Educație pentru futilitate

Autor: Monica Tatoiu

Da, educația așa cum este garantată și finanțată de stat în România nu are nimic comun cu obiectivele fundamentale de formare și integrare a tinerilor în societate și pe piața muncii. Este lipsită de valoare, inutilă, lipsită de seriozitate, adică futilă. Statul se face că educă, cheltuie bani aiurea pe forme fără fond, elevii se fac că se lasă educați. Piața meditațiilor crește pe măsura eforturilor părinților, iar societatea se luptă cu lipsa forței calificate de muncă, cu violența juvenilă, cu drogurile și exodul creierelor. Management futil.

Începe anul școlar la fel ca în alți ani. Școli fără autorizație ISU, clasele supraaglomerate în zonele cu dezvoltări imobiliare haotice, învățare în 2-3 schimburi, lipsă de cadre didactice titulare la discipline esențiale, lipsă de pedagogi, laboratoare, biblioteci. Despre manuale aceeași poveste. Haos controlat cu futilitate. Câți km de autostrăzi am construit în ultimii 30 de ani, cam tot atâtea școli și grădinițe.

Cea mai mare problemă în educație, la această oră, o reprezintă supradimensionarea curriculei cu discipline ce se pretind de emancipare pe fondul unei lipse de competențe minime în discipline esențiale pentru integrarea socială. Competența de a citi un text și a-i înțelege mesajul și aritmetica. Numărul de zile de școală a scăzut constant, sâmbătă liberă și tot mai multe zile de vacanță sau școală altfel. Informația futilă nu produce gândire critică. Informația nu este cunoaștere așa cum nici legumele dintr-o oală nu înseamnă ciorbă.

Dacă analizăm conținutul ghiozdanului și greutatea lui, pentru un elev în ciclul primar și corelăm rezultatul cu competențele evaluate la testele internaționale, unde suntem în coada listei, înțelegem de ce educația este futilă.

A doua mare problemă în educația din România o reprezintă discriminarea evidentă dintre educația în mediul rural  sau din orașele mici și centrele universitare. Șansa unui elev născut într-un sat izolat de a ajunge profesor universitar nu mai este cea din anii comunismului. Chiar dacă are o inteligență peste medie, din lipsă de formatori ea va să fie folosită de grupările infracționale din zonă pentru a face bani negri utili în campaniile electorale odată la 4 ani.

Ultima modernizare din educație cu care vine managerul educației futile Deca, jinduitoare la un loc în parlament, este „zona de izolare”. După modelul micii recalculări a pensiilor, când responsabilitatea rezolvării impotenței statului a fost pasată pensionarilor trimiși pe drumuri închise, tot așa marele pedagog de școală nouă deleagă responsabilitatea rezolvării indisciplinei în școli fiecărei unități în parte. Să îmi spună mie „specialista în educație” unde vor fi izolați elevii dintr-o școală dintr-un sat unde 3 clase învață în același spațiu, lângă birt. Îi trimit la birt să îi supravegheze birtașul? În loc să existe un pedagog-psiholog care să înțeleagă cum să le managerieze furia justificată.

Copilul și adolescentul sunt precum izvorul și râul care au nevoie de o matcă  prin care să ajungă fără să se risipească în marele fluviu al omenirii, care alimentează civilizația. Educația futilă risipește resursa umană și deșertifică cunoașterea.