Din ciclul: ”Nici Bruxellesul nu-i mai breaz”. Azi, despre pseudo-independența față de gazele rusești

La prima vedere, aproape toate țările membre ale Uniunii Europene vor să scape de dependența de gazele naturale provenite din Federația Rusă. Dar doar ”la prima vedere”! La ”o vedere” mai atentă, doar România și Transgaz par ”să se lupte” pentru această independență! Iar Bruxellesul nu face mai nimic pentru a împiedica perpetuarea stării de dependență, practicată de Moscova, dar, de data aceasta, ceva mai subtil!

De-a lungul anilor, gazul a devenit mândria “maicii Rusia”, iar Gazprom a ajuns cel mai important instrument de propagandă internă al “ţarului Putin”. Imensul concern de gaze, construit cu migală de fostul “patron”, Viktor Cernomârdin (fost ministru al gazelor în vremea URSS-ului, fost prim-ministru al Rusiei până în 1998, dar, mai ales, fondator şi preşedinte al Gazprom), a fost “acaparat”, bucăţică cu bucăţică, de actualul “patron”, Vladimir Putin. Și bugetul Rusiei se bazează pe exporturile de petrol şi gaze. De aceea, evident, Kremlinul nu va renunţa la această sursă imensă de bani, prestigiu și putere!

De remarcat, în anul 2019, pre-pandemic, Rusia a exportat aproape 200 miliarde metri cubi (mc) de gaze în Europa. În anul 2022, când a atacat Ucraina, iar Uniunea Europeană a început să aplice sancțiuni, exporturile de gaze rusești în UE abia au depășit 60 miliarde mc. De fapt, vorbim doar despre exporturile directe, în principal prin conductele ce pleacă din Siberia, traversează Ucraina și ajung în Europa.

Potrivit site-ului Consiliului Europei (https://www.consilium.europa.eu/ro/infographics/eu-gas-supply/#0), ponderea gazelor prin conducte ale Rusiei în importurile UE a scăzut de la peste 40% în 2021, la aproximativ 8% în 2023. În ceea ce privește gazele prin conducte și gaz natural lichefiat (GNL) combinate, Rusia a reprezentat mai puțin de 15% din totalul importurilor de gaze ale UE, adică 43 miliarde mc.

În 2022, cele 27 de țări ale Uniunii Europene au consumat peste 350 de miliarde mc de gaz – cu 13 % mai puțin decât în 2021, potrivit strategiei UE de a diminua consumul de gaze, în principal ca sancțiune împotriva Rusiei, dar și ca metodă de a diminua emisiile de gaze cu efect de seră. În 2023, UE a importat peste 120 de miliarde mc (mmc) de GNL. Astfel, importurile din SUA au crescut de la 18,9 mmc în 2021, la 56,2 mmc în 2023. Importurile din Norvegia au crescut de la 79,5 mmc în 2021, la 87,7 mmc în 2023. Importurile de la alți parteneri au crescut de la 41,6 mmc în 2021, la 62 mmc în 2023.

Toate aceste date privind gazele rusești se referă doar la cele ”etichetate” ”made in Russia”! Pentru că gaze rusești intră în Europa pe rute alternative și ”etichetate” sub diverse formule.

O inițiativă românească, ”torpilată” de Moscova

Directorul general al Transgaz, Ion Sterian, a lansat, dezvoltat și promovat inițiativa Coridorului Vertical (VGC) pentru transportul gazelor dinspre sudul Europei spre nord, încă din 2016. Între timp, ideea a fost îmbrățișată de Uniunea Europeană, Ucraina, Republica Moldova, dar și de către SUA.

VGC vizează diversificarea surselor de gaze naturale, punând accent pe cele non-rusești, aprovizionarea urmând să se facă din Coridorul Sudic, în primul rând prin terminalele de regazeificare GNL din Grecia, dar și Turcia, și apoi, prin conducte, în Bulgaria, România, Slovacia, Ungaria, Moldova, Ucraina etc. Același traseu, via conductele TANAP și TAP, ar urma să aibă și gazele din zona caspică (în primul rând din Azerbaidjan).

Dar, Moscova ”nu stă” și se pare că lucrează la modalități de a transforma VGC în propriul avantaj. Strategia Kremlinului și a ”reprezentanților săi locali” constă în doi pași: pasul 1 – utilizarea VGC a UE pentru a asigura o extindere a rețelelor de transport de gaze din Coridorul Sudic al gazelor către Ucraina, Slovacia, România, Ungaria, Austria etc. – sprijinită politic și financiar de banii SUA și UE; pasul 2 – prezentarea ”realităților pieței”, adică disponibilitatea unor cantități uriașe de gaz ieftin din Turcia, care vor face absolut nefezabil GNL-ul!

Iar gazul din Turcia este ieftin dintr-un singur motiv: este rusesc, iar rușii îl vând la prețuri de dumping! Pentru că Turkish Stream, gazoductul ce aduce gaze rusești în Turcia via Marea Neagră, ”duduie” de gaze!

De altfel, de câțiva ani, Ankara tot vrea să înființeze Turkish Gas Hub. Pare un plan bine pus la punct de președintele rus Vladimir Putin, de a utiliza fluxurile de gaze din conductele rusești în Turcia, pentru a-și crea propriul punct de referință pe piața de gaze, în opoziție cu trading-ul vest-european și, în special, cu indicele de referință olandez TTF.

De obicei, pe bursa turcească, prețul gazelor este cu 4-5 euro/MWh mai mic față de TTF. Dar, apare o nouă bursă de gaze, în Bulgaria, unde prețurile sunt chiar mai mici față de cele din Turcia: cu 6-7 euro/MWh sub cele TTF.

De ce și-ar ”torpila” Putin propria strategie legată de bursa din Turcia? Nu-și torpilează nimic! Pur și simplu testează răbdarea Bruxellesului, testează cât de departe poate să meargă fără a provoca un răspuns din partea UE. În plus, Bulgaria este locul logic pentru a efectua acest test: oferă acces la o piață integrată a UE, fără restricții de export și tranzit. De remarcat, GNL nu este aproape deloc implicat în prezent în balanța gazelor din Bulgaria.

România atacă Gazprom

Teoriile conspiraţioniste nu sunt, neapărat, şi fanteziste! România se află într-o poziție privilegiată: are gaze, iar, o dată cu producția din Neptun Deep, va deveni cel mai mare producător de gaze naturale din UE. Dacă adăugăm și gazele din Caragele Deep, producția internă va depăși cu mult capacitatea internă de consum. Și, astfel, apare posibilitatea de a exporta o mare parte din gazele produse. Ceea ce înseamnă că România atacă direct Gazprom și, în consecinţă, atacă direct Kremlinul! Pentru că, efectiv ”le scoatem rușilor bani din buzunare”!

Iar urmările nu întârzie să apară: Transgazul și directorul său general sunt „luați la ochi” în presa internă! Poate nu cu rea credință! Manipularea la care sunt supuși ziariștii nu este deloc de neglijat!

Totuși, nu putem să nu ne întrebăm de ce tocmai acum! Recent, Transgaz a dat startul construcției conductei Tuzla – Podișor, prin care gazele din Marea Neagră vor putea intra în sistemul național de transport. Aceasta va fi gata înainte ca Petrom și Romgaz să înceapă extracția din zăcământul Neptun Deep. Proiectul este deosebit de important nu numai pentru gazele off-shore din Marea Neagră, ci și din perspectiva securității energetice a României și a întregii regiuni, având în vedere că va fi alimentat și cu gaze din zona caspică, precum și cu GNL ajuns în porturile turcești și grecești. La Podișor, noua conductă se va uni cu gazoductul BRUA, prin care se pot exporta gaze spre Ungaria, Austria și mai departe.

Practic, este alternativa la gazul rusesc și la proiectele prin care acesta ajunge în Europa! Ceea ce, evident, nu are cum să fie pe placul Moscovei! Și, de aici, și atacurile împotriva Transgaz și a conducerii sale! Strică planurile Kremlinului!

Din punctul nostru de vedere, cea mai bună variantă pentru gazele naturale din producția națională ar fi să nu se exporte deloc, pentru că înseamnă export de materie primă. Ar trebui să producem și să exportăm produse cu valoare adăugată cât mai mare: îngrăşăminte, erbicide, pesticide, sticlă, cristal, medicamente, produse petrochimice etc. De altfel, în privinţa medicamentelor, România chiar are un deficit structural. Autorităţile ar putea cere aprobarea Bruxellesului pentru acordarea unor ajutoare de stat în vederea producerii de medicamente în ţară. În acest fel, ar creşte şi consumul de gaze naturale!

Probabil aceasta ar fi cea mai bună soluţie atât pentru producători, cât şi pentru cetăţeni. Orice producător preferă să-şi vândă marfa pe piaţa locală, pentru că nu trebuie să o mai transporte, să o asigure etc., ceea ce înseamnă că îi reduce din costuri. Cetăţenii ar beneficia nu numai pentru că producătorii de gaze plătesc redevenţe la buget, ci şi pentru că s-ar crea noi locuri de muncă şi s-ar aproviziona piaţa cu îngrăşăminte, medicamente etc.!

Pe de altă parte, și Comisia Europeană ar trebuie ”să se trezească” și să-și facă treaba, nu să-i lase pe ruși să-și facă de cap! Trebuie să investigheze vânzarea de gaze de către Moscova la prețuri de dumping, precum și practicile ilicite, prin care gazul rusesc ”este furișat” în UE, sub denumirea sui-generis de ”mix turcesc”! Așa că ar trebui să elimine avantajele non-piață ale gazului rusesc care vine prin Turcia, prin utilizarea unei combinații de instrumente de politică de sancțiuni și decizii de concurență. Toate acestea dacă țările membre UE chiar își doresc o independență reală față de hidrocarburile rusești și nu o pseudo-independență, ca în prezent! Totuși, nu putem uita o declarație a lui Ioan Niculae, patronul Interagro, dată într-un interviu lui Liviu Alexa: ”eu cumpăram gaz de la Gazprom cu 10 dolari megawatt-ul și România cumpăra gaz cu 820 de euro megawatt-ul”. În aceste condiții, ne întrebăm cu cât cumpărau gazul de la gazprom Germania, Austria sau Ungaria?

Așa că, deocamdată, nu putem să spunem decât că ”nici Bruxellesul nu-i prea breaz”! Nu ia deloc atitudine cu adevărat împotriva Moscovei și a gazului rusesc!

sursă: focus-energetic.ro