Donald Trump și Ursula von der Leyen ajung cu greu la un acord – UE accepta angajamente majore privind achiziția de gaze naturale lichefiate și arme

Acordul comercial anunțat duminică între Statele Unite și Uniunea Europeană, în urma negocierilor directe dintre Donald Trump și Ursula von der Leyen, a stârnit un val de reacții critice în Europa. În schimbul unui tarif vamal uniform de 15% impus produselor europene, Bruxelles-ul a acceptat angajamente majore privind achiziția de gaze naturale lichefiate și echipamente militare americane, precum și investiții masive în economia SUA. Comisia Europeană e acuzata de cedări inacceptabile și de subminare a suveranității economice europene, un acord dezechilibrat, semnat sub presiune și în detrimentul intereselor strategice ale continentului,scrie Le Figaro

Donald Trump și Ursula von der Leyen ajung cu greu la un acord
După negocieri îndelungate și dificile, Uniunea Europeană și Statele Unite au ajuns duminică la un compromis. În schimbul unui tarif vamal fix de 15% aplicat exporturilor europene, Bruxellesul obține o serie de scutiri.

„Toată lumea va câștiga mulți bani, iar asta va consolida sentimentul nostru de prietenie”, a declarat cu entuziasm Donald Trump, duminică seara. Autoproclamatul maestru al „artei negocierii” tocmai anunțase un acord privind tarifele vamale dintre Statele Unite și Bătrânul Continent. Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, cu care tocmai petrecuse mai bine de o oră într-una dintre puținele lor întâlniri de lucru de la preluarea mandatului de către Trump, a salutat la rândul său un „acord bun” pentru Uniunea Europeană,

Războiul comercial care dura din primăvară și-a găsit astfel deznodământul la finalul acestui weekend, la Turnberry (Scoția), unde președintele american venise să joace golf. Donald Trump a întreținut incertitudinea până în ultimul moment. Diplomați, negociatori, înalți funcționari – toți au petrecut duminica după-amiază „așteptând”, încordați, cel mai mic indiciu privind decizia americană. Așa s-a ajuns la scena simbolică a celor două rânduri de miniștri și oficiali – americani de o parte, europeni de cealaltă – așezați față în față, încruntați, în timpul conferinței de presă susținute de liderii lor.

În fața presei, chiar înaintea întrevederii cu președinta Comisiei, Trump a declarat că șansele de a ajunge la un acord erau „50/50”. Mai amabil decât de obicei cu o Ursula von der Leyen dreaptă și sobră în fotoliul său, miliardarul american – care susținea că nu este „într-o dispoziție prea bună” după partida de golf de dimineață – a spus că „a așteptat cu nerăbdare această întâlnire”.
„Avem dificultăți comerciale cu Europa și aș dori ca ele să fie rezolvate. Avem șanse bune să obținem un rezultat astăzi”, a declarat el.
Cu toate acestea, liderul american s-a arătat inflexibil în privința mai multor puncte sensibile: o mai mare deschidere a pieței europene pentru produsele agricole și pentru automobilele din SUA, precum și excluderea produselor farmaceutice din acord.

Tarif de bază de 15%

Donald Trump a fost convins, în cele din urmă, de Ursula von der Leyen – care, poate fără să vrea, și-a pus în joc propria credibilitate pentru această deplasare? Sau a ascultat de sfaturile negociatorilor săi, care le-au dat atâta bătaie de cap europenilor? Ori a decis de unul singur, așa cum are obiceiul? Oricare ar fi răspunsul, cei 27 de membri ai UE au acum un cadru clar.

Conform acordului încheiat la Turnberry, Washingtonul acceptă un acord-cadru care stabilește un tarif de bază de 15% pentru toate produsele UE care intră pe piața americană. Departe, deci, de amenințarea cu tarife de 30% care plana asupra Uniunii, dar totuși suficient de ridicat pentru a fi fost de neconceput acum un an.

Acordul acceptat de Donald Trump ar include scutiri de la tarif pentru mai multe „produse strategice”, printre care echipamentele aeronautice, „anumite produse chimice, echipamente pentru semiconductori, unele produse agricole și materii prime critice”, a precizat Ursula von der Leyen. Președinta Comisiei a menționat că sectorul băuturilor spirtoase este unul dintre domeniile pentru care detaliile acordului comercial urmează să fie discutate în săptămânile următoare.

Este inclusă și „clauza națiunii celei mai favorizate”, care permite unui stat să beneficieze de aceleași avantaje comerciale ca oricare alt stat, pentru importul unui produs similar.

Compromisul convenit include, de asemenea, menținerea suveranității de reglementare a UE asupra propriilor norme. Pentru statele membre, ar fi fost „imposibil” să accepte o diminuare sau eliminare a regulilor europene în domeniul digital, al produselor fitosanitare sau agricole. Potrivit mai multor diplomați europeni, aceste norme au fost considerate „linii roșii” de netrecut.

În schimb, europenii ar urma să crească achizițiile de arme și echipamente militare din Statele Unite și să se angajeze să cumpere mai mult gaz natural lichefiat american.

Cuvântul final i-a aparținut lui Donald Trump

Acest acord de principiu – politic, deocamdată – ale cărui detalii urmează să fie negociate până la 1 august, a fost obținut de Uniunea Europeană în ultimul moment, la capătul unor negocieri intense și adesea „dificile”. Comisia Europeană spera să iasă din această întâlnire, dacă nu învingătoare, măcar cu fruntea sus și cu convingerea că a evitat cel mai rău scenariu. Cu doar două ore înaintea întrevederii, secretarul american al Comerțului, Howard Lutnick, repeta insistent pe Fox News că Washingtonul nu mai era dispus să acorde nicio amânare: „Fără prelungiri, fără perioadă de grație – la 1 august, tarifele vor fi fixate. Ele vor intra în vigoare, iar vama va începe să încaseze banii”, a insistat el.

Înainte de această ultimă întâlnire, discuțiile au continuat în culise pe tot parcursul weekendului, deși, la Bruxelles, de la sărbătoarea națională a Belgiei din 21 iulie, instituțiile europene începuseră să se golească, pregătindu-se pentru tradiționala pauză de vară. În punctele-cheie, unii oficiali și-au amânat concediile: la Direcția Generală Comerț (DG Trade) a Comisiei, în cabinetul Ursulei von der Leyen, în comisiile parlamentare pentru comerț, în timp ce reprezentanțele naționale ale celor 27 de state membre rămâneau în alertă.

Ambasadorii trăiau în ritmul reuniunilor Coreper (Comitetul Reprezentanților Permanenți), ordinare sau extraordinare, care se succedau inclusiv seara și în weekend, de mai multe ori pe săptămână. La aceste ședințe, comisarul pentru comerț Maroš Šefčovič și Björn Seibert, șeful de cabinet al Ursulei von der Leyen, veneau regulat pentru a-i informa pe ambasadori în legătură cu ultimele contacte cu partea americană și cu evoluția greoaie a negocierilor. Šefčovič le-a împărtășit dificultățile întâmpinate: interlocutorii săi – secretarul Comerțului Howard Lutnick, reprezentantul Casei Albe pentru comerț Jamieson Greer sau secretarul Trezoreriei Scott Bessent – își schimbau pozițiile de până la trei ori în aceeași zi. Comisarul a efectuat o jumătate de duzină de deplasări la Washington în ultimele trei luni. În timpul uneia dintre acestea, la începutul lunii iulie, când trebuia să se întâlnească cu Lutnick, acesta i-a vorbit prin videoconferință de pe iahtul său din Italia, unde se retrăsese pentru odihnă.

Abia târziu, europenii au înțeles că doar Trump avea cuvântul final asupra unui „deal” și că se delecta impunându-și condițiile întregii lumi printr-o simplă postare pe rețeaua sa socială. La Bruxelles, s-a ajuns la concluzia că nu are rost să te bazezi pe raționalitate.

Cu câteva zile înainte de weekendul de 14 iulie, Comisia făcuse imprudența de a lăsa să se creadă că un acord cu SUA era iminent, prin care tarifele de bază urmau să rămână la 10%. Totul s-a năruit însă când Donald Trump a publicat o scrisoare pe Truth Social, amenințând că, de la 1 august, va impune tarife de 30%.

Interesele particulare ale fiecărui stat membru

În paralel, serviciile Comisiei Europene trebuie să ducă la bun sfârșit un exercițiu delicat: să „testeze terenul” pentru a evalua disponibilitatea celor 27 de state membre de a adopta o ripostă mai mult sau mai puțin fermă la atacurile președintelui american. Spre deosebire de China, Uniunea Europeană nu poate decide intrarea într-o confruntare directă fără să țină cont de sensibilitățile fiecărui stat.

Emmanuel Macron și reprezentantul Franței au susținut public o linie dură, pledând pentru un răspuns simetric. Inițial izolată, Franța a fost treptat susținută de tot mai multe state membre – unele mai deschis, altele mai discret – după scrisoarea lui Trump, considerată coercitivă. Italia, Ungaria și majoritatea țărilor din Europa Centrală s-au menținut, însă, pe o linie conciliantă.

Comisia trebuie totodată să jongleze cu interesele specifice ale fiecărei capitale. În spatele unei retorici comune, Parisul – alături de Roma și Dublin – a manevrat din culise pentru a slăbi prima listă de produse americane susceptibile de a fi supraimpozitate ca represalii, reușind să obțină eliminarea bourbonului din Kentucky, în ideea de a-și proteja vinurile și șampaniile. Surpriză: whisky-ul american a reapărut în lista finală, adoptată provizoriu săptămâna trecută și gata să fie activată la 7 august, în cazul eșuării acordului, vizând un total de 93 de miliarde de euro în bunuri americane.

În cele din urmă, produse americane în valoare de circa 25 de miliarde de euro au fost eliminate de pe listă, deși statele membre încercaseră să retragă 50 de miliarde pentru a-și proteja propriile interese. Germania, la rândul ei, a căutat să negocieze direct cu Washingtonul anumite scutiri pentru constructorii săi auto, Mercedes și BMW.

Până la acest acord major între Statele Unite și Uniunea Europeană – pe lângă China, care convenise o armistițiu comercial până la 12 august – doar cinci țări reușiseră să încheie un acord cu administrația Trump: Marea Britanie, Vietnam, Japonia, Indonezia și Filipine. Celelalte continuă să încerce să ajungă la un compromis. Însă, odată cu acest acord americano-european încheiat duminică, norii care se adunaseră deasupra viitorului comerțului mondial încep, poate, să se risipească.

„Vasalizare”

Pentru eurodeputatul Pierre Jouvet, acest acord reprezintă o formă de „vasalizare”. „Să ne mulțumim că am primit ‘doar’ 15% taxe vamale? Dar este vorba despre locurile noastre de muncă, despre producția noastră și despre mediu, pe care Ursula von der Leyen le-a sacrificat promițând 600 de miliarde de dolari investiții în Statele Unite și achiziția de gaz natural lichefiat”, a denunțat el.

Potrivit primelor detalii ale mult-așteptatului acord comercial dintre Bruxelles și Washington, Statele Unite vor impune o taxă vamală de 15% pe produsele europene importate, iar Uniunea Europeană s-a angajat la achiziții energetice în valoare de 750 de miliarde de dolari și la investiții suplimentare în SUA de 600 de miliarde de dolari.

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care a vorbit despre un „acord bun”, a precizat că cele două mari puteri economice au decis să elimine toate taxele vamale pentru anumite produse, inclusiv în sectorul aerospațial.

Pentru Marine Le Pen, acest acord este „un fiasco politic, economic și moral”. „Comisia Europeană a acceptat clauze asimetrice pe care Franța însăși, guvernată de un executiv patriot, nu le-ar fi acceptat niciodată. Sute de miliarde de euro în gaze naturale, precum și armament, vor trebui importate anual din Statele Unite”, a denunțat lidera Rassemblement National, vorbind despre „o capitulare în toată regula pentru industria franceză și pentru suveranitatea noastră energetică și militară”.

sursă: Le Figaro