Dictatura în formele ei democratice

În dicționarul Cambridge dictatorul este definit ca o persoană cu puteri totale care nu a fost ales de popor. Mai greu de găsit în zilele noastre când democrația de formă dacă nu de fond generează lideri prin scrutinuri electorale. Dar totuși lumea abundă în țări conduse de lideri numiți de o anumită majoritate: dictatori. Ce definește un dictator într-o democrație? 

Căutând printre definițiile dictatorului cea mai întâlnită a fost: Un conducător care nu este controlat de lege. Un conducător de stat care dispune de puteri nelimitate. Prin legea pe care o schimbă democratic chiar el și suita sa de interese. Poate cineva într-un stat cu minime pretenții de democrație să devină dictator fără să existe în spatele său un eșafodaj de persoane și interese pe care să se ridice? Tehnic și democratic este imposibil. Hitler a ajuns la putere democratic. Cu votul popular, ca urmare a sărăciei și foametei instalate în Germania după condițiile draconice ale capitulării și cu ceva ajutor de la ruși după Tratatul de la Rapallo. Adică ajutor extern. Ar fi ajuns Putin prin alegeri libere dictatorul de astăzi fără ajutorul serviciilor de informații, performante și bine organizate și fără interesele comerciale externe, în Rusia momentului decadenței mandatului lui Elțin? Cel mai bun exemplu de adaptare a stilului dictatorial la democrație este în Nicaragua. În ianuarie 2022, Daniel Ortega, dictatorul uneia din țările cele mai sărace din America Centrală,cel care în anii ‘70 și ‘80 teroriza populația a ajuns să conducă țara , ales democratic, după ce și-a eliminat  oponenții, presa defavorabilă și a pus căluș societății civile. Să credem că acest lucru a fost posibil fără sprijinul unor interese economice externe este o dovadă de ipocrizie. Nicaragua deține rezerva esențială de apă potabilă pentru regiune, în Lacul Nicaragua.

Africa abundă și ea în exemple de dictatori instalați democratic, care și-au plătit susținerea externă,  sărăcind țările și aruncând-le în războaie fratricide. În China nu putem vorbi de dictatură democratică, pentru că acolo este o altă cultură organizațională. Fapt recunoscut și de Președintele SUA, care a mai făcut apoi gafa să îi numească pe Președintele Xi  Jinping dictator, enervându-l la culme pe ministrul său de externe că distruge capetele de pod  economic la care acesta a trudit din greu.

Ce îi definește pe dictatori în sistemele democratice? Nevoia de sprijin intern și extern în condițiile in care țările sunt sărace și „elitele președintelui” depind de finanțări de capital speculativ. Există astfel de pericole în Europa? Am suspiciuni rezonabile că scăderea competitivității economice și sărăcirea populației după zeci de directive aberante ale Comisiei Europene, clocite în birouri în care fotoliile sunt ocupate de mici dictatori lobby-iști, în timp ce Parlamentul European este pur decorativ, devine un teren tot mai fertil pentru schimbări toxice. România este un exemplu la fel de revelator ca Nicaragua. Avem un Președinte ales de două ori care schimbă șefi de partide ca tacâmurile de unică folosință (ca să nu folosesc altă metaforă mai urât mirositoare), care formează guverne contra naturii în interesul eșafodajului care îl susține, care antamează contracte pe termen lung cu parteneri externi, fără sustenabilitate în bugetul țării, care nu dă socoteală pentru cheltuielile Sale de reprezentare deși sunt bani din taxele și impozitele cetățenilor pe care ar trebui să îi slujească. Poate să facă asta fără o susținere externă? Eu cred că nu. Problema este CUI va trebui să plătim  dobânzile „țopăielilor Sale fiscale” după 2024. Cine sprijină dictatura lui Iohannis în România? Pristandalele de România nu sunt suficiente să legitimeze încălcările flagrante de principii democratice.