Alain Delon – Discursul istoric de la Palme d’Or, atunci când progresiștii au încercat să-i refuze premiul pentru întreaga carieră

Academia Franceză de Film l-a nominalizat pe Alain Delon la premiul Palme D’or pentru întreaga carieră. Imediat, din America, s-a pornit un curent anti-Delon și printr-o petiție Academia este somată aproape să nu i se acorde acest premiu pentru că toată viața actorul ar fi fost “rasist, sexist și antiprogresist”. În ciuda acestui demers, legendarul actor din „Rocco și frații săi”, ”Ghepardul” sau ”Piscina” a primit trofeul Palme d’Or onorific.

Thierry Frémaux, delegat general al Festivalului de Film de la Cannes, a apărat decizia organizatorilor: „Nu îi vom acorda lui Alain Delon Premiul Nobel pentru Pace. Îi oferim un Palme d’Or pentru cariera sa de actor” și îl vom onora pe actorul Delon cu 100% entuziasm. Delon a spus unele lucruri și are dreptul să-și exprime opinia. Chiar dacă nu sunt de acord cu el… Evident, Festivalul de Film de la Cannes condamnă unele remarci, dar nu condamnă libertatea de exprimare”.

Dintre toate reacțiile lui Alain Delon la această vâlvă stârnită atunci, iat-o pe cea de la postul italian de televiziune RAI 3.

“Eu nu prea mai am de stat mult pe-aici, am avut o viață lungă și extraordinar de frumoasă, într-o lume care măcar pretindea că e normală la cap.

Am avut femei frumoase, mâncare bună, prieteni de calitate. Și slavă cât cuprinde, nu că mi-o doream neapărat, dar asta mi-a adus dragostea și prețuirea oamenilor, care nu poate fi cuantificată.

În consecință, transmit Academiei ca poate sa dea curs petiției, acest trofeu mă interesează foarte puțin spre deloc.

Mă interesează însă, chiar mă îngrijorează enorm, încotro se rostogolește această lume scrântită, sărită de pe axul firescului și normalității.

Aceasta țară (Franța) a generat și a cunoscut pe propria piele ororile unui iacobinism robespierian, practic atunci francezii au încetat să mai fie o națiune măreață, pe placul lui Dumnezeu.

Chiar și amicul meu, Gerard Depardieu, a tulit-o în Rusia din două motive: 1 – să nu-i mai ia fiscul globalist din banii câștigați cu atâta trudă, cu eforturi anti-bahice considerabile și sudoarea “nasului” său celebru (râde zgomotos).

și 2 – nu mai putea cu “corecții”! Ajunsese la un moment dat să se plângă că în toată echipa de filmare nu mai are decât doi francezi, și ăia pe la cabluri și lumini.

Cum naiba, – mă întreba – să faci filme despre celți și galii antici cu Hamid si Abdullah?

M-aș fi dus și eu după el, sincer, dar nu-mi priește clima, eu sunt mai sensibil la frig ca el …

Deci, să ia premiul cine vrea, dar, vă rog, cu cuvintele marelui Hasek:

– Oameni, fiți vigilenți, vi se trage preșul de sub picioare, vi se ia și ultimul drept la a fi natură umană îndumnezeită! – doar nu am/ați înnebunit chiar cu toții ca să “luăm lumină” tocmai din SUA, țara lui Antihrist, căzută ireversibil în hăul corectitudinii politice și al relativismului moral.”

Și a venit vremea festivalului. În discursul de mulțumire, Delon a fost foarte emoționat.

„O să vă spun de ce sunt fericit pentru acest trofeu Palme d’Or.

Mai întâi, pentru că … lângă mine se află  fiica mea (n. red. Anouchka Delon, a cărei mamă este Rosalie van Breemen) și, nu sunteți obligați să fiți de acord cu mine, dar mai ales pentru că, dacă este un lucru pe lume de care sunt sigur, de care sunt mândru cu adevărat, unul singur, acesta este cariera mea. Și acest Palme d’Or mi-a fost oferit pentru cariera mea și nu pentru altceva și de aceea sunt fericit, constant și mulțumit.

Vreau să vă cer iertare pentru că, în seara asta, pentru mine, mai mult decât un sfârșit de carieră, cred că este un sfârșit de viață. Seara asta este un omagiu „postum”, dar în timpul vieții mele.

Când am început această meserie, mi s-a spus că va fi greu, că nu va fi greu, dar ce e greu e să faci meseria pe care vrei să o faci.  Da, e foarte greu să reziști și eu am rezistat, am rezistat 62 de ani. Și acum știu că ceea ce este greu este să pleci, pentru că eu voi pleca.

Dar nu voi pleca fără să v-o spun și fără să vă mulțumesc, pentru că mi-am făcut meseria toată viața, am făcut tot ce am putut, seara asta m-a bulversat, această producție, dar am făcut o meserie condus de cei mai mari și de cei mai buni.

Sunt o vedetă, se pare, dar, dacă sunt o vedetă – și pentru asta vreau să vă mulțumesc – publicului îi datorez asta și nimănui altcuiva, pentru că nu filmele te fac vedetă, nu regizorii te fac vedetă, ci doar publicul, de-a lungul anilor, de-a lungul numeroșilor ani.

Există mult public și puține vedete. Mă număr și eu printre ele,  datorită Dvs., și vă mulțumesc nespus de mult din toată inima mea, și vă spun „Mulțumesc!” și „La revedere!”

sursă: catchy.ro