Alain Delon – Așa cum sunt (interviul vieții lui)

Valérie Trierweiler, jurnalistă Paris Match timp de peste 30 de ani (și-a încheiat activitatea forțat în august 2020, fiind concediată), fosta parteneră a fostului președinte Hollande, i-a luat un interviu lui Alain Delon în ianuarie 2018 (avea atunci 82 de ani), considerat interviul vieții lui, din care mai apoi, zeci de publicații au tot preluat fragmente și le-au făcut știri de senzație. Vă invit să citiți răspunsuri sincere despre copilăria pierdută, frumusețea lui și femeile pe care le-a iubit, despre celebritate și calitatea de tată, despre bani, politică, religie și moarte. Mulțumim, Valérie Trierweiler!

Alain Delon în 1962, ©Bert Stern

Ca actor am avut succes, ca bărbat am fost iubit toată viața mea. Am avut doar asta. Puțini bărbați au fost iubiți ca mine. Am fost iubit așa cum a fost iubit Yves Montand de Simone Signoret, el a fost iubit ca un zeu. Cea care m-a iubit cel mai mult a fost Mireille (n.red Mireille Darc) și povestea noastră a fost minunată. Mi-e dor de ea. Mi-e dor de tot de la ea. (Mireille s-a stins pe 28 august 2017, povestea lor de dragoste aici).

Mai exact, care sunt femeile care au contat în viața ta. Le știm pe toate?

Lista este lungă! Dar printre cele pe care le-am iubit au fost mai întâi Romy, Nathalie, Mireille și Rosalie. Au mai fost și altele, inclusiv din afara cinema-ului. A mai contat Brigitte Auber, la fel și Michèle Cordoue. Ea nu mai trăiește. La fel ca Mireille, sper să fie fericită acolo unde este acum, acolo sus. A suferit prea mult.

Un “dincolo”, crezi în el?

Din păcate, cred mai mult într-un sub pământ. Unii îmi vorbesc despre suflet. Corpul moare și sufletul rămâne, dar unde se duce? Aș vrea să știu. Nimeni nu știe, cu excepția celor care spun enormități, care brodează. Îi știi, da? Este trist, dar cred că devenim doar un corp care putrezește sub pământ.

Ești credincios?

Sunt mai puțin decât când eram tânăr. Nu prea cred în Dumnezeu, dar pasiunea mea este Fecioara Maria. Pentru că o iubesc pe această femeie, iubesc tot ceea ce a făcut. Evident că îl cunoaștem mai mult pe fiul ei, dar cine era el cu adevărat? Maria – vorbesc cu ea, îi spun lucruri, o întreb lucruri. Ea îmi aduce ușurare, îmi ține o companie pe care nu o am, ea e mereu acolo. Mă ascultă și mă mângâie.

Mai ai prieteni?

Întotdeauna a fost complicat să ai prieteni adevărați. Și apoi, aproape toată lumea a murit. Ultimii doi care ne-au părăsit sunt Jean-Claude Brialy și Jean-Pierre Cassel. Eram cinci când ne-am început cariera împreună, destinați să fim legați, au mai rămas trei: Jean-Paul Belmondo, Jean-Louis Trintignant (n.red. 2022 – 91 de ani) și eu, cel mai tânăr. Nu e grozav. Regizorii mei sunt morți, actorii mei sunt morți. Eram cel mai mic și toată lumea a părăsit scena. Femei, nu mai am. Eram prieten foarte bun cu Jeanne Moreau, a plecat și ea. Rămâne Brigitte Bardot (citiți aici un articol despre ea la 88 de ani).

Jean-Paul Belmondo și Alain Delon, 29 mai 2019, Paris, ©Vlada Krassiknikova (pe 6 septembrie 2021 JP Belmondo moare)

Ai avut o poveste de dragoste cu ea?

Oricât de ciudat ar părea, eram doar prieteni, nu s-a întâmplat nimic între noi. Dar, de cincizeci de ani, avem cele mai bune relații de prietenie posibile. Am filmat o scenă toridă împreună, dar s-a terminat așa, nu a fost nimic. Ne sunăm des. Împărtășim o pasiune pentru animale. Și dacă nu ar fi avut dragostea animalelor ei, nu ar mai fi trăit astăzi. Ea s-ar fi sinucis cu siguranță ca toate marile simboluri sexuale. Este foarte greu pentru o femeie să nu mai vadă dorința în ochii bărbaților. Este groaznic pentru o femeie.

Și pentru tine îmbătrânirea nu este o suferință?

Nu este același lucru pentru un bărbat. Vârsta are consecințe, am probleme cu mersul, dorm mult și devin lacom! Dar când văd afișele din Paris cu fotografii cu mine în „La piscine”, îmi spun că încă nu au găsit nimic mai bun de atunci. Și apoi, vă spun din nou, le-am avut pe toate.

Te-am întrebat la începutul interviului când ai fost cel mai fericit. Și când ai fost cel mai nefericit?

Cel mai fericit? Cu siguranță între 20 și 28 de ani. M-am întors nevătămat din Indochina, era deja un miracol. Armata mă formase pentru totdeauna. Acolo am învățat să iubesc ordinea și disciplina, să respect șefii. Și atunci au ajuns la mine femeile și cinematografia. Aceasta este perioada primul meu film „Plein soleil”, explozia carierei mele, întâlnirea mea cu René Clément și cea cu Romy, prima mea mare poveste de dragoste. Această perioadă este înscrisă pentru totdeauna în memoria mea și în sângele meu. Ea m-a făcut ceea ce am devenit. Am fost fericit. A fost începutul succesului.

“Și atunci banii stăteau în capul mesei. Dar mai erau niște lucruri în afară de bani. Niște valori. Astăzi nu mai există astfel de lucruri. M-am săturat de această modernitate și, când va veni vremea, voi părăsi această lume fără regret…” 

Nefericit? Acum, cred. Viața nu-mi mai aduce prea multe. Am știut totul, am văzut totul. Dar, mai presus de toate, urăsc epoca asta, mă face să vomit. Sunt aceste ființe pe care le urăsc. Totul este fals, totul este distorsionat. Nu mai există respect, cuvântul dat. Doar banii contează. Auzim despre crime toată ziua. Știu că voi părăsi această lume fără regrete. Nu, asta e sigur, chiar nu voi avea niciun regret că plec. Totul este pregătit, am mormântul în capela mea, sunt șase locuri. Deocamdată, este cam gol, cam pustiu. Cei pe care i-am iubit și care deja au plecat sunt în altă parte. Vom vedea cine mi se va alătura mai târziu. (Citiți și ce declara în 2019 cu ocazia decernării premiului Palme D’Or onorific, pentru întreaga carieră.)

Deci nu ți-e frică de moarte? Vorbești atât de ușor despre asta.

Nu, absolut nu mi-e frică de asta. Moartea este singurul lucru din lume de care suntem siguri. Este o chestiune de timp. Câți ani mai am de trăit? Pot merge până la 90, 92 de ani. Nu eu decid, ci Celălalt, acolo sus. Ce știu este că nu-mi voi lăsa câinele singur. Este câinele meu de sfârșitul vieții, un ciobănesc belgian pe care îl iubesc ca pe un copil. Numele lui este Loubo. Mi-e dor de el când nu sunt cu el. Dacă ar muri înaintea mea, ceea ce sper, nu voi lua altul. Am avut cincizeci de câini în viața mea, dar am o relație specială cu acesta. Mă enervează pentru că nu vrea să urce scările și deci dorm cu el, dar asta va veni. Are caracterul lui, nu-i place de toată lumea. În ianuarie, va împlini 3 ani, ceea ce îl va face echivalentul a 21 de ani pentru un bărbat. Dacă mor înaintea lui, îi voi cere veterinarului să plecăm împreună. Îl va înțepa astfel încât să moară în brațele mele. Prefer asta decât să știu că va lăsa muri de durere pe mormântul meu.

Asta nu prea lăsa loc unei femei…

Pentru că n-am găsit-o. Nu spun că nu există candidate. Sunt zece, dar niciuna pentru moment nu mi se potrivește pentru finalul vieții. Și totuși aș fi gata să fac multe pentru a trăi o ultimă dragoste. Și poate chiar să revin la ceea ce am spus mereu. M-aș putea căsători cu o femeie dacă ar fi dispusă să mă însoțească până la sfârșit. Ar avea sens. La cincizeci de ani după Nathalie pe care o ador, cercul ar fi complet.”

Ce mai face Alain Delon acum

Filmul pe care urma să-l facă în 2021 – o poveste de dragoste alături de Juliette Binoche, la Maison vide – ultimul său film, nu s-a mai făcut. În 22 septembrie a apărut în public și la televiziune, declarându-și solidaritatea cu poporul ucrainean. Merge greu, a îmbătrânit mult, dar încă e ușor de recunoscut bărbatul splendid care a fost.

sursă: catchy.ro