Ciobanestii românești și istoria națională

de Cezar Osiceanu

Despre implicarea câinilor ciobănești în evenimente ale istoriei noastre naționale marele public nu știe mai nimic, mentalitatea românului de-a lungul timpului considerându-i nedemni a fi menționați. Astfel cu mici excepții, cum ar fi legenda cățelei Molda care a dat numele Moldovei, dovezi istorice referitoare la evoluția și rolul ciobăneștilor românești au fost și sunt foarte puține pentru un popor a cărui ocupație istorică a reprezentat-o păstoritul
De altfel nici în pictura sau arta românească în general, aceștia nu se regăsesc spre deosebire de omologii lor din Anglia sau Franța, Grigorescu uitând tocmai câinele ciobănesc din pictura lui intitulată Mocanul. De altfel în multiplele capodopere grigoresciene din seria Ciobănașului cu oile sale, câinele ciobănesc este foarte rar și imprecis reprezentat
De aceea pentru a drege cumva busuiocul astăzi o să încercăm să discutăm un pic despre câinii ciobănești și rolul lor în istorie, alegând spre exemplificare și un caz, ca de obicei cvasinecunoscut

Ce a fost mai înainte, oul sau găina?
Deși multă lume crede ca primul animal îmblânzit de către om este câinele o să îi dezamăgesc spunându-le ca greșesc!
Primul animal îmblânzit de om a fost …oaia! De ce ? Pentru ca era ierbivora, mică și trăia în turme, având carnea comestibilă, cu o blana usor prelucrabila și care ținea de cald, nu se speria de foc, dădea lapte etc.
În timp ce câinele de atunci era un derivat al lupului căruia i-au trebuit multe generații până la îmblânzire, domesticire și creștere cat de cat organizată el, neoferind la acel moment al dezvoltării rasei umane nimic necesar și folosibil acesteia.
Ulterior din prădător câinele a fost transformat în apărător și omul l-a folosit funcție de abilitățile și structura fizică la diverse activități apărând astfel și o diversificare controlată a acestuia, formându-se și dezvoltându-se rasele canine.
În principal câinele a devenit nelipsit de la paza turmelor și era de două tipuri inițial: cu păr lung și cu păr scurt. Ulterior în timp au apărut și s-au dezvoltat exemplare cu anatomii și fiziologi diferite astăzi având peste 350 de rase canine recunoscute ca atare

Ciobanestii românești și Bătălia de la Crasna
Această bătălie din 5 septembrie 1450 este un model de studiu militar al unei ambuscade pentru modul cum a fost ales locul de desfășurare, analizata structura, tactica și armamentul oponentului agresor, folosită geografia terenului, utilizate diversele categorii de trupe proprii -inclusiv auxiliare, de către romani.
Conducătorul român, Bogdan al II-lea (tatăl lui Ștefan cel Mare și Sfânt) a ales locul luptei cu trupele poloneze formate în majoritatea lor din unități de cavalerie grea, pădurea Crasna situată pe drumul obligatoriu de urmat pentru părăsirea Moldovei după încheierea păcii. Pădurea seculară se afla într-o zonă traversată și de râul cu același nume având și o întinsă zona mlăștinoasă lângă ea iar drumul nu era unul amenajat trecând prin interiorul ei
Practic era locul ideal pentru o ambuscadă ca la carte.
Trupele auxiliare ale lui Bogdan erau formate din ciobanii din zona în principal și cu ele acesta a reușit să taie o parte dintre copacii pădurii doar cat aceștia să se țină încă în poziție verticală. Dealtfel cronicarul polonez Jan Dlugosz scriind despre bătălia de la Crasna îi menționează în mod expres pe acești auxiliari: “Bogdan cu câteva mii de moldoveni, partizani de-ai lui, și cu o mare mulțime de auxiliari se arată la răsăritul soarelui.”
Cavaleria grea poloneză folosea cai de talie mare având în dotare un armament greu format din armuri metalice și lănci lungi care făcea furori în luptele în câmp deschis era inutilizabilă în spații precum cel din Pădurea Crasna lucru pe care Bogdan al II-lea l-a cunoscut și exploatat tactic în favoarea lui.
Astfel cavaleria a fost lăsată să pătrundă cat mai mult în pădure după care ciobanii au dat drumul câinilor lor în spatele cailor polonezi. Câinii ciobănești conform obișnuinței au început a “strânge” turma lătrând puternic și speriind caii concomitent.
Călăreții polonezi din ariergarda, neavând spații de manevră, atacați fiind și din spate și de pe flancuri de către trupele de soldați moldoveni au început să preseze spre în fața.
Astfel s-a creat un spațiu și mai mic de manevră, s-a îngreunat până la stopare înaintarea, s-a ajuns în zona copacilor tăiați pregătită din timp de trupele de auxiliari moldoveni.
La semnalul domnitorului moldovean s-a început doborârea primilor copaci care într-un efect de domino au dus la prăbușirea celorlalți peste trupele poloneze. Haosul creat de caii speriați, călăreții doborâți cu tot cu cai de către copacii care se prăbușeau peste ei, săgețile trase de moldoveni de la adăpostul pădurii au produs pierderi uriașe cavaleriei poloneze ale căror elemente puține și disparate au reușit a scăpa cu fuga
Băiatul lui Bogdan al II-lea, cel ce va deveni ulterior domnitorul emblematic al Moldovei sub numele de Ștefan cel Mare și Sfânt a luat parte la această bătălie. Ulterior acesta a reeditat această tactică în bătălia de la Codrii Cosminului și și atunci câinii ciobănești Românești făcându-și cu prisosință datoria.

Prima menționare oficială a câinilor ciobănești în România
În timpul lui Ieremia Movila a avut loc prima menționare a câinilor ciobănești românești într-un document oficial eliberat de cancelaria domnească
În acest document se stabilea numărul de câini ciobănești admis la o stână în funcție de numărul de capete de animale avute în pază
Măsura avea ca scop limitarea braconajului făcut de ciobani cu ajutorul câinilor lor pe moșiile boiereșți și domnești în special în perioadele transhumanței

Ciobanestii și Contractul Bechtel
Este binecunoscut marele scandal legat de dispariția contractului original cu compania Bechtel pentru construcția autostrăzii Transilvaniei și de aici vom face o mică comparație cu o situație relativ similară din istoria ciobanestilor romanesti.
Astfel prima omologare națională a raselor de câini ciobănești românești a fost realizată pe baza măsurătorilor efectuate și a standardelor elaborate împreună cu Facultatea de Medicină Veterinară din Iași de către un ONG denumit atunci Asociația Chinologică Română ACHR, în urma eforturilor unuia dintre pionierii acestor rase, rădăuțeanul Gheorghe Crețu și a sprijinului și ajutorului direct al lui Nicu Ceaușescu, deținător și împătimit al ciobanescului romanesc mioritic.
În urma acestei acțiuni Ministerul Agriculturii printr-un Ordin al sau, publicat în Monitorul Oficial al vremii, recunoaște realizarea măsurătorilor, întocmirea standardelor raselor și le omologhează sub denumirea oficială de câini ciobănești romanesti mioritic și carpatin.
Din păcate diletantismul chinologic al reprezentanților ONG-ului respectiv a făcut ca cererea de înregistrare și omologare a celor două rase să nu fie însoțită și de textele celor două standarde precum în cazul Bechtel neexistând un text cert și certificat care să prezinte aceste standarde. Dacă efectul contractului cu. Bechtel îl știm cel al lipsei standardelor raselor a fost devastator asupra câinilor ciobănești românești.
Neavând referința legii, standardul fiind practic o lege, fiecare arbitru chinologic a dat frâu liber imaginației și dorințelor sale, de multe ori “ajutat” și de “atențiile” diversilor crescători și deținători de astfel de câini. Astfel au apărut câini cu diplome de campioni dar fiind maidanezi sadea, fără păr pe labe și cap, etc defecte cu transmisie genetică însă și pe care standardele le interzic total

Prima omologare internațională a ciobanestilor romanesti
Activitatea chinologică internă și internațională este organizată pe modelul ONG și in cadrul ei România ca stat și Guvern nu este reprezentată oficial decât de către Clubul Național de Câini Ciobănești Românești CNCCR în baza unui Ordin explicit al Ministerului Agriculturii
Dealtfel CNCCR este cel care a reușit cu ajutorul echipei Facultății De Medicină Veterinară din București conduse de somitățile în materie precum Prof. Dr. Ioan Miclaus, Prof Dr Andrei Tanase, Dr. Alin Bartoiu și alții, s-a reomologheze național în 1998 cele două rase, restardardizandu-le.
Prin publicarea standardelor oficiale și omologate național cele două rase au putut fi salvate de la dispariție și înmulțite controlat începând a fi popularizate internațional prin trimiterea de exemplare în principal de mioritici din cea mai mare canisa din lume de ciobănești românești, Canisa de România, pe toate continentele.
CNCCR este și autoarea primei omologări internaționale a celor două rase naționale, mioriticul și carpatinul.
Spuneam ca este prima omologare internațională deoarece așa-zisa Federație Chinologică Internațională FCI nu are caracter statal ci este un simplu ONG cu sediul la Bruxelles și care nu are caracter general obligatoriu precum ONU, OACI, etc
Mai mult decât atât FCI, deși a participat direct, prin președintele Comisiei de omologări, dr J.M. Paschoud, împreună cu CNCCR și nu cu ACHR, la procesul de întocmire a standardelor, verificare a exemplarelor, realizarea dosarului medical, verificarea modului de înregistrare în Cartea de Origine Română COR secțiunea câinilor ciobănești românești mioritic și carpatină a întârziat procesul de recunoaștere a celor 2 rase din interese financiare. CNCCR a fost exclusă din cadrul ACHR, deoarece acest ONG (ACHR) a fost dușmanul intern numărul unu al acestor rase pentru care a făcut acte false, a blocat acțiunile CNCCR, a promovat falsuri și arbitri mediocri, a scos câini campioni având defecte genetice grave (Bucur de Curte Veche ), a permis consangvinizari greșite ce au dus la drame genetice, și a dorit să impună monopolul financiar total al activităților legate de aceste rase în plină ascensiune M. Mai mult ACHR a transformat chinologia românească în sclavă a celei din Ungaria și a promovat puternic comunitatea LGBTQ
După prima omologare internațională FCI a primit întreaga documentație de omologare a celor două rase executată de către CNCCR și a comparat-o cu jalnica documentație depusă de membră sa ACHR. Printr-un tertip golănesc FCI a recunoscut cele două rase românești pe baza dosarului întocmit de către CNCCR, dar a înregistrat standardele depuse de ACHR

URSU – Etalonul rasei ciobănesc romanesc mioritic proprietatea Canisei de România

Roman de Romania- Puiul de mioritic facut cadou lui Luciano Pavarotti la București de catre CNCCR și Canisa de România