Bilanț à la Macron: În Franța un agricultor se sinucide la fiecare două zile. Fermierii, copleșiți de reglementări de mediu si presiuni economice

În Franța, un agricultor se sinucide la fiecare două zile. O cifră care reflectă amploarea problemelor cu care se confruntă de mulți ani fermierii, afectați de acumularea presiunilor economice și copleșiți de reglementările de mediu, și care afectează astăzi și restul Europei.

Criza în agricultura franceză

La 1 iunie 2021, într-o zi de marți, Éric a mers să-și ia fiul, Sohann, de la școală, ca de obicei. Când a ajuns acasă, soția lui nu era acolo. „Am înțeles imediat că s-a întâmplat ceva grav cu Sandrine”, explică acest fermier din Côtes-d’Armor, în Bretania. Câteva minute mai târziu, Éric a găsit-o spânzurată în zona unde avea grijă de câini. Mărturia sa a emoționat întreaga Franță, dar această tragedie nu este un caz izolat. Este unul dintre numeroasele simptome ale crizei prin care trece agricultura franceză, scrie Courrier International.

Sébastien, un agricultor de 40 de ani din Gard, nu mai suporta să vadă cum ferma familiei pierdea tot mai mulți bani și a decis să-și pună capăt zilelor.

Același lucru este valabil și pentru Jean-Pierre, un alt crescător de animale care s-a împușcat în inimă într-un hambar, după ani de epuizare fizică și nervoasă. „Lucra până la 16 ore pe zi. Nimeni nu și-ar fi imaginat că va renunța. Cu toate acestea, nu trebuie să fii foarte inteligent pentru a înțelege. Era la capătul puterilor din toate punctele de vedere. Vedea că afacerea familiei nu mai aducea nici un profit”, a povestit sora lui presei.

În Franța, un agricultor se sinucide la fiecare două zile, potrivit unui raport al Agenției Europene pentru Sănătate și Securitate în Muncă (EU-Osha). O rată de trei ori mai mare decât în alte sectoare. Această situație a declanșat dezbateri parlamentare aprinse în Franța, pentru a înțelege de ce agricultorii au un risc de mortalitate prin suicid cu 30% mai mare decât alte categorii profesionale.

Pentru deputatul Yannick Jadot, problema este că „o treime dintre agricultori trăiesc sub pragul sărăciei”, în special crescătorii de bovine, ovine sau caprine, care, în majoritatea cazurilor, câștigă doar jumătate din salariul minim francez (1. 426,30 euro net pe lună).

Ultimul raport (publicat în 2024, cu cifre referitoare la 2020) al Mutualité sociale agricole (MSA) confirmă acest lucru: „Asigurații din sistemul agricol cu vârste cuprinse între 15 și 64 de ani au un risc de mortalitate prin sinucidere cu 30,9 % mai mare decât cel al asiguraților din toate sistemele”. Și dacă se iau în considerare doar proprietarii agricoli, excluzând salariații agricoli, „riscul suplimentar este de 77,3%”.

„Francezii trebuie să înțeleagă că ei sunt cei care ne hrănesc și că trebuie să îi sprijinim pentru ca ei să câștige un salariu decent și să poată continua să ne hrănească”, explică Patrick Maurin, candidat la alegerile municipale din 2026 (apropiat de ideile Rassemblement National) și fost ales în Marmande (Lot-et-Garonne), unde, în ultimii ani, zeci de agricultori s-au sinucis.

Au fost realizate puține studii privind sănătatea mentală a agricultorilor europeni. Însă puținele date existente indică o creștere semnificativă a stresului și a problemelor de sănătate mintală în acest sector în ultimii ani.

În 2021, alarmați de dificultățile cu care se confruntă mediul rural, senatorii Henri Cabanel și Françoise Férat au prezentat un raport în care – deși recunoșteau că cauzele sinuciderilor în rândul agricultorilor erau multifactoriale – au evidențiat trei mari motive de îngrijorare pe baza mărturiilor colectate: problema economică și îndatorarea, greutatea procedurilor administrative și noile norme europene. Aceste constrângeri obligă mulți mici agricultori să lucreze până la 16 ore pe zi pentru a-și achita dările.

O scădere drastică a numărului de exploatații agricole

Acest studiu subliniază, de asemenea, „sentimentul de denigrare, izolare și relațiile familiale complexe din lumea agricolă, din cauza moștenirii și a greutății transmiterii”. La acestea se adaugă incertitudinile inerente gestionării unei exploatații agricole, care, pe lângă necesitatea întreținerii constante a infrastructurilor sale, este și la mila capriciilor vremii și a riscurilor sanitare, precum inundațiile sau epidemiile frecvente de gripă aviară.

Toate aceste motive au dus la scăderea cu 41 % a numărului de exploatații agricole din Franța în ultimii 20 de ani, de la 663.800 în 2000 la 390.000 în 2020, potrivit datelor INSEE. Institutul de statistică estimează că, dacă situația nu se îmbunătățește, Franța va mai avea doar 275.000 de exploatații agricole în 2035.

„Ne simțim abandonați de guvern. Lumea rurală nu mai suportă”, denunța un agricultor din Agen, în departamentul Lot-et-Garonne, în timpul blocajelor din ianuarie 2024. De la aceste manifestații, „aproape nimic” nu s-a schimbat pentru agricultorii francezi.

Anumite asociații locale, precum Solidarité Paysans, nu renunță. De 30 de ani, această rețea sprijină mii de mici producători francezi aflați în dificultate. În fiecare an, aceștia urmăresc în medie 3.000 de dosare, adică aproximativ 80 pe zi.

Platforma Agri’écoute, creată în 2014, oferă, de asemenea, un serviciu gratuit de asistență telefonică disponibil 24 de ore din 24 pentru fermierii care suferă de singurătate, depresie sau dificultăți financiare. În 2024, Agri’écoute a înregistrat 4.408 apeluri.

Un studiu al Institutul de supraveghere sanitară (InVS) enumeră o serie de factori agravanți pentru fermierii deprimați, printre care se numără „modernizarea sectorului, reglementările stricte în materie de mediu și povara administrativă”.

Victime ale politicilor de la Bruxelles

Politica agricolă europeană încearcă să-i determine pe fermieri să adopte „practici mai puțin dăunătoare pentru mediu”, o tendință care s-a accentuat de-a lungul anilor. Cu toate acestea, fermierii se plâng că trebuie să suporte povara politicii de mediu fără a fi consultați în mod real.

„Agricultorii sunt mereu învinuiți, acuzați pentru practicile lor agricole, acuzați pentru utilizarea anumitor produse, în timp ce, dintr-un alt punct de vedere, ei sunt de fapt victimele”, declara în trecut Véronique Le Floc’h, secretară generală a Coordination rurale, al doilea sindicat agricol francez.

Dezvoltarea sectorului s-a bazat pe crearea unei piețe agricole comune prin politica agricolă comună (PAC). Intrarea agriculturii într-o economie de schimburi, în care trebuie amortizate și rentabilizate utilajele, necesită foarte adesea extinderea suprafeței exploatației. Acest lucru generează îndatorare și modificarea condițiilor de muncă.

Directivele europene referitoare la PAC susțin, oficial, toate sectoarele agricole și orientează ajutoarele în favoarea performanței economice, ecologice și sociale a zonelor rurale. Această programare se bazează pe un buget important.

Cu toate acestea, aceasta face ca agricultorii să devină din ce în ce mai dependenți de instituțiile europene. În acest context, procesele de precaritate și marginalizare se instalează, ceea ce generează inegalități în ceea ce privește veniturile, nivelul de trai, statutul, fiscalitatea sau chiar condițiile de muncă. Securitatea socială a agricultorilor, sănătatea economică a exploatației sau a întreprinderii agricole, sau chiar insolvabilitatea acesteia, rămân adesea principala sursă de suferință a agricultorilor, potrivit Mutualité sociale agricole.

Ajutoarele nu sunt însă lipsite de constrângeri birocratice. Rezultă un sentiment de hărțuire din partea administrației, a asigurărilor sau a băncilor, care par a fi deconectate de realitatea activității agricultorilor.

Dificultăți și în restul Europei

Franța nu este singura țară în care agricultorii se află în dificultate. Spania nu este ocolită de această problemă. În luna iulie, David Lafoz, un agricultor spaniol în vârstă de doar 27 de ani, și-a pus capăt zilelor. Nu mai putea „suporta controalele fiscale și vizitele inspectoratului muncii”, a scris el în scrisoarea sa de adio. Lafoz a fost unul dintre protagoniștii ultimelor manifestații ale fermierilor din țară. Moartea sa a readus în discuție problema precarității sectorului agricol spaniol.

Fenomenul se extinde acum în întreaga Europă. Potrivit Agenției Europene pentru Sănătate și Securitate în Muncă, în Finlanda, Irlanda sau Norvegia, jumătate dintre agricultori recunosc că suferă de niveluri ridicate de stres la locul de muncă și că au gânduri suicidare.

În afara Europei, situația pare și mai alarmantă: între 2022 și 2024, 3.090 de agricultori s-au sinucis în statul Maharashtra, India, din cauza dificultăților financiare grave și a recoltelor slabe.

„Cauza principală a sinuciderilor în rândul fermierilor indieni este eșecul recoltelor. Când recoltele sunt slabe și nu aduc niciun profit, dezamăgirea este imensă. Fertilitatea solului este de vină”, a explicat Praveena Sridhar, directoarea departamentului Știință și Tehnologie al organizației indiene Save Soil.

Sursa: activenews.ro