La mulți ani de Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale!

Autor: Cezar Osiceanu

Pe 26 aprilie se va sărbători Ziua Mondială a proprietății intelectuale și cu toții constatăm existența în societatea modernă de astăzi a unei noi provocări legate tocmai de necesitatea imediată a actualizării a însăși conceptului de proprietate intelectuală precum și a modului de protecție al acestor produse juridice aparate de concept.
Uniunea Europeană a statuat public următoarea definiție a conceptului:
“Proprietatea intelectuală desemnează ansamblul drepturilor exclusive acordate asupra creațiilor intelectuale. Aceasta se împarte în două ramuri: proprietatea industrială, care cuprinde invențiile (brevetele), mărcile, desenele și modelele industriale și denumirile de origine, pe de o parte, și drepturile de autor, care vizează operele literare și artistice, pe de altă parte. De la intrarea în vigoare a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) în 2009, UE are o competență explicită în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală (articolul 118).”
Sursa principală de dispute legale și de pierderi materiale extrem de importante în acest domeniu al proprietății intelectuale este dată exact de ceea ce ar fi trebuit să o protejeze și anume legislația juridică neunitară.
Astfel nevoia evidentă de a proteja în vreun fel inventiile, drepturile de autor, inovațiile, etc apăruta odată cu însăși umanitatea, inițial din cauza lipsei instrumentelor de tipărire, a condus la diverse metode și mijloace de protecție a acestora (scrieri secrete, transmitere orală selectivă, etc)
Odată cu apariția tiparului și dezvoltarea universalității scrierilor tipărite situația s-a schimbat total și mai ales rapid.
Raportat la subiectul articolului putem constata ca o alta consecinta importanta este apariția într-un final și a primul tratat, Convenția de la Berna, care stabilea subiectele juridice, modul de protecție și mecanismele de implementare.
Ulterior Convenției au apărut ca si rezultate directe Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale WIPO (1967), iar în fiecare stat sau uniune statală organizații cu caracter specific în domeniu.
Scopul declarat al acestor organizații naționale (de exemplu OSIM și ORDA în România) a fost acela de a asigura într-un mod organizat, centralizat și controlat activitatea de înregistrare a brevetelor de invenție, mărcilor etc realizate de către proprii cetățeni sau la cererea unor cetățeni care au înregistrat aceste brevete și mărci și în alte țări în vederea obținerii unui cadru juridic al acestora precum și al protejării lor în acele state.
Urmare a faptului ca problematica și zonele de acțiune ale acestor sisteme de protecție este extrem de diversă, ne vom referi doar la câteva aspecte mai importante și anume:

1. Existența evidentă a amestecului și a interferențelor cu sistemul de înregistrare, protecție și control a datelor de proprietate intelectuală cu politicile de stat în acest domeniu.
   Astfel situația din USA în raport cu refuzul de a achita drepturile materiale cuvenite proprietarilor de brevete de invenții și mărci pe durata existenței unei stări de conflict între statul american și statul al cărui cetățean este posesorul brevetului, este strict prevăzută și inatacabilă în interiorul țării. Congresul USA are concomitent dreptul și posibilitatea de a bloca aceste plăți în cazul constatării anumitor situații considerate a fi de către acesta, drept încălcări ale democrației, drepturilor omului, etc dar care nu reprezintă o stare de război așa cum este ea definită în Constituția USA.
   Astfel în lipsa încheierii unui tratat de pace după al doilea război mondial și a legislației americane sus menționate, USA a refuzat și refuza să achite drepturile cuvenite ca urmare a folosirii brevetului de foraj al inventatorului român Ion Basgan, adică sume de ordinul miliardelor de dolari. Iar un caz similar este legat de Henri Coandă care nici el nu are o situație foarte clară în raport cu drepturile cuvenite pentru invențiile sale
2. Lipsa unei legislații universal valabile și aplicabile în domeniu precum și a unor mecanisme și instituții juridice aferente dar în mod obligatoriu și universal recunoscute.
   În dovedirea acestei afirmații vom face trimitere la cazul condamnării penale a lui Vladimir Putin, liderul Rusiei, de către o instituție ce se vrea a fi internațională, globală dar în care Rusia și alte țări nu sunt membre. Referitor la acele țări membre și care recunosc instituia în cauză prin norme juridice interne, există situații în care unele dintre acestea și-au conferit separat prin legislații interne dedicate, drepturi de a ocoli sau neaplica aceste hotărâri.
   In mod evident aspectul de mai sus are și un vizibil și puternic caracter politic generat de interesul de grup dar nu în sensul inițial și clamat oficial.
   Totodată se observa și ca una dintre criticile majore aduse acestor organizații de tip multiguvernamentale este dată de faptul ca nu sunt formate din persoane alese. În cazul WIPO aceasta având doar 183 de state membre din totalul statelor existente pe glob.
   De aceea, ca o alternativă la această situație, organizațiile neguvernamentale au propus prin Declarația de la Geneva o reconsiderare a rolului și atribuțiilor avute de către WIPO.
3. Capacitatile financiare, nelimitate de nimic și de nimeni, ale sistemului de protecție intelectuală conduceau la un venit al WIPO în anul 2006, de 500 milioane de franci elvețieni provenit in proporție de 90% din colectarea de taxe. Aceste capacități financiare au creat și crează dispute cu organizațiile neguvernamentale care folosesc în sprijinul lor și argumentele de mai sus.
4. Necesitatea stringentă a apariției unei definiri clare și precise a domeniului și aplicabilității conceptului în sine de proprietate intelectuală in contextul exploziei sistemelor de inteligență artificială generatoare de conținut subiect al conceptului.
   Din acest punct de vedere subiectul punctului 4 este cel mai “fierbinte “ dintre toate și incumbă analize și decizii cu baze variabile și cu multe neclarități sau irelevante juridice.
   Teoretic legea universală a bunului simț ar trebui să genereze o serie de decizii, măsuri și luări de poziție în construcția oricărui mecanism global de această anvergură și cu acest subiect.
   Deoarece nu se pot înregistra și proteja intelectual calcule matematice, nume propriii, rase de animale, substantive, etc ar trebui să ne gândim un pic ce ar însemna să plătim astfel de taxe pentru folosirea lui 1 plus 1, a numelui de Ion IA (adică Ion de la Guvern), ciobănesc romanesc mioritic etc etc
   Mai jos vom prezenta un caz interesant petrecut în România în vederea înțelegerii corecte a situațiilor generate subiectul articolului dar și pentru a putea oferi o imagine reală a vastitatii domeniului aborda.
   În anii 1996-98 firma OSIPET COMSERV SRL din România a produs o conservă denumita “KITTY CAT” și destinată alimentației pisicilor.
   Beneficiind de drepturile de protecție intelectuală conferite proprietarului produsului destinat tot alimentației pisicilor și comercializat sub numele de “KIT-E-KAT”, firma PAL PEDIGREE INC, societatea românească a fost acționată în instanță de către reprezentanții juridici din România ai concernului MARS proprietară a brandului respectiv.
   Astef instanța a fost obligată să aleagă între cele două argumentații și a dat în final dreptate firmei române, motivația fiind ca:

• ambele produse aveau același scop și aceeași consumatori
• rețetele, modul de prepare, conținutul și mărimea produselor difereau în mod vizibil
• ambalajele, scrisul, culorile și imaginile folosite erau total diferite și nu puteau produce confuzii între produse
• KITTY CAT era format din alăturarea a două cuvinte din care un nume propriu: KITTY, și substantivul din limba engleză CAT (pisica în traducere în limba română) si diferea vizibil de KIT E KAT denumire din altă limbă, formată din 3 cuvinte diferite și reprezentând in traducere un mod de apelare general folosit pentru chemarea pisicilor de genul “pis pis”!
  Modă copierii a cate unui nume de marca din care se elimina apoi câte o literă în scopul creării unei confuzii în mintea cumpărătorului, conducându-l spre a achiziționa un produs confundat a fi original dar in realitate fiind un produs contrafăcut, a funcționat, a produs si încă produce pierderi globale uriașe celor pe care teoretic legile și normele interne și internaționale ar trebui să îi protejeze împotriva acestor practici ilegale.
  Odată cu apariția primului sistem de inteligență artificială a apărut și prima problema majora generata de către IA adică tocmai situația drepturilor de autor în special. Această situație este o consecință directă a faptului prin preluări succesive de date din surse neautorizate se evita protecția legal instituită.
  În mod evident, ca urmare a creșterii rapide a vastei capacități de stocare, analiză și prelucrare a unor date deja protejate de drepturi de autor la baza, se extinde și mai mult fenomenul în sine de eludare a obligațiilor legale în speța protecției intelectuale.
  Faptul ca IA poate crea subiecte de drept protejate de către sistemele actuale de protecție a proprietății intelectuale reprezintă în contextul actual o altă provocare majoră făcută conceptului în sine. În acest caz se pun in discuție aceleași argumente și argumentații precum în cazul produselor realizate de către om dar și următoarele probleme juridice și morale materializate prin intermediul întrebărilor de mai jos:
  -. Care va fi modul de împărțire a aportului fiecărui subansamblu și producător in parte cunoscând faptul ca un sistem de IA are în componență subansamble produse de diverși producători?
• în ce mod se va realiza efectuarea constatării și certificării produsului IA, ca subiect al dreptului de proprietate intelectuală ?
• cine și în ce interval de timp va face această constatare și cine va avea dreptul de a înregistra spre protejare produsul IA ?
• cine va încasa sumele obținute de pe urma exploatării produsului IA ?
• cine și cat va încasa taxele cuvenite pentru protecția oferită ?
• pe ce perioadă de timp și în cadrul căror state, uniuni statale etc va fi realizată protecția proprietății intelectuale produsă de către IA?
• imaginea exterioară de tip umanoid folosita de către multe dintre sistemele de tip IA este echivalentă sau nu omului? Poate fi echivalată, in ce condiții, recunoscută și de către cine ?
• IA, folosind modelele umanoide ce stau la baza realizării modelelor ei, va putea să își genereze propriile sisteme de protecție a proprietății intelectuale? În acest caz cum vor putea exista o WIPO, un OSIM, etc virtual al IA și cum și care va fi cadrul legal de funcționare concomitentă a sistemelor uman și de IA?
• cine va putea judeca interferențele dintre cele două sisteme paralele uman și IA, pe ce baza și sub ce texte de lege?
  Până atunci să urăm un la mulți ani de Ziua Mondială a proprietății intelectuale cu o 9 atitudine oferită de INFOCONS !