), entități adesea finanțate de guverne, care semnalează în mod prioritar conținutul ce trebuie eliminat. Raportul notează că acești avertizori sunt „uniform pro-cenzură” și vizează adesea discursurile critice la adresa politicilor guvernamentale, cum ar fi cele privind imigrația sau mediul. Delegarea puterii către entități aliniate intereselor guvernamentale ilustrează, potrivit lui Azalbert, modul în care stimulentele de reglementare sunt utilizate pentru a controla discursul public prin marginalizarea vocilor disidente.

Dinamica creează un mediu în care platformele, temându-se de sancțiuni, cenzurează preventiv conținutul semnalat, chiar dacă acesta nu încalcă legea.

Un impact global asupra libertății de exprimare

Deși UE afirmă că DSA se aplică numai cetățenilor săi, impactul este global. Platformele tehnologice, în majoritate americane, aplică în general politici de moderare uniforme la nivel global din motive operaționale. Astfel, cerințele stricte ale DSA devin de facto norme globale, afectând ceea ce utilizatorii, inclusiv cei din afara Europei, pot spune sau vedea online. Raportul citează o declarație a lui Thierry Breton, pe atunci comisar european, din august 2024, în care amenința X cu represalii dacă discursurile politice americane „debordează” în UE, ilustrând intenția explicită de a influența conținutul global.

Un alt exemplu îngrijorător este presiunea exercitată asupra platformelor pentru a adopta „coduri de conduită” pretins voluntare privind dezinformarea și discursurile de ură. Aceste coduri, elaborate împreună cu grupuri de reflecție și „pseudo-oameni de știință pro-cenzură”, potrivit raportului, servesc drept „refugiu sigur” împotriva sancțiunilor DSA, încurajând platformele să le adopte sub amenințarea represaliilor. E-mailuri nepublicate între Comisie și companii din domeniul tehnologiei relevă că, atunci când X s-a opus acestor coduri, Comisia a ripostat cu anchete și amenințări financiare, demonstrând că respectivele coduri nu sunt cu adevărat voluntare. Azalbert vede în ele un exemplu perfect al „teoriei stimulentelor”: „prezentând conformitatea ca o opțiune voluntară, dar impunând consecințe severe pentru nerespectare, UE manipulează platformele pentru a internaliza obiectivele de cenzură, extinzându-și astfel influența asupra discursului global fără a recurge la coerciție explicită”.

O amenințare la adresa democrației

Democrația se bazează pe capacitatea cetățenilor de a dezbate liber și de a avea acces la o diversitate de opinii. DSA, prin faptul că vizează discursurile politice – adesea în mod unilateral, potrivit raportului, vizând în special vocile conservatoare – compromite acest principiu. Documentul subliniază că autoritățile de reglementare europene se așteaptă ca platformele să își modifice politicile globale de moderare, ceea ce restricționează dezbaterea publică chiar și în țări precum Statele Unite, unde Primul Amendament protejează libertatea de exprimare. Xavier Azalbert avertizează „împotriva acestui tip de dominație prin stimulente, care permite unei elite de reglementare să modeleze discursul public marginalizând cetățenii obișnuiți”.

Raportul îl citează pe Matt Taibbi, care, în cadrul unei audieri din noiembrie 2023, a criticat excluderea cetățenilor obișnuiți din procesul de moderare. „Nu vor exista dokeri sau mame singure care să raporteze conținut”, a declarat el, subliniind că DSA favorizează o elită tehnocratică în detrimentul vocii poporului.

Această excludere reflectă logica descrisă de Azalbert, conform căreia „stimulentele concentrează puterea în mâinile câtorva actori, privând cetățenii de dreptul lor de a determina ce este adevărat sau acceptabil”. O astfel de concentrare a puterii amenință însăși esența democrației: capacitatea cetățenilor de a judeca singuri ce este adevărat sau convingător.

Reacții și perspective

În fața amenințărilor, comisia judiciară americană și-a intensificat acțiunile. În februarie 2025, a emis citații către nouă companii de tehnologie pentru a obține comunicările cu autoritățile de reglementare europene. O propunere legislativă, „Legea anti-cenzură pe coastele noastre”, vizează protejarea libertății de exprimare americane împotriva influențelor străine. În plus, comisia americană a solicitat un briefing din partea Comisiei Europene, prevăzut până la 13 februarie 2025, pentru a clarifica aplicarea DSA.

În răspunsul său, Henna Virkkunen, vicepreședintă executivă a Comisiei Europene, a apărat DSA într-o scrisoare din 18 februarie 2025, afirmând că UE protejează libertatea de exprimare prin impunerea transparenței și responsabilității platformelor. Ea insistă asupra faptului că DSA nu se aplică în afara UE și că mecanismele sale, precum dreptul utilizatorilor de a contesta ștergerea de conținut, consolidează libertățile fundamentale. Însă raportul contestă această viziune, argumentând că practicile reale ale DSA contrazic afirmațiile d-nei Virkkunen.

Xavier Azalbert merge mai departe, sugerând că „declarațiile oficialilor europeni sunt o fațadă pentru a masca un sistem de stimulente conceput pentru a controla discursul sub pretextul protecției utilizatorilor”.

Un apel la rezistență

DSA, prezentat ca un instrument de reglementare responsabil, pare în practică a fi un mecanism de cenzură globală. Exemplele din raport – de la meme calificate drept „discursuri de ură” la anchete punitive împotriva unor persoane necunoscute – relevă o dorință de a controla discursul online, chiar și dincolo de frontierele europene.

Bazându-se pe teoria stimulentelor descrisă de Xavier Azalbert, el adaugă: „înțelegem mai bine modul în care DSA utilizează sancțiuni economice și presiuni de reglementare pentru a transforma platformele în instrumente de dominare, limitând libertatea de exprimare în favoarea unei agende politice”.

Pentru democrațiile în care libertatea de exprimare este un pilon fundamental, DSA reprezintă un risc major. Cetățenii, legislatorii și companiile din domeniul tehnologiei trebuie să se unească pentru a contracara amenințarea, astfel încât dezbaterea publică să rămână liberă și adevărul să nu fie monopolizat de o elită de reglementare.

sursă: opozitia.net