Burse de 300 de lei și masă caldă pentru doar un copil vulnerabil din cinci. Va continua noul Guvern austeritatea lui Ilie Bolojan în educație?

Autor: Jessie Gușă

Guvernul a stabilit pentru anul școlar 2026–2027 o bursă de merit de 450 de lei pe lună și burse sociale și tehnologice de câte 300 de lei. Bursele sociale vor fi acordate inclusiv în vacanțe, după ce Ministerul Educației propusese inițial ca elevii vulnerabili să nu mai primească acest sprijin în perioadele fără cursuri.

Renunțarea la această idee este firească. Sărăcia nu intră în vacanță odată cu elevii. Facturile nu dispar în luna iulie, copiii nu încetează să mănânce, iar familiile vulnerabile nu devin brusc mai înstărite pentru că școlile sunt închise. Dar faptul că bursa socială a fost salvată nu înseamnă că problema a fost rezolvată.

Scandalul burselor și moștenirea lui Ilie Bolojan

Controversa nu poate fi desprinsă de politica de austeritate promovată de guvernarea lui Ilie Bolojan. În 2025, sistemul burselor a fost restrâns, procentul elevilor care puteau primi bursă de merit a fost redus, iar bursa de reziliență a dispărut. Toate aceste schimbări au fost prezentate drept măsuri necesare pentru reducerea cheltuielilor și corectarea deficitului bugetar.

Este importantă această cronologie, pentru că arată reflexul unei administrații care, atunci când caută economii, începe prea ușor cu elevii, profesorii și familiile vulnerabile. Deficitul României este real și trebuie redus. Dar nu orice reducere de cheltuieli reprezintă reformă, iar o economie făcută de la educația unui copil poate produce, peste câțiva ani, costuri sociale mult mai mari.

Zece lei pe zi nu reprezintă o politică împotriva abandonului

Trei sute de lei pe lună înseamnă aproximativ zece lei pe zi. Din acești bani, o familie ar trebui să acopere măcar o parte din hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, rechizite și transport. Zece lei nu mai ajung astăzi nici pentru o masă decentă. Cu atât mai puțin pentru toate cheltuielile necesare participării la școală.

Datele cunoscute arată că, pentru aproximativ 1,255 milioane de copii din România, asigurarea resurselor necesare unui trai sănătos este problematică. 58% dintre familii nu pot acoperi cheltuielile legate de participarea copiilor la educație fără ajutor extern. Procentul ajunge la 87% în rândul familiilor care se consideră sărace.

Diferențele dintre sat și oraș sunt și mai grave. Riscul de sărăcie sau excluziune socială ajungea la 41,7% în rândul copiilor din mediul rural. Pentru copiii ai căror părinți au un nivel redus de educație, procentul urca la 75,8%, comparativ cu numai 5,9% în cazul copiilor cu părinți care au studii universitare. 

România pierde copiii pe drumul către școală

În 2025, România a avut cea mai mare rată de părăsire timpurie a educației din Uniunea Europeană: 15,5%, față de media europeană de 9,1%. Aproape unul din șase tineri români între 18 și 24 de ani terminase cel mult gimnaziul și nu mai urma nicio formă de educație sau pregătire profesională. 

În mediul rural, situația este mult mai alarmantă. Monitorul european al educației arăta pentru 2024 o rată a părăsirii timpurii de 26,3% în zonele rurale, față de numai 3,3% în orașe. Cu alte cuvinte, locul în care se naște un copil îi poate modifica radical șansele de a termina școala. 

Transportul reprezintă una dintre explicații. Pentru foarte mulți copii din sate, școala gimnazială sau liceul nu se află în localitatea de domiciliu. Ei depind de autobuze, microbuze școlare ori de transport organizat de autoritățile locale.

Prin PNRR au fost alocate 250 de milioane de euro pentru microbuze electrice care ar trebui să deservească peste 200.000 de elevi, în special din localități izolate. Această cifră nu reprezintă recensământul tuturor navetiștilor, ci ținta unei investiții. 

Gratuitatea transportului există în lege. În realitate, un drept scris pe hârtie nu îl ajută pe elev dacă în localitatea lui nu există operator de transport, dacă orarul autobuzului nu corespunde cursurilor sau dacă microbuzul școlar este insuficient pentru numărul de copii.

O masă pentru un copil din cinci

În 2026, Programul național „Masă sănătoasă” are un buget de peste 1,53 miliarde de lei și este estimat să ajungă la peste 540.000 de preșcolari și elevi din 1.427 de unități de învățământ. Copiii prezenți la cursuri primesc gratuit fie o masă caldă, fie un pachet alimentar, în valoare de 16,5 lei pe zi.

Extinderea programului este necesară și trebuie recunoscută. Dar sistemul preuniversitar are aproape 2,9 milioane de elevi și preșcolari. Asta înseamnă că programul ajunge la mai puțin de unul din cinci copii.

Nu toți cei 2,9 milioane de copii au nevoie ca statul să le ofere mâncare. Dar, în condițiile în care aproximativ 1,255 milioane de copii întâmpină dificultăți în asigurarea resurselor pentru un trai sănătos, acoperirea actuală este evident insuficientă. Cele două categorii statistice nu se suprapun perfect, însă diferența de ordin de mărime arată cât de mare rămâne nevoia.

Un program serios ar trebui să urmărească două obiective: extinderea numărului de beneficiari și construirea infrastructurii necesare pentru ca masa caldă să devină regulă, nu excepție.

Ce fac diferit alte state europene

Comparația cu alte state trebuie făcută cu atenție. Nu putem transforma mecanic în lei o bursă din Franța sau Germania și să ignorăm diferențele de prețuri, venituri și sisteme sociale.

În Franța, bursa de liceu este diferențiată în funcție de veniturile și componența familiei. Pentru anul școlar 2026–2027, sprijinul anual este cuprins între 504 și 1.168 de euro. Cu cât situația materială este mai gravă, cu atât sprijinul este mai mare. 

În Germania, în 2026, ajutorul pentru rechizite este de 195 de euro anual. Separat pot fi acoperite masa la școală, transportul, meditațiile, excursiile și activitățile sportive sau culturale. Banii pentru rechizite nu trebuie împărțiți și cu transportul sau hrana copilului.

Finlanda merge mai departe și scoate direct din bugetul familiei o parte dintre costurile educației. În învățământul de bază, elevii primesc gratuit materialele, o masă zilnică și servicii de sănătate și asistență. Transportul este asigurat atunci când distanța până la școală este mare sau drumul este periculos. 

Ce trebuie să răspundă noul guvern

Viitorul guvern va vorbi inevitabil despre deficit, reforme, credibilitate externă și stabilitate financiară. Toate sunt importante. Dar stabilitatea unui stat nu se măsoară numai prin procentul deficitului, ci și prin capacitatea sa de a nu pierde o generație de copii. Noul cabinet ar trebui să spună clar dacă va păstra măsurile restrictive din perioada Bolojan sau dacă le va reevalua în funcție de efectele lor sociale.

Va indexa bursa socială cu inflația sau va lăsa suma de 300 de lei să-și piardă treptat valoarea? Va transforma programul „Masă sănătoasă” într-o intervenție națională suficient de mare pentru nevoile reale sau va rămâne un program limitat la o minoritate a elevilor? Va realiza o evidență clară a copiilor care depind de navetă și va garanta nu numai gratuitatea transportului, ci existența efectivă a unei curse care să-i ducă la școală? Și, mai ales, va continua să considere educația o zonă din care se pot face economii rapide?

Când faci economie de la copii, economia se vede imediat în buget. Costul adevărat se vede însă peste ani, în abandon școlar, sărăcie, șomaj și dependență de ajutoare sociale.

Iar acel cost va fi plătit de întreaga Românie.